Daca ar fi sa fac un top..pe primul loc ar fi vara, urmata de primavara , toamna si iarna . Iarna imi place doar in prima zi cand ninge. Dupa aia e un cosmar. Trafic, accidente, haos, frig, mai mereu noapte, haine multe si groase, nasul rosu, caciuli , manusi si..nelipsitul cocktail de zapada si namol , toate cu un extra topping de apa. E frumos asa cand te uiti la poze de iarna , un satuc ingropat in zapada, fumul din horn, copilasi cu saniuta... dar te trezesti repede la realitate cand faci primul pas in zloata de afara. Chiar am o problema cu iarna (in special cu frigul ) si nimeni nu pare sa ma inteleaga.
Daca ar fi dupa mine... temperatura constanta de 27 de grade (minim )ar fi perfecta. Pentru litoral 32 ( de preferat 35) .
Nu, lasa sa fie frig ca mor microbii .
Iarna asta m-a terminat. Parca a fost cea mai lunga iarna ever si parca -si batea joc de mine... se usca pe jos incepea sa fie mai cald o zi... gata, ningea iar. Acum , cand vad minunea de afara , parca ma bucur mai mult de primavara asta decat de oricare alta. Parca ma transform cu totul... parca devin iar copil, parca e totul mult mai frumos si special, parca as fi pe un puf si n-as mai pica de acolo ... e bine...dar totusi... astept THE REAL HEAT.
Revin .
P.S. Da, sunt meteo-dependenta !
Enumeratii.
Pentru mine, semificatia primaverii este destul de complexa : de la starea de bine, plimbarile in parc, ziua mea , iesirile mai dese cu prietenii etc. se ajunge inevitabil si la cosmarul meu , curatenia. Cand vad ca se apropie (the)perioadă ,simt cum incep sa ma panichez, sa-mi creez portite de scapare , sa inventez proiecte si in principiu, sa fac orice in afara de şmotru.
Anul ăsta , am decis sa scap de şmotrul propriu zis facand totusi ceva util si migalos : sertarele. Doamne ce e acolo, de pe vremea când invata Durky sa scrie ( acte , lanterne, dilplome, poze, cutii cu mărunţişuri, telefoane de pe vremea lu` Dialog, genti, fire, sarme, parti componente ale unor obiecte greu de identificat acum etc ) , chestii pe care toata lumea le-a aruncat acolo atunci cand n-a stiut ce utilitate au sau pur si simplu nu le gasea un loc in casa.
Sapand prin artefacte, ( si dorindu-mi sa fi ales totusi şmotrul) am gasit "tabloul clasei" a 8-a A. Lasand la o parte aspectul meu , ( rânjetul tâmp şi mono-eyebrow ) mi-am amintit de generala si de tot ceea ce a insemnat ea pentru mine : prima "iubire " , prima nota de 4 , prima vizita la Giculina ( directoarea ) , respectul ( si uneori frica ) pe care il aveam fata de profesori , bataile cu apa , competitia din clasa, temele , lecturile obligatorii , colegii, cele mai frumoase ore de română , primul chiul in grup , etc. Toate aceste lucruri se intamplau intr-un cadru care acum imi lipseste, caci mi-e dor de bancile vopsite cu vopsea galbuie , de sunetul pe care il facea scaunul cand ma ridicam din banca , de femeile de serviciu care faceau pe gardienii cu noi si de mirosul specific al clasei.
Recent m-am intalnit cu fosta diriginta din scoala generala, care mi-a descris ce mai e pe acolo . Femeile de serviciu ( gardienii) au fost dublate de agenti BGS, bancile bej au fost inlocuite de unele "moderne" si practic tot ce -mi aminteam eu despre generala mea acum nu mai e.
Bine, sunt constienta ca progresul aduce schimbare si n-as vrea sa ajung sa folosesc termenii " pe vremea mea..." dar totusi..au trecut numai 7 ani de atunci...
E, numai bine atunci inseamna ca we are going to the next level .
Dar amintirile le pastrez intacte. Macar atat.
Revin.
Anul ăsta , am decis sa scap de şmotrul propriu zis facand totusi ceva util si migalos : sertarele. Doamne ce e acolo, de pe vremea când invata Durky sa scrie ( acte , lanterne, dilplome, poze, cutii cu mărunţişuri, telefoane de pe vremea lu` Dialog, genti, fire, sarme, parti componente ale unor obiecte greu de identificat acum etc ) , chestii pe care toata lumea le-a aruncat acolo atunci cand n-a stiut ce utilitate au sau pur si simplu nu le gasea un loc in casa.
Sapand prin artefacte, ( si dorindu-mi sa fi ales totusi şmotrul) am gasit "tabloul clasei" a 8-a A. Lasand la o parte aspectul meu , ( rânjetul tâmp şi mono-eyebrow ) mi-am amintit de generala si de tot ceea ce a insemnat ea pentru mine : prima "iubire " , prima nota de 4 , prima vizita la Giculina ( directoarea ) , respectul ( si uneori frica ) pe care il aveam fata de profesori , bataile cu apa , competitia din clasa, temele , lecturile obligatorii , colegii, cele mai frumoase ore de română , primul chiul in grup , etc. Toate aceste lucruri se intamplau intr-un cadru care acum imi lipseste, caci mi-e dor de bancile vopsite cu vopsea galbuie , de sunetul pe care il facea scaunul cand ma ridicam din banca , de femeile de serviciu care faceau pe gardienii cu noi si de mirosul specific al clasei.
Recent m-am intalnit cu fosta diriginta din scoala generala, care mi-a descris ce mai e pe acolo . Femeile de serviciu ( gardienii) au fost dublate de agenti BGS, bancile bej au fost inlocuite de unele "moderne" si practic tot ce -mi aminteam eu despre generala mea acum nu mai e.
Bine, sunt constienta ca progresul aduce schimbare si n-as vrea sa ajung sa folosesc termenii " pe vremea mea..." dar totusi..au trecut numai 7 ani de atunci...
E, numai bine atunci inseamna ca we are going to the next level .
Dar amintirile le pastrez intacte. Macar atat.
Revin.
Must vs Want ( round I )
Cam de asta-vara am inceput sa reflectez la subiectul meu de licenta . Chiar daca stiam ca nu mi se cere sa reinventez roata, ma gandeam sa prezint cat de cat un subiect interesant.
Anul universitar a inceput si am avut o revelatie : trebuie sa vad subiectele de licenta din anii precedenti. Dupa 10 minute de rasfoiala, imi facusem deja o idee : suntem o tara de delincventi, cu familii disfunctionale si mame/femei criminale. Numarul temelor precum violenta in familie, femeile din pentenciare, delincventa juvenila, femeia victima, situatia copiilor care au parintii plecati in Spania , devenea din ce in ce mai mare, ochii mei se simteau deja violati de atata `violenta` si astfel degetele mele se impotriveau sa mai rasfoiasca inca un raft cu licente de acest gen . Nu neg ca prin acel frunzis cateva raze de soare au reusit sa razbata si astfel ziua mea deprimanta si plictisitoare devenise dintr-o data revelatoare ( asa cum imi si propusesem sa fie).
La scurt timp dupa, a urmat inevitabilul :
Mama : Tu te-ai gandit despre ce faci licenta?
Eu : Da, vag. (Pun pariu ca daca ii zic, zice ca sunt inconstienta, ca nu gandesc limpede si va incepe sa -mi spuna parerea ei despre tatuaje, ca sunt o fraiera ca m-am tatuat ca puscariasii aia , ca cine a mai pomenit ca o fata sa se tatueze si bineinteles , ca arata ca o mazgalitura . Cum ar reactiona oare...daca i-as zice ca vine si al doilea ? Hmmmm...)
Mama : Ei, si? Despre ce va fi?
Eu : Pai..(sovai)...despre tatuaje.
Mama : Sper ca glumesti..cum vine asta..despre tatuaje? Adica ce subiect de licenta mai e si asta? Mai fato, alege-ti un subiect serios...ce naiba doar faci o facultate de stat. Nu e de ajuns ca ti-ai facut porcaria aia pe tine, acum vrei sa mai si scrii despre asta o licenta?!?!
Da chiar, adica....cum vine asta, sa scrii despre ce ai tu chef ? Chiar asa!
Adica, ia mai bine scrie tu despre penitenciare 60 de pagini cu galci, decat sa scrii despre ce –ti face tie placere. Adica , vorba romanului : in viata nu faci numai ceea ce -ti place, mai faci si ceea ce trebuie. Da, not me.
Bineinteles, am ramas la tema aleasa si acum astept sa vad cam ce pareri o sa fie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)