schimbari

Oamenii reactioneaza total diferit la schimbari. Sunt aceia care la cea mai mica schimbare sunt debusolati, luati pe nepregatite si isi doresc cu nerabdare sa revina back on track, la normal. Sunt aceia care schimba cate ceva la saptamana, care se plictisesc inainte sa iti dai seama, care niciodata nu se multumesc cu nimic si care cauta schimbarea de dragul schimbarii.
Mai sunt cei care simt nevoia de schimbare in momente cruciale, cand simt ca ceva nu mai face click, ca ceva lipseste, ca trebuie sa actioneze cumva. Eu fac parte din aceasta ultima categorie.
In aceasta perioada trec insa prin unele tranzitii, care nu au nicio legatura intre ele, pur si simplu asa s-a intamplat, dar mie una mi se pare asa putin coplesitor.
Nu eram de mult timp multumita de jobul meu, acumulasem multe frustrari, ganduri negative, nemultumiri si alte asemenea. Mi-am gasit, in mod uimitor, ceva care pare super ok, intr-o mutinationala, nu zic mai mult, sa vedem cum e. Azi mi-am depus demisia si nu a fost deloc greu sa imi dau seama cui ii pare rau ca plec si cui ii e asa putin ciuda sau a afisat asa o parere de rau ipocrita. Ma rog, asta e off topic.
Ideea e ca schimbarea jobului s-a suprapus cu noul meu statut single si cu faptul ca m-am si mutat singura. E super ciudat, nu spun aiurea sau nu stiu cum, ador sa stau singura, desi nu ador sa fiu single. Simt ca e finalul unei etape din viata mea si ca am luat totul de la capat (de la un nivel putin mai sus). Stiu, fresh new start suna super! Dar nu stiu de ce am atatea ezitari, intrebari, dezamagiri, asteptari, etc.

Poate asa ar si trebui sa se intample, poate nu e ok sa fii sigur pe tine 24/24, poate e ok sa nu ai control 100%, poate e ok sa te mai ia si pe nepregatite....

Revin.

Diego: Save your breath Sid, you know humans can't talk!


Domne, mie-mi plac jucariile de la Happy Meal de la Mec. E ceva gresit? Mie nu mi se pare! Ieri am aparut cu Linda, iubita lui Rio. Ce reactii la birou! Si de aici am ajuns la subiectul filme.

Sa ne-ntelegem: mie-mi plac fimele de animatie si desenele animate Disney! Mult de tot chiar! Le urmaresc cu sufletul la gura, plang , le stiu soundtrackurile, ma indragostesc de anumite personaje si rad cu gura pana la urechi atunci cand e cazul. E ceva gresit? Maybe, dar nu mi se pare. Ice Age mi-a deschis apetitul pentru animatii, pentru ca inainte imi placeau desenele animate Disney exclusiv (chiar daca A Bug`s Life mi se paruse interesant, dar putin ciudat pentru acea vreme). Ice Age cu nebunul de Scrat au un loc aparte in inimioara mea cinefila, de unde nici nu ma gandesc sa ii scot pentru ca, de ce sa nu spun, l-am vazut de cel putin 30 de ori. Recunosc, sunt si filme de animatie facute mai naspa gen Bolt, Cloudy and a Chance of Meatballs, etc. Dar asta nu inseamna ca nu ma duc la ele! Chiar daca nu sunt cele mai reusite, e datoria mea sa sustin genul!

Dar, CUM sa nu iti placa Rio, Shrek, Ice Age, Open Season (numai 1, ca 2 e cam..meh..), Madagascar, Over the Hedge, Tangled, Garfield, Despicable Me, Megamind, Finding Nemo, Monsters Inc, Ratatouille,Horton hears a Who, A Shark`s Tale, etc. Sunt amuzante, vesele, colorate, cu presonaje remarcabile, cu actiune interesanta si cu mesaj pozitiv. De ce m-as uita la un horror sa nu pot dormi noaptea, cand pot sa ma distrez la o comedie sau la un film de animatie? Bine, aici as adauga si non- animatii precum Grinch, Piratii din Caraibe etc..


Chiar daca am crescut, am copilarit cu Pocahontas, Jungle Book, The Aristocrats, Little Mermaid, Robin Hood, Peter Pan, Alladin, Cinderella, Lady and the Tramp, Dumbo, Sleeping Beauty, Lion King, Beauty and the Beast, Bambi, Bernard&Bianca, Thumbelina, Anastasia (chiar daca nu e productie Disney), Snow White, Tarzan etc. Cum pot sa nu imi aduc aminte cum ma imbracam eu in Ariel si cantam I want more din toti plamanii in timp ce mama imi facea prajiturele si se distra copios? Cum sa nu apreciez desenele astea care sunt de super calitate si m-au invatat primele cuvinte in limba engleza? Cum sa uit prima mea iubire, Eric (din The Little Mermaid) , cum suspinam eu la finalul filmului si ma imaginam o Ariel bruneta casatorindu-se cu iubirea vietii, printul Eric. Dar cel care are legatura si cu gusturile mele actuale este John Smith al lui Pocahontas.. need I say more? Ideea e ca am vazut filmele astea de zeci/sute de ori si inca le-as mai vedea. Care e problema?



Adica ok, nu imi plac filmele horror deloc, dar imi plac comediile, unele filme de actiune, filmele siropoase, unele thrillere sau chiar unele drame desi mai rar. Dar genul care ma face intotdeauna sa zambesc... tot animatia e. Macar prin filme sa mai copilaresc si eu daca tot am viata de adult cu job, facturi, intretinere si alte asemenea.

Revin.

Tulburarile neuronale de azi.

Sa iesim!zic. Haidem! Unde? Pai in Kultur ca e berea 3 lei si n-avem bani, zice. Bleah, zic, dar bine, hai, chiar n-avem bani!
Si mergem. Intru..stanga-dreapta motati d-aia. Ma da ce e, e hipster party? Ma, uit..niciun banner. Ma duc la bar sa dau un black russian. O tipa motata cu ochelari de hipstar, imbracata ca un hipstar. Wtf. Ma uit eu mai bine, era uniforma. Unde cuprindeai cu ochii vedeai motati cu ochelari cu rame negre, imbracati cu: camasa, cravata si cardigan pe deasupra. Era invazie, va zic. Da, stiu m-am dus in patria lor, nu?
Frumoasa combinatie (uneori), n-am ce zice, pentru un om normal care se duce la munca. Dar mai nene de ce te imbraci ca un corporatist in club? Care e placerea sa transpiri in club? Te crezi interesant? Well, newsflash! Mai sunt alti 20 care arata exact ca tine. Da chiar, voi ati observat ca nu ii poti deosebi intre ei? Sunt ca gemenii in varianta de cate 50-100 care arata exact la fel.
Alta intrebare existentiala: de ce tu ca tipa, ai vrea sa arati ca un motat? De ce? Nu vrei tu sa arati ca o tipa care esti tipa? Aici nu ma refer la numarul imens de botick-ate d-astea care nu stiu ce cautau pe acolo. Mi-a atras atentia una care se credea balerina sau ceva, ca avea un tutu pe ea rozick care ii acoperea fix bucile si un body cu aplicatii kitschoase, totul asortat cu niste tocuri de 20 si coc. Wtf. Fenomenul Black Swan, va zic.

Si acum voi incheia cu: de ce de fiecare data (adica de cele 2 ori) cand ma duc in caverna aia ma jur ca nu ma mai intorc vreodata, si vrand-nevrand tot acolo ajung la un moment dat?

Revin.

P.S. A si sa nu uit: care-i faza cu manusile de piele-n club?!?!?!

iu ar lain lain lain laaaaaieehen

Sa ne-ntelegem: m-am gandit indelung daca merita sa scriu postul asta sau nu. Se pare ca nu.

Slogan: Daca tot minti, macar fii destept!
Explicatie: Pai ma nene, daca minti la modu` ala, fa mai nenicule cumva sa nu se afle. Adica nene eu cand mint, imi asum. Ca sunt eu skillata, (adica un ninja mic, Bruce Lee in varianta feminina, Pantera Roz, etc) si nu se afla, asta e alta treaba.
Dar daca tot se afla, nu spune “n-am mintit, doar nu ti-am spus” ca se numeste minciuna prin omisiune. Poate aparent ai avea impresia ca am ciunga-n par, balutza-n coltul gurii sau un inceput de ADHD, dar surpriza face ca azi nu. Poate maine. (nu garantez nici asta) La fel iti creste nasul si daca minti prin omisiune ... ba mai rau, o sa creasca si crengi, frunzulite si 2 merisoare. (si dup-aia cine primeste na-na la popou?) E ca faza aia cu pisica..stii ca s-a cacat, pute de te rupe, cauti disperat sursa, in timp ce ea sta in fund si se uita nedumerita la tine. Cand in final gasesti maroniul plasat strategic sub covor, face fata aia de “wazn`t me”.

Si atunci stai sa te intrebi : what does a man has to do to lie properly? Minte, ba, monoencefalule fara degete opozabile ca lumea! Si asuma-ti! (fapt care, sa recunoastem, este la fel de important)

Sfatul meu de ningeaca.

(da, stiu, postul asta zice totul si nimic)

Baietii astia sunt aia care canta ASTA




Revin

hypershit

Mersul asta prin hyper/supermarketuri imi displace total. Dar total. Desi ar trebui sa ma cam obisnuiesc cu activitati de genul, imi este o foarte mare scarba de tot ceea ce implica ele (casierite fonfaite, aglomeratie, produse multe aranjate intr-un stil foarte prost, cozi la case). Totusi, din necesitate, am inceput sa frecventez astfel de locuri obscure pentru a-mi cumpara cele necesare.
Mergand eu asa prin blehuri din astea de magazine, am observat o chestie la celelalte femei: sufera de curiozitate sau invidie de carut de cumparaturi. Adica: femeia trece pe langa tine si isi arunca ochii in caruciorul tau de cumparaturi sa vada ce iei. Dupa aceea ori o auzi strigand la Gigel “sa luam si noi iaurt din ala domne”, ori o auzi comentand despre marfa proasta de la tine din carut. Mai femei, da io va intreb ce chiloti v-ati pus pe voi? Sau cat de nefe sunteti? Nuuuu pentru ca nu ma intereseaza, asa cum nici pe voi nu ar trebui sa va f*** grija de iaurtul meu. Pe langa faptul ca mi se pare nesimtire sa te uiti ostentativ in cosul altcuiva, macar nu mai comenta mai femeie! Ca nici eu nu comentez de curul tau mare si nici de hartia igienica comunista pe care o cumperi.
Ba mai mult, pentru ca o tantita din asta rujata la cumparaturi m-a vazut cum imi puneam in cos nu stiu ce chestie, s-a apucat sa imi dea sfaturi sa nu cumpar aia, sa cumpar ailalta chestie, ca e mai buna, ca face asta asta si asta si sa nu arunc banii aiurea maica, ca e criza si nici nu e calitate ce iau eu. Pai ma nene asta am eu nevoie? Consilier de cumparaturi? Da’ te-am intrebat eu? Macar daca se oferea sa imi faca ea cumparaturile si eu sa stau la o cafea pe cuvant daca ma suparam. Da asa sa dea din buci a paguba...neh!

Adica eu inteleg domne ca voi faceti acolo sezatoare ad hoc de blocati tot culoarul si analizati fiecare punga de faina, pesmet si alte alea dar...v-am bagat eu in seama? De ce ma intrebati daca nu stiu ce ketchup e bun? Arat eu de parca as fi pasionata de gatit? Nu cred....

Acest post este scris in urma serii de ieri, cand o doamna s-a oprit sa imi contempleze cosul. Gata, o sa iau taxa de holbare.

Revin.

Ganduri de miercuri si nu numai









Simt nevoia sa plec sa nu mai stiu nimic de nimeni. Stiu, suna radical, am mai facut asta. Nu stiu daca din lasitate sau din cauza ca nu ma regasesc aici. Poate putin din ambele.

Vreau sa ma duc undeva unde sa nu ma cunoasca nimeni, undeva unde sa fie preferabil cald, undeva unde sa ma simt “acasa”. Aici, nu ma simt acasa. Si asta nu e din cauza salariului meu mic, sau din cauza anumitor oameni, sau din cauza ca nu se intampla nimic bun. Pur si simplu constientizez faptul ca nu fac parte din acest peisaj. Si nu la modul ala de superioritate, ci in mod natural, consider ca locul asta este un popas in viata mea.

Revin la ideea de mai sus. Simt nevoia sa evadez de tot. Am mai evadat pana acum, dar 4 luni nu inseamna nimic. Am ajuns in acelasi stadiu de acum 3 ani, cand simteam ca ma sufoc, simteam ca nu imi apartin, ca trebuie sa fac ceva. Consider ca plecarea de atunci a fost ca un teaser pentru gandurile pe care le am de vreo 8-9 ani. Cand vorbesc despre aceasta evadare si spun ca nu mi-a fost dor chiar de nimeni (in afara de fix 3 persoane), intalnesc priviri mirate. Cum de nimeni? Da, de nimeni... si as mai fi stat inca pe atat si pot sa bag mana in foc ca nimic nu s-ar fi schimbat.

Vreau sa plec undeva, sa nu mai stie nimeni nimic de mine, sa vorbesc cu ai mei de cateva ori pe saptamana, sa trimit 2-3 mailuri si sa fiu eu “eu”, sa nu am un job pe care sa nu il suport, sa ma simt libera in fiecare moment, sa traiesc din plin si sa iasa din cochilie crazy me again. Sa fac chestii negandite, sa mananc cat am chef, sa ma uit pe geam si sa zambesc, sa merg pe strazi intortocheate si sa simt ca m-am pierdut.

Acum stau sa analizez daca nu cumva vreau sa traiesc din nou, din varii motive, cele 4 luni. Oare e posibil sa traiesti asa ani de zile? Eu cred ca nu. Si nu cred ca vreau sa retraiesc cele 4 luni, doar am incercat chiar anul trecut si e clar ca a iesit un fiasco total.

Nu, vreau ceva nou cu un pic de ceva vechi..;) sau..?


Revin.

Azi.

Astazi ar fi fost ziua bunicii mele. Pe care o iubesc din toata inima si de care imi este dor in fiecare zi.

Imi este dor de rasul ei molipsitor, de povestea cu fata si nuca, de trandafirata pe care o facea si de imbratisarile ei. Imi e dor sa aud “scumpa” si “Lauraşa” de la ea si sa o vad cum sta cu ochii pironiti pe poarta asteptandu-ma.

Oare voi putea sa intru vreodata in curte fara sa ma gandesc la ea? Eu sper ca nu. Ma bucur ca dupa 5 ani o simt la fel de aproape, numai ca imi este de 10 ori mai dor de ea.

Maie, la multi ani!

...Revin.

Recomandare

Urmaresc blogul acesta de cel putin un an de zile si este foarte foarte tare!





Fratiorul mai mic


AICI


Surioara


AICI




Revin.

ma impachetez si plec

Din seria “un cacat ambalat frumos e mai mult decat un cacat, e un super cacat cu mot, la reducere 50%, comanda acum, nu rata oferta!”, ma uitam azi pe site-ul cautareduceri.ro, site care strange la un loc toate ofertele de pe alte site-uri care ofera vouchere de reduceri.

Si ce sa vad acolo? Ca pot avea o silueta de invidiat daca imi voi face una sau mai multe din urmatoarele:
- impachetari in tunel infrarosu
- drenaj limfatic
- impachetari cu foite de aur
- impachetari in gel marin la cald
- impachetari cu cafea
- impachetari cu caviar
- impachetari cu alge marine
- electrostimulare
- galvanic SPA
- sedinte de termocuverta si lista continua

Mi se pare absurd sa fac impachetari cu cafea, caviar, ou, smantana, alge etc , ca doar nu ma duc la picnic, imi pun cafea in ceasca si ce a mai ramas imi pun pe burta si picioare ca sa slabesc. Wow super puterile caviarului, super efectul foitei de aur si mega descoperirea secolului...rahatul pe bat cu efect de slabire. Seriously, WTF?! Pe langa ineptia asta, mai e si faptul ca aceste solutii presupun ca tu sa te duci la salon, sa te asezi pe un pat (deci sa stai), una sa te dea cu cacaturi din alea si sa iti spuna basme despre rezultatele miraculoase dupa numai 10 sedinte, sa stai acolo sa se usuce alea pe tine (sa isi faca efectul) si dupa aceea sa te duci frumos acasa. Sau mai e varianta in care te mai si tine aia o ora, iti pune o mie de firicele pe tine impreuna cu un gel scarbos si te lasa sa stai acolo o ora, cat isi fumeaza ea tigara si sta pe feisbuc sa isi verifice notificarile. Dar nu ti se pare ca e un pic gresit sa slabesti stand? Nu iti suna un pic dubios?

Decat sa arunci banii ca sa stai ca o pleaşca acolo, intinsa, asteptand minunea ca a doua zi sa te trezesti mai putin bulanoasa si burtoasa, nu mai bine te duci tu la sala? Ca daca ai bani sa dai pe prostii din astea, cred ca ai avea bani si de o sala de fitness. Sau bine hai, n-ai bani..alearga in parc, e gratis!

Zic si eu.

Revin.

Despre Aneta



Tanti Aneta cunoscuta sub numele de domnisoara Aneta este nascuta in 1924, intr-o familie de burghezi, care la vremea aceea detinea un sfert din comuna Rosu . S-a nascut deci, in perioada interbelica, insa adolescenta i-a fost marcata de WW II. Studiile si le-a facut, bineinteles, la cele mai prestigioase scoli si a avut profesori care astazi sunt mari personalitati, precum Dimitrie Gusti. Vorbeste rusa, engleza si franceza si s-a plimbat nestingherita prin toata Europa. La varsta de douazeci si ceva de ani s-a indragostit de cineva, cu care nu i-a fost permis sa se casatoreasca (pentru ca el nu avea o situatie materiala prea stralucita) si in semn de protest, nu s-a mai casatorit niciodata. Tot in semn de protest, s-a mutat cu mama ei intr-un apartament din Bucuresti si s-a facut profesoara la o scoala de surdo-muti. Aneta are acum 87 de ani si locuieste in acelasi apartament (numai ca singura), este foarte sanatoasa si stie tot ce misca pe la TV. Probabil ca daca i-as pune un laptop in brate, s-ar invata cu el in maxim o saptamana. Aneta este genul de femeie-enciclopedie: stie geografie, etimologie, biologie, istorie. In plus, casa ei este ca un muzeu, cel mai nou obiect datand de prin anii `50. (Pardon, televizorul LCD de ultima generatie contrasteaza socant cu restul casei.) Gasesti la ea carti in editii princeps, obiecte de mobilier super vechi, bijuterii ante-retro si tot felul de alte rahatisuri de pe vremea lui Pazvante. Cand am intrat prima data in contact cu ea, era imbracata intr-un sarafan trei sferturi drept si dresuri si purta pantofi cu toc jos, albi, de piele. Mi-a oferit gem pe o farfuriuta si apa plata. Initial, am crezut ca s-a imbracat asa pentru ca avea musafiri, insa cu timpul, mi-am dat seama ca asa sta ea in casa. Aneta, in ciuda varstei ei, este o femeie extrem de cocheta, se vopseste roscat cu regularitate si se tunde „frantuzeste” o data pe luna. Are o singura problema: fiind crescuta in stil burghez, ea nu isi face curat in casa. Vreodata. Stratul de praf de la ea din casa sta marturie ca pe ea nu o deranjeaza acest lucru. As putea afirma ca tot ceea ce exista in acea casa s-a conservat atat de bine datorita prafului.

Scriu despre ea pentru ca o invidiez. A fost contemporana cu Eliade, cu Camil Petrescu, cu Blaga, cu Arghezi, intelege cu totul altfel lucrarile lor, a prins Bucurestiul in toata splendoarea lui, a trait in atmosfera descrisa de Calinescu in „Enigma Otiliei” si a primit un alt fel de educatie.

O inteleg de ce vrea sa traiasca tot in acele timpuri, pentru ca imi imaginez ca atunci cand se uita pe geam si vede trafic, gunoaie, manelisti injurand sau fete care nu stiu ce se arate mai intai, parca ii cam trece cheful de 2011. Stiu sigur ca mie mi-ar.

Revin.

Ce mai...


Daca nu m-as fi dus la mare anul asta, m-as fi ofticat foarte tare ca uite ce se distreaza unii si eu nu, uite aia si-a pus poze de la mare pe feisbuc, toti prietenii/cunoscutii mei sunt la mare. Ca intarire pentru cele spuse, sta si postarea anterioara.

Asadar, m-am dus. Ce sa zic… cum sa descriu… frig, frig, mizerie, imbulzeala, nori, frig, trafic… dar momente tari alaturi de prieteni. Soarele l-am vazut doar vineri pe seara, deci l-am trecut absent in condica si i-am scazut nota la purtare la 4 ca sa nu promoveze.
Lumea…super diversa, am ajuns vineri seara prin Vama unde am stat vreo 2 ore, indeajuns ca sa imi fac o idée si sa imi inghete cu adevarat extremitatile. Sambata seara am fost in Mamaia, unde, conform asteptarilor mele, circul Globus era in plina desfasurare de forte. Trebuie sa recunosc ca ceea ce am vazut eu anul trecut a fost parfum fata de ce am vazut anul asta. Cate silicoane, buze umflate si par intins/buclat am vazut in seara aceea, nu am vazut in viata mea! Ca sa nu mai mentionez ca ma simt si prost ca nu am stiut ca se pot face rochii atat de minuscule care sa acopere strict bucile+ pe fofi si in sus, doar cat sa fereasca sfarcurile de frig. Se pare ca anul asta, animal printul a fost cea mai mare fita altfel nu-mi explic de ce atatea maimute s-au deghizat in leopardite, zebre si alte asemenea. Toate erau venite cu “ciuci” (cu accent pe ultimul i) pe care cred ca i-au gasit uitati prin aziluri de lux. Eu una m-am uitat cu ingrijorare la unii tataici daca n-au si perfuziile dupa ei dar nu am vazut nimic, poate aveau d-alea high tech bagate in pantaloni, de preferinta in fata, ca sa salveze si aparentele. Bineinteles, mai erau si aspirantele la statutul de tzitzi-mitzi veritabila, d-astea care n-aveau bani de silicoane dar isi pusesera 10000 de bureti in sutiene. Am mai vazut si cateva fete care erau bolnave de icter sau ceva, ca tare galbene mai erau! Oricum, m-am distrat copios.

Pacat ca vremea nu a fost mai prietenoasa….


Revin