Inteleg de ce americanii dau in judecata pe toata lumea pentru orice. Pai de frustrare, nene. Sa va povestesc de ce zic asta: serviciul clienti suge big time. Aici vorbim despre telecomunicatii, cablu, electricitate, IKEA! Numai eu stiu cat a vorbit sefa-mea la telefon cu tampitii de la cablu ca sa ne ajute sa ne instalam si noi netu si TV-u. Pai femeia a pierdut ore vorbind cu roboti, indieni, oameni care habar nu aveau, oameni care i-au facut legatura cu alti oameni, oameni care au pus-o pe hold juma de ora si apoi au inchis,etc. Si asta nu s-a intamplat o singura data, absolut mereu cand trebuie sa interactionezi cu serviciul clienti, te rog ia un xanax (sau 2-3, daca te stii mai nerabdator), asculta muzica zen si roaga-te sa ajungi sa vorbesti cu vreun indian in urmatoarea jumatate de ora, dupa ce ai apasat toate tastele posibile, ai zis operator ca un papagal de vreo 15 ori si apoi ai mai apasat niste taste. Eu una am stat pe hold cu IKEA exact 35 de minute dupa care am cedat nervos si am inchis.
Deci sa revenim la idee: de ce dau americanii pe toata lumea in judecata. Imagineaza-ti ca esti american (sau emigrant in America) si te muti si tu la casa noua. Si na, iti trebuie si tie una alta gen cablu, net, telefon, electricitate...na, ca omu'. Si-i suni pe aia de la electricitate sa ii rogi sa te ia in baza de clienti si pierzi asa vreo juma de ora cu ei sa le raspunzi la cele mai cretine intrebari, mai-mai ca te intreaba masura la chiloti. Dar nu, rezisti cu stoicism si raspunzi politicos, asa ca dupa 30-40 de minute esti fericitul client al companiei X. Felicitari, prima factura vine in 15 zile si trebuie sa depui un depozit de 200 de para, asa de siguranta.
Dupa aia te apuci sa ii suni pe aia de la cablu, care in mod miraculos ofera si net. Super, 2 iepuri dintr-o lovitura, te simti extrem de norocos. In prima zi nu rezolvi nimic, dupa 30 de minute de asteptat sa vorbesti cu un nene indian sau pakistanez, te cheama la ei la reprezentanta, ca na. Te duci a 2a zi la ei, stai si acolo vreo 2 ore sa iti astepti randul si iti spui sfios doleantele. Mdaaa te costa atat plus 200 de para depozit, de siguranta. Bine sar'na, imi instalez singur, ca nu stau sa vina tehnicianu peste 2 saptamani. Bine-bine, pa. Te duci acasa increzator si ce sa vezi, tre sa suni la ei sa iti activeze serviciile. Suni si deja pui telefonu pe speaker, stii deja ca va dura ceva. Bingo, dupa o ora de parlamentat cu o tanti, ai serviciile activate. Multumim domn'le client nou, factura va vine in urmatoarele 15 zile. Dar stai! Netu nu mai merge subit. Suni inapoi. Dupa alta juma de ora, dai de una care iti zice senina ca nu domneeee, netu merge, nu stii tu. Te uiti in oglinda sa te verifici de ciunga-n par, n-ai. Coconita, ma uit direct la router, nu palpaie nimic. Aia ca nu si nu, ca merge domne. Deodata, TV-u nu mai are semnal. Alo, tanti, acu nu mai am semnal nici la TV. Auzi pe fundal butoane apasate, respiratie enervata, te informeaza ca gata a dat restart, totu tre sa mearga. TV-ul isi revine imediat, routerul da asa, o palpaia slaba. Parca ar vrea, dar nu poate. Mai stai pe telefon inca un timp nedeterminat dar inca speri sa faca aia o magie si sa vina netu. Tantita se declara invinsa, iti face legatura cu colegu'. Colegu' parca mai are o idee de ceva, in 5 minute ai net. YES! Ai invins! Zaamericandrim!
Dupa tot acest periplu te duci si tu la McDonalds ca omu' sa iti iei o cola diet mica cu 7 tone de gheata si un Big Mac si aluneci pe podeaua proaspat spalata. Fu-tu-va muma-n ...... gata!
Va dau in judecata!!!
Hi, how are you today?
In orice magazin/supermaket intri, esti intampinat cu "Hi, how are you today?".
Pentru cei care nu ma stiu, trebuie sa spun ca sunt o acritura in public, incerc sa mentin contactul cu alti oameni la minimum, pentru ca nu imi place sa fac small talk si in niciun caz nu imi place sa dau raportul necunoscutilor.
Americanii, fiind overly-friendly, te intreaba ce mai faci, cum iti este ziua, etc etc. Tot felul de cacatisuri d-astea pe care eu nu le gust mereu. Ok, de cele mai multe ori raspund prietenos si sunt chiar draguta.
Dar...
Sambata am fost la o tura de shopping de chestii prin magazine si intr-unu din ele am dat de o casierita extreeeem de prietenoasa si curioasa foc.
- Hi, how are you today?
- Fine, thanks.
- How's your Saturday?
- Good thanks.
- Did you enjoy shopping at our store?
- Mhm...
- Hope you'll have a good weekend.
- Hope so too.
- What are your plans this weekend?
La care m-am uitat la ea asa gen really?? Te fute grija ce fac io in weekend? Adica inteleg ca vor sa fie customer friendly si toate cele, dar era sambata dimineata la 9 sau ceva de genu, fix de discutia aia n-aveam io chef.
M-am uitat asa urat la ea incat a tacut din gura si doar mi-a urat sa am o zi buna la plecare.
Evident ca dupa aia m-am simtit prost, poate chiar o interesa ce fac in weekend.
O sa-mi ia ceva sa ma obisnuiesc cu atitudinea asta mereu pozitiva, poate chiar o sa ajung sa zambesc si eu tamp si fara motiv cateodata.
Pentru cei care nu ma stiu, trebuie sa spun ca sunt o acritura in public, incerc sa mentin contactul cu alti oameni la minimum, pentru ca nu imi place sa fac small talk si in niciun caz nu imi place sa dau raportul necunoscutilor.
Americanii, fiind overly-friendly, te intreaba ce mai faci, cum iti este ziua, etc etc. Tot felul de cacatisuri d-astea pe care eu nu le gust mereu. Ok, de cele mai multe ori raspund prietenos si sunt chiar draguta.
Dar...
Sambata am fost la o tura de shopping de chestii prin magazine si intr-unu din ele am dat de o casierita extreeeem de prietenoasa si curioasa foc.
- Hi, how are you today?
- Fine, thanks.
- How's your Saturday?
- Good thanks.
- Did you enjoy shopping at our store?
- Mhm...
- Hope you'll have a good weekend.
- Hope so too.
- What are your plans this weekend?
La care m-am uitat la ea asa gen really?? Te fute grija ce fac io in weekend? Adica inteleg ca vor sa fie customer friendly si toate cele, dar era sambata dimineata la 9 sau ceva de genu, fix de discutia aia n-aveam io chef.
M-am uitat asa urat la ea incat a tacut din gura si doar mi-a urat sa am o zi buna la plecare.
Evident ca dupa aia m-am simtit prost, poate chiar o interesa ce fac in weekend.
O sa-mi ia ceva sa ma obisnuiesc cu atitudinea asta mereu pozitiva, poate chiar o sa ajung sa zambesc si eu tamp si fara motiv cateodata.
fastforward
Am cazut amandoi de acord ca nu vrem sa acordam mai mult de cateva ore cautatului de mobila. Suntem amandoi satui de umblat, comparat, analizat si in plus, suntem deja la a2-a tura de cumparaturi in 2 ani si cam stim ce vrem.
Eu una am oroare de mobila maro/bej. Nu conteaza ce fel de lemn e, nu conteaza designu sau mai stiu eu ce, nu imi place in casa mea si gata. Nu ma deranjeaza vizual in casele altora, eu una nu o sa iau prea curand asa ceva. Poate e pentru ca toata copilaria, in orice casa ma duceam peste tot mobila era din lemn si variatii de maro, probabil pentru ca alte variante nu se prea gaseau. Daca te duci in magazine de mobila pe aici, se pare ca astia au o dragoste nemarginita pentru canapelele din piele. Asta e altceva ce nu voi cumpara in viata mea sa am in casa. Pe langa faptul ca astfel de canapele sunt extrem de inestetice, vara te lipesti si transpiri te faci cacat, iar iarna materialu'e rece si naspa. Au 7000 de culori de canapele din piele, 100000 de modele de canapele maro impreuna cu mobila care se asorteaza si doar cateva modele de canapele gri sau culori mai moderne dar si alea extrem de scumpe. Nestiind cum vor evolua lucrurile pe aici, am zis sa nu cheltuim chiar toti banii pe mobila, asa ca am apelat la Ikea, doar suntem prieteni de atata timp!
Canapeaua gri am vazut-o de cum am intrat si am zis amandoi gata, asta e, dupa care am zis sa adaugam si niste fotolii. Am oscilat intre rosu si galben-mustar un timp, dupa care am hotarat sa fie galben-mustar ca sa fie mai fun.
Patul l-am ales tot asa in 20 de min, mai avem de luat doar o masa si niste scaune, ca n-am gasit nimic sa imi placa mai ales ca suntem in schema gri/galben-mustar si e cam greu sa gasesti ceva sa se potriveasca.
Deci dupa vreo 2 ore in Ikea am plecat cu mai mult de jumate de mobila luata, happy campers!
As cam schimba culoarea peretilor din living ca sa mearga mai bine cu schema mea, dar nu se poate asa ca asta e.
Eu una am oroare de mobila maro/bej. Nu conteaza ce fel de lemn e, nu conteaza designu sau mai stiu eu ce, nu imi place in casa mea si gata. Nu ma deranjeaza vizual in casele altora, eu una nu o sa iau prea curand asa ceva. Poate e pentru ca toata copilaria, in orice casa ma duceam peste tot mobila era din lemn si variatii de maro, probabil pentru ca alte variante nu se prea gaseau. Daca te duci in magazine de mobila pe aici, se pare ca astia au o dragoste nemarginita pentru canapelele din piele. Asta e altceva ce nu voi cumpara in viata mea sa am in casa. Pe langa faptul ca astfel de canapele sunt extrem de inestetice, vara te lipesti si transpiri te faci cacat, iar iarna materialu'e rece si naspa. Au 7000 de culori de canapele din piele, 100000 de modele de canapele maro impreuna cu mobila care se asorteaza si doar cateva modele de canapele gri sau culori mai moderne dar si alea extrem de scumpe. Nestiind cum vor evolua lucrurile pe aici, am zis sa nu cheltuim chiar toti banii pe mobila, asa ca am apelat la Ikea, doar suntem prieteni de atata timp!
Canapeaua gri am vazut-o de cum am intrat si am zis amandoi gata, asta e, dupa care am zis sa adaugam si niste fotolii. Am oscilat intre rosu si galben-mustar un timp, dupa care am hotarat sa fie galben-mustar ca sa fie mai fun.
Patul l-am ales tot asa in 20 de min, mai avem de luat doar o masa si niste scaune, ca n-am gasit nimic sa imi placa mai ales ca suntem in schema gri/galben-mustar si e cam greu sa gasesti ceva sa se potriveasca.
Deci dupa vreo 2 ore in Ikea am plecat cu mai mult de jumate de mobila luata, happy campers!
As cam schimba culoarea peretilor din living ca sa mearga mai bine cu schema mea, dar nu se poate asa ca asta e.
confuzata toata
Am pierdut notiunea timpului. Trebuie mereu sa verific pe telefon cat e ceasul in Olanda si Romania, pentru ca habar nu am pe ce lume ma aflu. Ziua mea incepe cand e pranz deja in Europa si uneori uit complet detaliul asta. Practic daca vreau sa vorbesc cu maica-mea sau prieteni de p-acasa, am cam juma de zi la dispozitie. E un pic ciudat, ca de obicei am chef de vorba seara inainte sa ma bag in pat dar evident nu ma pot apuca sa trimit mesaje la ora aia. Decat daca stau treaza pan' la 12 noaptea ca sa astept sa fie 8 dimineata in Romania.
Am 1000 de chestii de facut si la munca si pe plan personal. De exemplu, tre sa cautam mobila din nou. Sincer, daca m-as trezi maine si as gasi apartamentul gata mobilat si cineva mi-ar da o factura si gata, as fi cea mai fericita. Am fix zero chef sa umblu dupa chestii iar Mimi, numai daca se gandeste la asta il ia capu'. Dupa experienta cu vandut mobila si tot calabalacu in Olanda, o sa optam pt ce gasim mai ieftin ca oricum nu merita sa investim mai ales acum ca avem multe semne de intrebare. Asta nu inseamna ca va fi mai usor, dar inseamna ca o sa iau fix varianta care are cel mai ok raportul calitate/pret.
In rest, ne adaptam incet incet.
Schimbarea schimbarii
S-a produs schimbarea schimbarii, in sfarsit. Dupa o vara intreaga de taraganat, mutat, planuit, vandut si toate cele, atunci cand aproape aveam creierii pe bigudiuri de stres si intrebari, ne mutaram in Texas.
Pe 3 septembrie, dupa 10 ore de intepeneala intr-un tub de metal in care am crezut ca o sa ajung direct pe masa de operatie a vreunui ORList din cauza sinusurilor mele fitzoase, dupa o ora de stat la coada la vama, dupa verificari si ras-verificari, am iesit in aerul cald dar extrem de umed al Houstonului. Am transpirat instant. Dupa care ne-am urcat in masina, moment in care am inghetat instant din cauza aerului conditionat.
Zonele pe care le-am vazut pana acum sunt ingrijite si curate dar evident se vede ca nu au o istorie prea indelungata aici. Totul este imens, de la magazine la masini la orice iti poti imagina, oamenii sunt prietenosi si incearca sa te ajute mereu. Cand le spui ca vii din Europa se mira ca la nush ce, majoritatea habar nu au unde e Olanda pe harta dar macar stiu de Amsterdam. Eu si Mimi ne amuzam ca suntem cumva exotici pentru ei, ceea ce e putin ciudat.
Trebuie sa ne obisnuim cu vremea si mai ales cu aerul conditionat. Diferentele de temperatura sunt imense, de la 34 de grade intri intr-un magazin unde sunt 20 de exemplu, ai senzatia ca esti intr-un frigider. Afara iti trebuie costum de baie si esti lipicios constant, in magazine iti trebuie costumul de ski.
Ne-am plimbat un pic in weekend, mai mult sa belim ochii si sa ne prindem cam care e treaba cu zona in care stam si pot sa zic ca pare ok. Nu sunt mega impresionata pentru ca mie-mi plac cladirile frumoase, cu istorie, cu feel din ala vechi, lucru pe care nu il prea vezi pe aici. Chiar daca totul imi pare putin fake acum, am vazut cateva casute dragute si zone din astea rezidentiale tipic americane care aratau chiar bine. Cert e ca mai avem o groaza de explorat.
Noi stam intr-un complex de apartamente unde totul este foarte ingrijit dar din nou, nu prea are personalitate. Bine, suntem aici doar de cateva zile asa ca astea-s primele impresii la cald.
Va las si cateva poze:
Pe 3 septembrie, dupa 10 ore de intepeneala intr-un tub de metal in care am crezut ca o sa ajung direct pe masa de operatie a vreunui ORList din cauza sinusurilor mele fitzoase, dupa o ora de stat la coada la vama, dupa verificari si ras-verificari, am iesit in aerul cald dar extrem de umed al Houstonului. Am transpirat instant. Dupa care ne-am urcat in masina, moment in care am inghetat instant din cauza aerului conditionat.
Zonele pe care le-am vazut pana acum sunt ingrijite si curate dar evident se vede ca nu au o istorie prea indelungata aici. Totul este imens, de la magazine la masini la orice iti poti imagina, oamenii sunt prietenosi si incearca sa te ajute mereu. Cand le spui ca vii din Europa se mira ca la nush ce, majoritatea habar nu au unde e Olanda pe harta dar macar stiu de Amsterdam. Eu si Mimi ne amuzam ca suntem cumva exotici pentru ei, ceea ce e putin ciudat.
Trebuie sa ne obisnuim cu vremea si mai ales cu aerul conditionat. Diferentele de temperatura sunt imense, de la 34 de grade intri intr-un magazin unde sunt 20 de exemplu, ai senzatia ca esti intr-un frigider. Afara iti trebuie costum de baie si esti lipicios constant, in magazine iti trebuie costumul de ski.
Ne-am plimbat un pic in weekend, mai mult sa belim ochii si sa ne prindem cam care e treaba cu zona in care stam si pot sa zic ca pare ok. Nu sunt mega impresionata pentru ca mie-mi plac cladirile frumoase, cu istorie, cu feel din ala vechi, lucru pe care nu il prea vezi pe aici. Chiar daca totul imi pare putin fake acum, am vazut cateva casute dragute si zone din astea rezidentiale tipic americane care aratau chiar bine. Cert e ca mai avem o groaza de explorat.
Noi stam intr-un complex de apartamente unde totul este foarte ingrijit dar din nou, nu prea are personalitate. Bine, suntem aici doar de cateva zile asa ca astea-s primele impresii la cald.
Va las si cateva poze:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)