Miţa (B)aston vine de undeva, dintr-un sătuc de pe lângă Bacău. Acolo, ea a fost crescută într-un mediu ecleziastic, unde mersul la biserică duminica era the highlight of the week. Şi uite aşa, Miţa noastră creştea, dar la Bucureşti visa. Se duse Miţa la liceu în Bacău, îl termină cu brio şi îşi rugă părinţii să o lase să plece la Bucureşti să facă facultatea. Ajunse Miţa noastră în cele din urmă la Bucureşti şi se apucă ea de învăţat teologie. Şi învăţa Miţa noastră de nu mai putea şi uite aşa, îşi luă Miţa licenţa şi se apucă de predat religie la clasele I-IV la o şcoală de la marginea capitalei. Şi un an, doi, Miţa fuse tare mândră de ea că ce mai predă ea la şcoala primară şi ce-i mai place! Dar, între timp, Miţa se emancipă şi începu să îşi dorească ceva mai mult. Se gândi ea ce se gândi şi se hotărî să facă o a doua facultate şi anume Sociologia la cu taxă, că deh.. e a doua facultate. Şi uite aşa, începu Miţa noastră primul an de socio. Miţa se ducea la facultate (destul de) frecvent şi îşi dădea cu părerea la toate cursurile şi îi suna telefonul cu clapetă în fiecare seminar cu o melodie de la September ca dovada că fata ştie ce se poartă şi că e în pas cu tehnologia. Miţa noastră se şi iubea, căci îşi dezmierda mereu favoriţii (barbă care încadrează de o parte şi de alta obrazul, lăsând bărbia liberă.) cu ghearele pe care şi le pilea de Paşti şi de Crăciun sau îşi scărpina extaziată cele 3 straturi de bărbie. Şi uite aşa, la fiecare curs se plângea de salariul ei mic de profesoară, că vrea şi ea la privat dar că n-o ia nimeni. Să nu credeţi că Miţa nu era şi fiţoasă, pentru că v-aţi înşela amarnic. Miţa se vedea soaţa lui Demiurg, căci îi ştia toate tainele şi nu ezita sa le împărtăşească cu cine o asculta. Fiind soaţa lui Demiurg, nimeni nu mai era ca ea şi nu i-ai fi putut ajunge la degeţelul mic de la picioruşul stâng (size 40). Dacă îndrăzneai să o contrazici, începea instant să se crizeze (necăsatorită, deci, Ne.) şi să îşi arate (la propriu) colţii, pentru că gura ei fusese proiectată special pentru astfel de cazuri. Era deci, înzestrată şi cu dinţi de dinozaur. Miţa era fată conştiincioasă, dar nu dădea cursurile nimănui şi se bucura ca o fetişcană când o surată de-a ei o dădea în bară. Se lăuda în stânga şi-n dreapta cu notele ei bune şi se căina că, sărăcuţa de ea, nu poate trece la buget că e la a doua facultate. Şi uite aşa, termină Miţa şi Sociologia (două facultăţi, cine mai era ca ea?) cu un mare tam-tam că de ce nu a luat Ea 10 la licenţă. Nu ştiu dacă Miţa s-a dus şi la masterat, dar ceva îmi spune că da.
Ieri am trecut pe lângă Miţa, care părea foarte supărată. Aş fi vrut s-o întreb dacă e aşa supărată pentru că a descoperit că are un caracter de cacao, presărat cu fulgi de ţaţă. M-am scârbit şi am trecut mai departe. Măcar să fie Miţa sănătoasă, să aibă unde să mai bage încă vreo două facultăţi şi tot să nu o angajeze nimeni.
Revin.
Despre cum era sa ma spanzur..
si asta nu o singura data. Cum? Paaaai lucrez la o companie din aia de iti da ecuson cu numele tau, fata ta (poza de puscarie) si functia ta. Ecuson care are in spate inca o carteluta pe care o bingani cand vii si cand pleci, ca sa stie exact cand intarzii si sa te ia la rost sau sa te ignore total in cazul in care stai peste program. Bineinteles, banda aceea de care este agatat ecusonul este inscriptionata cu numele companiei, pentru ca, atunci cand te duci la magazinul din colt sa stie si clientii care mai sunt pe acolo ca X care lucreaza la compania Y si-a luat sana si hartie igienica. Scopul acestui ecuson pentru mine nu este decat acela ca, in cazul in care uit cum ma cheama sau unde lucrez paaac ma uit pe ecuson si ma luminez. Sau, daca vreau sa ma deprim, sa ma uit la poza trista cu fata mea trista. Acest ecuson este irelevant pentru postul pe care il ocup, pentru ca nu lucrez cu clientii ca sa stie tanti Marioara cu cine vorbeste. Mai nou, ecusonul simte cat il urasc si vrea sa ma omoare. De fiecare data (cu cateva rateuri) reuseste sa ma (aproape) sugrume atunci cand ma ridic de pe scaun, agatandu-se de birou. Ca sa fie mai fericit, l-am decorat cu cateva aptibilduri cu Hello Kitty da nu prea cred ca ii prieste, pentru ca tot nu inceteaza sa ma sugrume. Practic, dupa o zi de lucru ma simt epuizata numai dupa lupta asidua impotriva ecusonului meu. Am incercat sa il fraieresc si sa nu il port sau sa il atasez la pantaloni, dar mi s-a atras atentia ca politica firmei e sa il tin de gat, asa cum o vaca este obligata sa isi poarte talanga zi de zi.
Ma voi razbuna! MWAHAHAHA! (Mojo Jojo laugh)
Revin.
Ma voi razbuna! MWAHAHAHA! (Mojo Jojo laugh)
Revin.
Cum mi-am dat seama ca sunt cu adevarat bolnava
Aceasta revelatie am avut-o fix acum 2 minute. Eu, sclava ciocolatei, care as manca la orice ora din zi si din noapte Milka si nu pot rezista vreodata inghetatei de cioco (sau pepene galben), am luat o gura de Lion si dupa aceea nu mi-a mai trebuit si l-am lasat pe birou. Adica, ce e in neregula cu mine?!?!? Eu, care am mancat un Lion- King Size in nu mai mult de 2 minute (si mai si conduceam), acum sa ma las batuta dupa numai o bucatica?!?! And then, it hit me: sunt cu adevarat bolnava. *Sfantul Nurofen intarzie sa dea vreun rezultat asa ca am apelat si la varul lui, Preafericitul Coldrex. Revin.
Random.
Din pacate, ma numar printre "norocosii" care racesc vara. Se pare insa ca am reusit sa ma autodespasesc, lucru rar intalnit, Cum m-am autodepasit? Simplu! Am racit asta vara, asta toamna, bineinteles, asta iarna, si cu multa gratie am reusit sa nu ratez (a se citi strike) nici aceasta primavara (desi ea a inceput de exact 28 de zile). Culmea e ca nici nu m-am chinuit prea mult, pentru ca soarele cu dinti de sambata m-a dus de nas ca pe ultima fraiera din curtea scolii. Bratele mele au fost fericite tare ca le-am scos la soare, insa se pare ca o combinatie de genul tricou+spalat masina+ vant nu este egal love. Dar macar a fost egal ceva si anume raceala! Sa nu zic ca a trecut weekendul si eu nu m-am ales cu nimic. Poate asta a fost pedeapsa pentru ura mea fata de centrul vechi si pentru bucuria (malefica) manifestata cu prisosinta ca nu am calcat pe acolo TOT weekendul. In schimb, nu m-am putut abtine sa nu ma duc cu turma la H&M. De vineri, de cand s-a deschis magazinul, imi statea ca un ghimpe-n coaste si ma manca grav sa trec “o tura doar” prin magazin. M-am abtinut cat am putut, insa duminica am cedat tentatiei (I surrender). Fauna din magazin era extrem de diversa, de la pitzi cu botick roz bon-bon, la tipe “fashion victims” cu toace de 17, iar unele venisera ca la muzeu, in vizita. Am reusit asa, printre picaturi sa imi iau o rochita de vara (poate asta e alta pedeapsa pentru raceala) si niste ochelari de soare (eterna poveste). Ideea e ca daca e sa ma mai duc (si sigur ma mai duc chiar daca acum sunt hotarata sa nu), o sa ma duc in cursul saptamanii, pana in ora 16:00, sa fie mai gol. In mod sigur, nu o sa mai fac greseala de duminica. Am totusi sa le transmit ceva celor de la H&M: 1. Atunci cand sunt 1000 de persoane (poate exagerez) in magazin care ma calca pe picoare, in mod sigur nu housereala tracasanta ma va determina sa cumpar. 2. Trebuia sa deschideti toate magazinele odata, pentru ca dintr-un magazin H&M aerisit as fi cumparat mult mai multe chestii, deci ati fi facut mai multi bani de pe urma mea. 3. Desi spatiul inchiriat este enorm, tot am avut impresia ca hainele sunt ingramadite. 4. Si acum, ca v-ati convins de succes, mai usor cu atata publicitate, ca m-ati sufocat!
Cu ceiuc si Saint Nurofen,
Voi reveni.
I heart sunglasses
Nu sunt genul de femeie care are 25 de perechi de pantofi, 1000 de articole vestimentare si 500 de briz-brizuri. Nu arunc sume exorbitante pe haine si nici nu plang la vederea unor pantofi prea scumpi pentru bugetul meu. DAR: sufar cumplit la vederea unor ochelari de soare perfecti pe care nu mi-i permit, iar daca intr-un magazin de haine (ex.Mango) exista si un stativ cu ochelari de soare, acolo ma infig. Nu ma impresioneaza nicio bluza, niciun pantof, nicio rochie, asa cum ma inmoaie ochelarii de soare. Se poate intelege deci, ca am foarte multe perechi de ochelari (nu le stiu numarul exact) si de firma si de nefirma, de iarna, de vara, de primavara, de plaja, de toamna, de condus, de purtat la tocuri, de luat la munca, de purtat la tenesi.. deci, de forme si culori variate. In principiu ei sunt mari, foarte mari si alarmant de mari. Problema e ca nu stiu sa ma opresc. As cheltui sume enorme pentru o pereche de ochelari, fara sa imi fac nici cel mai mic proces de constiinta. Partea nasoala e ca am ajuns sa ma ascund de mama cand imi mai cumpar cate o pereche (in medie una pe luna), pentru ca ea nu vede utilitatea atator perechi de ochelari. Partea buna e ca port toate perechile pe care le am (cu cateva exceptii, desigur), mor de oftica daca stric sau pierd vreuna si nu dau cu imprumut mai niciodata. Prietenii mei s-au obisnuit deja cu aceasta problemuta a mea si cu expresia fetei mele cand mai am vreo revelatie “D-astia n-am!”. Incercarile de a ma normaliza (pe principiul -2-3 perechi sunt de ajuns-) au esuat din start. Nu imi imaginez o zi perfecta fara ca eu sa port ochelari de soare iar terapia prin shopping are efect doar prin achizitia unei perechi de ochelari (asezonata cu inghetata de pepene galben).
Fiecare cu piticii lui, nu? :D Too much is never enough!
Revin.
P.S. Da, acum economisesc pentru o pereche pe care am ochit-o saptamana trecuta.
50 de metri garduri
Ah, cat de tare urasc centrul vechi! Dar si mai tare ii urasc pe bajetii (mai nou si fetili) de la parcarile facute ad-hoc, eternii "Da-i ca merge".
Sa zicem ca e vineri seara si mergi cu masina dinspre Unirea catre Eroilor, pe Splai. Nu cred ca sunt singura iritata de numarul politistilor de acolo (veniti la o ciupeala), numarul taxiurilor si numarul bajetilor parcangii. Urmarind traseul : la Hanu' lu Manuc este MEREU un echipaj de politie responsabil cu nimic, 5 metri mai incolo alt echipaj de politie responsabil cu bariera, taxiuri pana la refuz, masini muuulte pe partea dreapta incercand sa gaseasca un locsor de parcare si parcangii amplasati la distanta de 1m unul de altul. Pentru cei care vor sa mearga inainte, ghinion! Faza asta se intampla si in cursul saptamanii, dar moderat. In weekend sa nu cumva sa treci pe acolo, daca nu ai nervii tari. Practic, sunt cei 50 de metri ai iadului!
Chiar daca tu vrei decat sa treci, sa iti vezi linistit de drum, fara indoiala ca bajetii care vor sa iti ofere un loc de parcare in mijlocul strazii vor sari exaltati in fata masinii tale.(Eu una ador sa ma ghideze o fatuca de 14 ani cu un copil in brate!) Totusi, am o dilema: daca tot fac destul de multi bani de la tampitii/nefericitii soferi, de ce naiba nu se spala? Adica, e 3 lei un sapun, cat o parcare de Dacie. Daca vor, pot sa isi ia si gel de dus, 10lei, cat o parcare de Mertz. Ca sa nu mai zic de saruri de baie si creme miraculoase care costa cam 40lei adica contravaloarea unei parcari de Maybach sau Cayenne. Dupa ce ca te jecmanesc pe fata, nici macar nu au bunul simt sa se spele.
Centrul vechi e bad juju, va zic eu!
Revin.
The Grey Shit Hole
Revin cu o „Poveste din gaura gri”, care este Mega Image din Vuittan.
Ma duc frumos sa cumpar pentru acasa unele, altele, sa fie acolo la pastrare. Deci, zic, sa iau niste viduri, paine, suc. Ajunge. Buuun, ma duc la casa. Vuitta de la casa, ma intreaba: „Punguta doriti?”. Eu incerc sa fac o gluma catre frustrata sexual „ Daca nu-i cu doi bani, nu vreau” (semn ca ma enerveaza termenul „punguta”,”pungulita”,”pungita” si alte diminutive tampite pentru o punga pseudo-bio). Vuitta beleste ochii la mine mirata si in timp ce imi scaneaza pretiosul muschi de porc la vid, paaaac il scapa pe jos. Se scuza femeia intr-un mod foarte pudic si ii zic ca nu-i nimic, sa trimita pe cineva sa imi ia alt pachetel. „Adica cum, alt pachetel?”. Zic „Doar nu l-oi lua p-asta pe care l-ai scapat mataluta pe jos”. Se apuca vuitta sa imi stearga frumos pachetul si reuseste cumva sa il si deschida.(drept vorbind, eu nici cand vreau nu reusesc sa deschid vidurile si trebuie sa apelez mereu la tovarasa mea foarfeca, deci un punct pentru Nf). In spatele meu, coada ca la nebuni. Zic frumos „ Tanti, da-mi naiba alt pachet si gata”. „Nu, nu. Luati-l pe asta. Ce are?” Bineinteles ca atunci cand am auzit asa o ineptie, mi s-au bulbucat ochii de nervi. Adica cum ce are?!!? WTF?! (Cazul s-a solutionat cu o discutie cu un sef de pe acolo, in urma careia am primit ce am vrut). Alta era ideea. Frustrata sexual (deci, Nf sau Prea-F, una din 2) ma intreba senina ce are un pachet de mezeluri vidat, pe care ea l-a scapat pe jos/ deschis ulterior. Nimic, ce rahat sa aiba?
Poate am eu o problema. Zic doar poate.
Revin.
Ma duc frumos sa cumpar pentru acasa unele, altele, sa fie acolo la pastrare. Deci, zic, sa iau niste viduri, paine, suc. Ajunge. Buuun, ma duc la casa. Vuitta de la casa, ma intreaba: „Punguta doriti?”. Eu incerc sa fac o gluma catre frustrata sexual „ Daca nu-i cu doi bani, nu vreau” (semn ca ma enerveaza termenul „punguta”,”pungulita”,”pungita” si alte diminutive tampite pentru o punga pseudo-bio). Vuitta beleste ochii la mine mirata si in timp ce imi scaneaza pretiosul muschi de porc la vid, paaaac il scapa pe jos. Se scuza femeia intr-un mod foarte pudic si ii zic ca nu-i nimic, sa trimita pe cineva sa imi ia alt pachetel. „Adica cum, alt pachetel?”. Zic „Doar nu l-oi lua p-asta pe care l-ai scapat mataluta pe jos”. Se apuca vuitta sa imi stearga frumos pachetul si reuseste cumva sa il si deschida.(drept vorbind, eu nici cand vreau nu reusesc sa deschid vidurile si trebuie sa apelez mereu la tovarasa mea foarfeca, deci un punct pentru Nf). In spatele meu, coada ca la nebuni. Zic frumos „ Tanti, da-mi naiba alt pachet si gata”. „Nu, nu. Luati-l pe asta. Ce are?” Bineinteles ca atunci cand am auzit asa o ineptie, mi s-au bulbucat ochii de nervi. Adica cum ce are?!!? WTF?! (Cazul s-a solutionat cu o discutie cu un sef de pe acolo, in urma careia am primit ce am vrut). Alta era ideea. Frustrata sexual (deci, Nf sau Prea-F, una din 2) ma intreba senina ce are un pachet de mezeluri vidat, pe care ea l-a scapat pe jos/ deschis ulterior. Nimic, ce rahat sa aiba?
Poate am eu o problema. Zic doar poate.
Revin.
Uichend! Puhoiul sa iasa!
Vineri: Pai hai sa mergem in centrul vechi. Greseala! Nimerim in *Vintage*, cel mai prost pub care exista, plin de hipsteri cu moţ si cardigan sau fufe cu esarfe trendi. In acest local, bineinteles ca nu se serveste cafea vineri seara. Ba chiar barmanul m- a intrebat cu un aer fiţos daca e prima data cand vin acolo. Da, si chiar ultima. Ca nu serviti freshuri si cafele seara! Al doilea esec: am intrat intr-un alt bar-pub-club, Bordelo (sau era cu doi de l?). Acolo, nişte tătăici imi zambeau languros. Mai erau niste femei care isi pierdusera tineretea pe acolo, hipsteri, dansatoare date cu auriu pe buci, cocktailu’ de 20 lei, asadar, in 10 minute eram in fata localului, pregatite pentru alte aventuri nefericite. Am ajuns pana la urma in Silver Church, unde era puhoi de lume (deh, era intrarea gratis) si unde m-am simtit ca in jungla, incercand sa imi apar perimetrul de 50 de cm pe care il castigasem atat de greu! Ca trebuia sa ma gandesc cu 20 de minute inainte sa ma duc la toaleta, asta nu trebuie sa mai mentionez, dar macar Malibu Cola (noua mea pasiune) era la un pret decent si servita asa cum trebuie. A si m-am intalnit si cu Iubi si Beibi si s-a incins super party!
Sambata: Din pacate, am ajuns iar in centrul vechi (pe care il detest la modul cel mai sincer pentru ca puhoiul de oameni este omniprezent si nu ai unde sa parchezi civilizat), intr-un bar pe nume Scarlet . Aerisirea inexistenta si un aer conditionat setat pe 17 grade mi-au oferit minunatele senzatii ale unui brain freeze de toata frumusetea. Acel mix extraordinar de fum de tigara combinat cu aer conditionat in ceafa m-au facut sa uit cu desavarsire ca mai voiam sa ies intr-un club dupa si m-a facut sa ma indrept spre casa robotic.
Duminica: Am facut eroarea de a merge la film la Plaza. La ‘Limitless’, un film un pic ciudat, un pic interesant, un pic exagerat pe alocuri, per total, O.K. Din nou, pipitele de mall si cocalarii m-au gonit repede repede din mall.
Revin.
*
Se trezise cu gura uscata. Incercase amuzata sa refaca piesa cu piesa tot ceea ce se intamplase cu o seara inainte. Se intoarse si il vazu dormind adanc cu o perna in brate si cu urme sterse de ruj rosu pe umar. Zambi si se duse spre baie. Se uita in oglinda la machiajul uscat care ii mai ramasese pe fata. Ce bine arata aseara! Se demachia si inca derula in gand firul povestii. Se duse in bucatarie sa bea apa si o cuprinse ingrijorarea. Daca afla? Isi auzi telefonul sunand din dormitor. Se grabi sa raspunda. Era B., iubitul ei, o invita diseara la cafea. Accepta, putin incurcata. M. se trezise si ii observase grimasele.
- Ma duc sa fac un dus, ii spuse.
Ca si cum nu auzise nimic, Elena incuviinta cu un gest scurt. Il urmari cum se duce spre dus, cu mersul lui de dimineata, tarsait, atat de familiar. Astepta 2 minute si intra peste el in baie. M. nu schitase nimic. Stia, o astepta. Elena il urmari cum intra in dus si ii examina asa cum facea demult, semnul de pe spate. Il privea muta, asa cum cineva priveste un film vechi vazut si revazut. Se urca pe masina de spalat si se examina iar in oglinda. Trecusera 5 ani de cand nu mai fusese in postura asta si se revazu in ultimul an de liceu, cu parul zburlit, cu sanii mici si rotunzi, cu acea dezinvoltura comportamentala pe care doar atunci o poti avea. Nu se schimbase chiar asa mult. Ce-i drept, parul acum ii sta intr-o ordine si formele corpului i se definitivasera. Numai el ramasese la fel. Se intoarse spre el, curioasa. Chiar nu se schimbase deloc? Revazu rujul rosu de pe umar si isi aduse aminte de noaptea trecuta. Zambi din nou, melancolica. Cine ar fi crezut? Isi aprinse o tigara din pachetul lui si se uita la el jucausa. Nu ii parea rau, dar se hotarase.
- Parca te lasasei de fumat, observa M.
- M-am lasat.
- Ma duc sa fac un dus, ii spuse.
Ca si cum nu auzise nimic, Elena incuviinta cu un gest scurt. Il urmari cum se duce spre dus, cu mersul lui de dimineata, tarsait, atat de familiar. Astepta 2 minute si intra peste el in baie. M. nu schitase nimic. Stia, o astepta. Elena il urmari cum intra in dus si ii examina asa cum facea demult, semnul de pe spate. Il privea muta, asa cum cineva priveste un film vechi vazut si revazut. Se urca pe masina de spalat si se examina iar in oglinda. Trecusera 5 ani de cand nu mai fusese in postura asta si se revazu in ultimul an de liceu, cu parul zburlit, cu sanii mici si rotunzi, cu acea dezinvoltura comportamentala pe care doar atunci o poti avea. Nu se schimbase chiar asa mult. Ce-i drept, parul acum ii sta intr-o ordine si formele corpului i se definitivasera. Numai el ramasese la fel. Se intoarse spre el, curioasa. Chiar nu se schimbase deloc? Revazu rujul rosu de pe umar si isi aduse aminte de noaptea trecuta. Zambi din nou, melancolica. Cine ar fi crezut? Isi aprinse o tigara din pachetul lui si se uita la el jucausa. Nu ii parea rau, dar se hotarase.
- Parca te lasasei de fumat, observa M.
- M-am lasat.
Tiiit Tiiit!!!!!
Urasc jepcarii din trafic. Scenariile pot avea diferite forme:
1. Individul iese de pe o strada laturalnica cu jumate de “gipan” in mijlocul strazii, ostentativ, si te injura de te face albie de porci ca nu il lasi si pe el sa se “bage”
2. Vii tu frumos pe o strada principala, muzica buna, pasarelele canta, totul e minunat, si il vezi pe el, pe porc. Sta la panda de pe o strada laturalnica, vrea si el sa se bage. Aveti eye contact si va urmariti miscarile. Tu in gandul tau :”n-o avea asa tupeu sa se bage la japca”, el in gandul lui “aaaa, e fata, deci e varza la volan.. ia sa ma bag eu mwahahahaha (Mojo Jojo laugh)”. La 2 metri in fata ta, tzushhht se baga bou`(pardon, porcu’). Tu… frana, astea, claxoane, injuraturi etc. El.. “e, da ce-am facut?”
3. Te duci spre casa intr-un mod civilizat dupa o zi fucked-up de munca. De pe stradute sau de prin curti de corporatii mai sunt si altii care se duc acasa. La aceeasi ora. Bineinteles, nu se asigura. Cursa cu obstacole. Why bother?
4. Magari d-astia de iti iau fata sa ajunga ei primii la semafor. Da-te tu, ca sa trec eu. Ce semnal? Scump domne! Ce, nu stiati ca semnalizatul este optional cand schimbati benzile? Aflati acum!
5. Tzoparlanii cu Mertz sau BMW care te claxoneaza ca mergi prea incet (pe banda de VITEZA din oras!!) si te depasesc pe linie continua (sau si mai bine, pe dubla continua) si nu ii prinde niciodata politia.
6. Cretinii care te claxoneaza cand opresti la trecerile de pietoni. Hai baaaaa ce proasta esti! De ce ai oprit sa treaca tot poporu? Tiit Tiiit!!!
Or fi si femeile praf in trafic (nu zic nu) dar nici cu unii barbati nu mi-e rusine. Spre exemplu, cum sunt unii cimpanzei TIR-isti care se opresc la 2 mm de masina ta, sa mori si nu alta de atac de cord. Saaaau, cum sunt unele amibe care conduc maxi-taxi si care si-au gresit meseria ( trebuia sa se faca piloti de curse nu soferi de transport public). In aceeasi categorie, includ si loganistii taranoi si injectati cu nush ce boostere de “mujchi” (pe principiul “mujchii mei minte nu are”) care conduc de parca si-ar fi cumparat strada si care, daca fac plici tot din vina lor, scot bata (sau clasicul lant) de la purtator. Bineinteles, nu pot sa ii omit pe provincialii de weekend cu masini “tunate” care trimit bezele pe la semafoare, in drum spre “Bambu” pe sistemul “Pepuse, te duci la Bambu? Ne vedem acolo”. Mhm. Not.
Revin.
1. Individul iese de pe o strada laturalnica cu jumate de “gipan” in mijlocul strazii, ostentativ, si te injura de te face albie de porci ca nu il lasi si pe el sa se “bage”
2. Vii tu frumos pe o strada principala, muzica buna, pasarelele canta, totul e minunat, si il vezi pe el, pe porc. Sta la panda de pe o strada laturalnica, vrea si el sa se bage. Aveti eye contact si va urmariti miscarile. Tu in gandul tau :”n-o avea asa tupeu sa se bage la japca”, el in gandul lui “aaaa, e fata, deci e varza la volan.. ia sa ma bag eu mwahahahaha (Mojo Jojo laugh)”. La 2 metri in fata ta, tzushhht se baga bou`(pardon, porcu’). Tu… frana, astea, claxoane, injuraturi etc. El.. “e, da ce-am facut?”
3. Te duci spre casa intr-un mod civilizat dupa o zi fucked-up de munca. De pe stradute sau de prin curti de corporatii mai sunt si altii care se duc acasa. La aceeasi ora. Bineinteles, nu se asigura. Cursa cu obstacole. Why bother?
4. Magari d-astia de iti iau fata sa ajunga ei primii la semafor. Da-te tu, ca sa trec eu. Ce semnal? Scump domne! Ce, nu stiati ca semnalizatul este optional cand schimbati benzile? Aflati acum!
5. Tzoparlanii cu Mertz sau BMW care te claxoneaza ca mergi prea incet (pe banda de VITEZA din oras!!) si te depasesc pe linie continua (sau si mai bine, pe dubla continua) si nu ii prinde niciodata politia.
6. Cretinii care te claxoneaza cand opresti la trecerile de pietoni. Hai baaaaa ce proasta esti! De ce ai oprit sa treaca tot poporu? Tiit Tiiit!!!
Or fi si femeile praf in trafic (nu zic nu) dar nici cu unii barbati nu mi-e rusine. Spre exemplu, cum sunt unii cimpanzei TIR-isti care se opresc la 2 mm de masina ta, sa mori si nu alta de atac de cord. Saaaau, cum sunt unele amibe care conduc maxi-taxi si care si-au gresit meseria ( trebuia sa se faca piloti de curse nu soferi de transport public). In aceeasi categorie, includ si loganistii taranoi si injectati cu nush ce boostere de “mujchi” (pe principiul “mujchii mei minte nu are”) care conduc de parca si-ar fi cumparat strada si care, daca fac plici tot din vina lor, scot bata (sau clasicul lant) de la purtator. Bineinteles, nu pot sa ii omit pe provincialii de weekend cu masini “tunate” care trimit bezele pe la semafoare, in drum spre “Bambu” pe sistemul “Pepuse, te duci la Bambu? Ne vedem acolo”. Mhm. Not.
Revin.
Stanton
A, si am uitat sa va spun ca azi ..se intampla asta si cica m-as duce.Dar eu nu recunosc nimic.
Revin
Later update : Da, am fost la acest "eveniment". Nu mai fusesem in Atelierul de Productie pana acum, locul in sine a fost O.K., putin cam creepy pentru gusturile mele dar aerisit. Despre lumea care a fost, ce sa zic... ciudati si bineinteles, drug addicts la tot pasul. Anumite "manifestari" mi s-au parut extrem de ingrijoratoare si am zis ca nu mai calc la "evenimente" la care participa o asa fauna E V E R. Despre muzica..ce sa zic, am simtit ca a fost aceeasi melodie timp de 4 ore (mentionez ca m-am informat de pe Youtube despre genul de muzica a participantilor si parea extrem de promitator). Intr-un cuvant, a fost Bleh!
Cred ca nu-mi mai doresc sa vina DJ-ii mei mult iubiti in Romania, pentru ca fauna locala mi-ar strica dispozitia. Si acum ma bucur ca nu a mai fost organizat White Sensation in Romania. O sa ma duc eu la ei.
Girl stuff
Pe lumea asta, doua persoane sunt EXTREM de importante pentru mine (bine, in afara de parinti care sunt pe primul loc, prieteni, prieten etc), si anume coafeza si cosmeticiana (pensatoarea, cum ii zic eu). In general nu imi place sa le schimb, le sunt client fidel si ajungem la un moment dat sa ne stim vietile si sa devenim ff apropiate.
In materie de coafeze, am avut-o ani de zile (mai exact de la 14 ani, acum avand 23), pe Laura. Am o istorie intreaga cu ea, a venit de la mare doar ca sa ma coafeze pe mine pentru balul de a XII-a, etc. Numai la ea ma tundeam, coafam. Nimeni altcineva nu punea mana (a se citi foarfeca) pe parul meu perfect. Asta pana acum vreo 2 ani, cand Laura si-a descoperit mari probleme de sanatate, in urma carora si-a revenit, dar nu prea mai profeseaza. Nici macar pentru mine. Si da-i nene si cauta-ti coafeza. Pe toate le comparam cu Laura mea, toate m-au tuns dupa cum le-a dus capul, niciuna cum am vrut eu. Ba m-am dus chiar si la hair schimbist ca sa isi bata joc de parul meu intr-un mod crunt si scump al naibii. Saptamanile trecute am zis ca nu se mai poate, trebuie sa ma tund. Neaparat. Am riscat si mi-am luat un voucher care includea si tuns. M-am distrat fff tare imaginandu-mi cum va trebui sa port caciula 3 saptamani. Coaforul, putin cam obscur. Insa tipa! M-a tuns exact cum am vrut eu, nimic in plus, nu a incercat sa isi dea aere de mare stilist. M-a ascultat si m-a aranjat exact exact cum am vrut eu. A fost click spontan. Cristina o cheama si ma mai duc si a doua oara. Sigur.
In materie de cosmeticiene, Amalia m-a pensat tot asa ani buni, de pe la 17 ani pana pe la 21, cand a plecat in Dubai sa penseze acolo. Dupa nenumarate incercari, am gasit o cosmeticiana de care sunt multumita, dar parca tot Amalia ma pensa mai bine. Nici la Anastasia spanac-in-prastie nu am avut marea revelatie. Cosmeticiana care ma penseaza acum, penseaza ok, dar nu are o personalitate prea friendly (poate si orele tarzii la care imi fac programarile o scarbesc). Nu stiu, sa zicem ca inca imi caut cosmeticiana.
Azi m-am rasfatat si, cu ajutorul Cristinei, m-am relaxat total.
Deci sunt zen.
Revin.
In materie de coafeze, am avut-o ani de zile (mai exact de la 14 ani, acum avand 23), pe Laura. Am o istorie intreaga cu ea, a venit de la mare doar ca sa ma coafeze pe mine pentru balul de a XII-a, etc. Numai la ea ma tundeam, coafam. Nimeni altcineva nu punea mana (a se citi foarfeca) pe parul meu perfect. Asta pana acum vreo 2 ani, cand Laura si-a descoperit mari probleme de sanatate, in urma carora si-a revenit, dar nu prea mai profeseaza. Nici macar pentru mine. Si da-i nene si cauta-ti coafeza. Pe toate le comparam cu Laura mea, toate m-au tuns dupa cum le-a dus capul, niciuna cum am vrut eu. Ba m-am dus chiar si la hair schimbist ca sa isi bata joc de parul meu intr-un mod crunt si scump al naibii. Saptamanile trecute am zis ca nu se mai poate, trebuie sa ma tund. Neaparat. Am riscat si mi-am luat un voucher care includea si tuns. M-am distrat fff tare imaginandu-mi cum va trebui sa port caciula 3 saptamani. Coaforul, putin cam obscur. Insa tipa! M-a tuns exact cum am vrut eu, nimic in plus, nu a incercat sa isi dea aere de mare stilist. M-a ascultat si m-a aranjat exact exact cum am vrut eu. A fost click spontan. Cristina o cheama si ma mai duc si a doua oara. Sigur.
In materie de cosmeticiene, Amalia m-a pensat tot asa ani buni, de pe la 17 ani pana pe la 21, cand a plecat in Dubai sa penseze acolo. Dupa nenumarate incercari, am gasit o cosmeticiana de care sunt multumita, dar parca tot Amalia ma pensa mai bine. Nici la Anastasia spanac-in-prastie nu am avut marea revelatie. Cosmeticiana care ma penseaza acum, penseaza ok, dar nu are o personalitate prea friendly (poate si orele tarzii la care imi fac programarile o scarbesc). Nu stiu, sa zicem ca inca imi caut cosmeticiana.
Azi m-am rasfatat si, cu ajutorul Cristinei, m-am relaxat total.
Deci sunt zen.
Revin.
Today`s list
Astept/ vreau :
- ziua in care sa vad ca vin in Romania : Dada Life, Axwell, Vato Gonzalez, Afrojack, Laidback Luke, Steve Angello, Tocadisco, Bodyrox, Diplo, Major Mazer (and the list goes on and on), macar unul din cei mentionati
- ziua in care sa nu vad vreun mos scarpinandu-se-n cur sau mai rau, aranjandu-si the balls inainte sa se aseze ( no offense dudes )
- sa nu mai aud vreodata melodia aia cu Ne place, pentru ca mie nu imi place
- sa treaca macar o saptamana in care sa nu calc in ceva scarbos, namely Cah
- sa vina momentele in care sa ma trezesc dimineata cu placere (not gonna happen soon)
- sa ajunga sa imi placa stafidele ( really hate those)
- sa primesc o marire de salariu
- sa nu se mai scumpeasca benzina, ba chiar sa o ieftineasca (substantial)
- sa mananc ciocolata in fiecare zi si sa nu ma ingras si peste 10 ani
- sa nu mai injur atat de mult la volan (si in general)
- sa nu mai vad botino-sandalele si anul acesta
(To be continued at some point)
Revin.
- ziua in care sa vad ca vin in Romania : Dada Life, Axwell, Vato Gonzalez, Afrojack, Laidback Luke, Steve Angello, Tocadisco, Bodyrox, Diplo, Major Mazer (and the list goes on and on), macar unul din cei mentionati
- ziua in care sa nu vad vreun mos scarpinandu-se-n cur sau mai rau, aranjandu-si the balls inainte sa se aseze ( no offense dudes )
- sa nu mai aud vreodata melodia aia cu Ne place, pentru ca mie nu imi place
- sa treaca macar o saptamana in care sa nu calc in ceva scarbos, namely Cah
- sa vina momentele in care sa ma trezesc dimineata cu placere (not gonna happen soon)
- sa ajunga sa imi placa stafidele ( really hate those)
- sa primesc o marire de salariu
- sa nu se mai scumpeasca benzina, ba chiar sa o ieftineasca (substantial)
- sa mananc ciocolata in fiecare zi si sa nu ma ingras si peste 10 ani
- sa nu mai injur atat de mult la volan (si in general)
- sa nu mai vad botino-sandalele si anul acesta
(To be continued at some point)
Revin.
O zi buna in continuare (my ass)!!
Am fost azi la Mega sa cumpar ghidurele. La casa, am platit, mi-am luat sacosica si dupa aceea casiera mi-a urat “o zi buna in continuare!”. Pai sa vedem: ca sa fie in continuare, inseamna ca am avut o zi buna pana acum. Ceea ce e neadevarat. De ce? Pai, sa vedem:
1. E luni!( That says it all)
2. M-am trezit la 7:00 a.m ( din cauza punctului 1, of course, clasa muncitoare..)
3. Mi-am bagat tusul in ochi (screw you, morning!)
4. Cand am iesit din bloc am calcat fix intrun CAH de catel (asta e probabil din cauza punctului 2, pentru ca aveam privirea prea intetosata de somn dar si a punctului 3, ochiul drept fiind putin dezorientat)
5. M-am urcat in masina fara sa-mi dau seama ca nu m-am sters pe pantofi de CAH (dau vina tot pe punctul 2, pentru ca mi-a intetosat si mintile)
6. Am bagat benzina cu 5,21/ l (Scump ca toti dracii, o sa dau faliment. Deci, am injurat si m-am uitat cu scarba la toti angajatii Petrom si nici nu i-am dat bacsis tipului care mi-a pus benzina si mi-a spalat si geamurile. In semn de protest, fireste.)
7. La munca, am dat cafeaua (mai bine spus 3in1) pe mine. Nu stiu cum, e inca blurry, tot vina punctului 2. Bine ca port totusi o camasa crem, am stiut eu ceva de dimineata.
A nu se intelege ca m-am dus la Mega la 14:00, ci exact la 10 dimineata. Adica dupa 3 ore de chin, am toate motivele sa sper sa nu am o ASA zi buna in continuare!
Totusi, numar zilele pana vineri, cand chiar o sa am o zi buna, chiar de-ar fi sa calc in toti cacatii din Bucuresti, sa ninga, sa ploua, sa faca astia benzina 6 lei si sa fac baie in cafea imbracata cu hainele de munca.
Revin.
1. E luni!( That says it all)
2. M-am trezit la 7:00 a.m ( din cauza punctului 1, of course, clasa muncitoare..)
3. Mi-am bagat tusul in ochi (screw you, morning!)
4. Cand am iesit din bloc am calcat fix intrun CAH de catel (asta e probabil din cauza punctului 2, pentru ca aveam privirea prea intetosata de somn dar si a punctului 3, ochiul drept fiind putin dezorientat)
5. M-am urcat in masina fara sa-mi dau seama ca nu m-am sters pe pantofi de CAH (dau vina tot pe punctul 2, pentru ca mi-a intetosat si mintile)
6. Am bagat benzina cu 5,21/ l (Scump ca toti dracii, o sa dau faliment. Deci, am injurat si m-am uitat cu scarba la toti angajatii Petrom si nici nu i-am dat bacsis tipului care mi-a pus benzina si mi-a spalat si geamurile. In semn de protest, fireste.)
7. La munca, am dat cafeaua (mai bine spus 3in1) pe mine. Nu stiu cum, e inca blurry, tot vina punctului 2. Bine ca port totusi o camasa crem, am stiut eu ceva de dimineata.
A nu se intelege ca m-am dus la Mega la 14:00, ci exact la 10 dimineata. Adica dupa 3 ore de chin, am toate motivele sa sper sa nu am o ASA zi buna in continuare!
Totusi, numar zilele pana vineri, cand chiar o sa am o zi buna, chiar de-ar fi sa calc in toti cacatii din Bucuresti, sa ninga, sa ploua, sa faca astia benzina 6 lei si sa fac baie in cafea imbracata cu hainele de munca.
Revin.
Detest..
...cele 2 cosuri care s-au amplasat strategic pe fata mea : unul in stanga coltului gurii, celalalt simetric, in dreapta. Sunt flancate de alte 2 mici puncte rosiatice(despre care n-as vrea sa cred ca sunt cosuri). De fiecare data cand ma uit in oglinda parca imi fac in ciuda si nu ma determina decat sa le doresc moartea!
DIEEEE!!!
Revin.
UPDATE: Mi s-a spus ca arat ca Joker (ha-ha, so funny!)
LATER UPDATE: Am facut o vraja voo-doo (a se citi exces de tratamente faciale) si au disparut!
DIEEEE!!!
Revin.
UPDATE: Mi s-a spus ca arat ca Joker (ha-ha, so funny!)
LATER UPDATE: Am facut o vraja voo-doo (a se citi exces de tratamente faciale) si au disparut!
Men
Nici n-a venit bine primavara, ca au inceput dramele.
Subiectul discutiei de azi este un prieten bun de-al meu pe care-l stiu din liceu. Omul, perfect boyfriend, some might say: isi iubeste cu pasiune fiecare prietena, se indragosteste cu adevarat cu fiecare celula a corpului sau, este dedicat, moale, atent si sensibil. Stie subtilitatile femeilor, le intelege perfect (I helped there) si stie cum sa se comporte in orice situatie. Are o singura problema : traieste in permanenta o drama. Pentru ca femeile, scorpiile, nu stiu sa ii aprecieze finetea si subtilitatea, dragostea sincera si naivitatea (da, este naiv irecuperabil). Ele ii terfelesc orgoliul si spala cu el pe jos, il umilesc cum nu credeam ca este cu putinta si el tot indragostit iremediabil este, de fiecare data spune ca traieste iadul si se intreaba cand va gasi o tipa care sa il aprecieze. V-ati gandi ca o suferinta, doua i-ar putea fi lectie pentru ca a treia oara “sa nu mai faca”. De unde? V-ati putea gandi de asemenea, ca trezirea la realitate din partea uneia ca mine poate l-ar mai aduce cu picioarele pe pamant. Aiurea! Nu, el sufera la fel, de fiecare data, cu aceeasi atitudine sensibila “De ce nu ma mai iubeste, daca acum x saptamani mi-a soptit la ureche chestia asta?”. Am incercat desigur sa gasim sursa acestei probleme si am ajuns la concluzia ca el e de vina pentru ceea ce alege. Pai daca lui ii plac astea infipte, cu spirit liber si tupeiste, sigur ca si-o ia. El spune ca il atrag acele tipe pentru ca sunt exact cum nu este el. Si da, nu pot ca femeie sa nu ma intreb ce as face eu daca ar fi sa ma combin cu un astfel de tip? Eu care sunt genul dominant din fire, un Hitler al relatiilor dar in acelasi timp si un Dante care isi cauta jumatatea prin Infern. Probabil ca, din pacate, as matura si eu cu el pe jos. Intr-un fel il invidiez, pentru ca el traieste cu adevarat fiecare strop de iubire, se citeste pe toata fata lui suferinta, dar la un moment dat, reuseste sa se adune bucatica cu bucatica pentru ca mai apoi sa fie spart din nou.
Da, astazi el sufera teribil. Din cauza unei scorpii.
Revin.
(Cica) A venit primavara...
... chiar daca doar calendaristic. Si mai exact de ieri.
In perioada asta de inceput de martie imi place cel mai mult sa ma uit la oameni. Desi nu imi plac florile in general, imi place tare mult sa vad tinerii (si nu numai) cu floricele de primavara in mana, asteptandu-si zgribuliti si emotionati iubitele. Imi place sa ii vad cum aleg cu mare atentie martisoarele si cum nu se pot hotari care este The One. De asemenea, imi place sa ii vad plimbandu-se de mana pe strada si sa observ in ochii fetelor acea privire inconfundabila de indragosteala. Parca in aceasta perioada fetele incruntate sunt mai putine. Sau poate doar mi se pare mie.
Sunt constienta ca la noi orice sarbatoare e prilej de facut bani pentru tarabagii, dar uite ca nici macar asta nu ma deranjeaza. Sa zicem ca sunt egoista ca femeie si ca apreciez ca suntem sarbatorite cu atat fast!
Revin.
In perioada asta de inceput de martie imi place cel mai mult sa ma uit la oameni. Desi nu imi plac florile in general, imi place tare mult sa vad tinerii (si nu numai) cu floricele de primavara in mana, asteptandu-si zgribuliti si emotionati iubitele. Imi place sa ii vad cum aleg cu mare atentie martisoarele si cum nu se pot hotari care este The One. De asemenea, imi place sa ii vad plimbandu-se de mana pe strada si sa observ in ochii fetelor acea privire inconfundabila de indragosteala. Parca in aceasta perioada fetele incruntate sunt mai putine. Sau poate doar mi se pare mie.
Sunt constienta ca la noi orice sarbatoare e prilej de facut bani pentru tarabagii, dar uite ca nici macar asta nu ma deranjeaza. Sa zicem ca sunt egoista ca femeie si ca apreciez ca suntem sarbatorite cu atat fast!
Revin.
Anastasia Beverly Hills
Vineri am fost la Anastasia Beverly Hills, salonul gurului sprancenelor. Recunosc ca m-am dus din curiozitate si pentru ca este extrem de important pentru mine sa am sprancenele gigea.
Experienta in sine, este destul de interesanta. Mi s-au oferit cafele , zambete si voci pitigaiate. Mie personal mi s-a parut cam ingramadit salonul..adica ma asteptam la ceva mai spatios doar de-aia platesti 150 lei, nu ca sa-ti tii paltonul in brate. Cosmeticienele intr-adevar dragute. Tipa care m-a pensat pe mine era o idée mai prietenoasa decat cealalta ( sunt 2 cosmeticiene si o tipa la casa) si mi-a explicat frumos proportiile ideale pentru sprancenele mele (ceea ce a prins bine). Apoi, mi-a pus sablonul ala si a inceput sa il coloreze cu maro ca sa vad cum ar arata sprancenele mele in mod ideal. Parerea mea, chestia aia arata grotesc. Inaintea mea fusese o tipa care avea fata patrata si mare si tot chestia aia a pus-o si pe sprancenele ei, dar eu avand fata mica, nu cred ca e ideal sa arat precum Kramer. Apoi, m-a epilat cu ceara si desi inainte eram sceptica la aceasta idée, acum ma pot pronunta pentru! Mi-a ramas pielea mega fina si zona arata mult mai deschisa. Dupa aceea m-a mai dat cu niste crème, a mai bibilit pe acolo, mi-a pieptanat sprancenele, le-a tuns, le-a dat cu un gel special, le-a intrebat de sanatate si gata.
Inca nu m-am hotarat daca m-as mai duce si a doua tura. Adica, nu pot sa ma plang, sprancenele aratau bine dupa tot acest tratament dar nu pot sa zic ca este o mare diferenta de aspect intre ceea ce face cosmeticiana mea si ce a facut tipa cealalta. Ma rog, cred ca daca te-ai pensa acasa toata viata si apoi ai merge la salonul acela, ai avea parte de revelatia vietii.
De retinut insa ca: prima data costa 150 lei un pensat, pret care include si epilatul mustatii. Daca te duci in urmatoarele 21 de zile te costa 90 de lei. Daca te-ai dus cumva dupa o luna, te costa din nou 150 lei pt ca se considera ca trebuie sa iti dea iar forma.
Revin.
Experienta in sine, este destul de interesanta. Mi s-au oferit cafele , zambete si voci pitigaiate. Mie personal mi s-a parut cam ingramadit salonul..adica ma asteptam la ceva mai spatios doar de-aia platesti 150 lei, nu ca sa-ti tii paltonul in brate. Cosmeticienele intr-adevar dragute. Tipa care m-a pensat pe mine era o idée mai prietenoasa decat cealalta ( sunt 2 cosmeticiene si o tipa la casa) si mi-a explicat frumos proportiile ideale pentru sprancenele mele (ceea ce a prins bine). Apoi, mi-a pus sablonul ala si a inceput sa il coloreze cu maro ca sa vad cum ar arata sprancenele mele in mod ideal. Parerea mea, chestia aia arata grotesc. Inaintea mea fusese o tipa care avea fata patrata si mare si tot chestia aia a pus-o si pe sprancenele ei, dar eu avand fata mica, nu cred ca e ideal sa arat precum Kramer. Apoi, m-a epilat cu ceara si desi inainte eram sceptica la aceasta idée, acum ma pot pronunta pentru! Mi-a ramas pielea mega fina si zona arata mult mai deschisa. Dupa aceea m-a mai dat cu niste crème, a mai bibilit pe acolo, mi-a pieptanat sprancenele, le-a tuns, le-a dat cu un gel special, le-a intrebat de sanatate si gata.
Inca nu m-am hotarat daca m-as mai duce si a doua tura. Adica, nu pot sa ma plang, sprancenele aratau bine dupa tot acest tratament dar nu pot sa zic ca este o mare diferenta de aspect intre ceea ce face cosmeticiana mea si ce a facut tipa cealalta. Ma rog, cred ca daca te-ai pensa acasa toata viata si apoi ai merge la salonul acela, ai avea parte de revelatia vietii.
De retinut insa ca: prima data costa 150 lei un pensat, pret care include si epilatul mustatii. Daca te duci in urmatoarele 21 de zile te costa 90 de lei. Daca te-ai dus cumva dupa o luna, te costa din nou 150 lei pt ca se considera ca trebuie sa iti dea iar forma.
Revin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)