30 de ore cu cantec

Ne-am hotarat sa mergem la concertul Coldplay din Berlin destul de subit, adica eu am oftat prelung si m-am tanguit iar el a zis hai. Ieri dimineata ne-am pus dosurile in masina si am plecat bine dispusi spre Berlin. Dupa prima jumatate de ora, Mimi a inceput sa dea primele semne: tras mucii, suflat mucii, tras iar mucii, stranutat, tot tacamu. Am zis initial ca o avea iar alergiile lui la polen si m-am ofticat in sinea mea ca nu am luat spray-ul de nas ca sa nu-l mai aud cum isi trage mucii la fiecare 2 secunde. Dupa vreo 2 ore asa, plangea din nas la propriu de zici ca era un robinet stricat, asa ca juma de drum l-a condus cu servetele in nas pe post de tampoane de se uitau oamenii la noi ca la urs. Farmacie nexam pe autostrada, asa ca da-i inainte, om gasi o farmacie pe langa hotel. Am inceput sa ma gandesc ca poate e o raceala/virus sau ceva de genul dupa 6 ore in masina cu un Mimi care si-a tras mucii TOT drumu, a stranutat de 1000 de ori, si-a suflat nasul de 100 de ori in cele DOUA servetele ratacite la mine in geanta. Va dati seama cum eram noi cu 2 servetele ude facute cacat puse la uscat la soare pe bord pentru refolosire plus Mimishor la volan cu doape in nas. UN VIS.
Hotelul l-am rezervat pe langa Berlin pt ca era peste tot full. In graba noastra, n-am stat sa analizez exact UNDE e localizat exact, am vazut ca e la 45 de min de Berlin si mi-a fost de ajuns. Gresit. Deeeci am ajuns in the middle of fuckin' nowhere, de nici GPS-ul nu ne mai gasea. Am trecut printr-o serie nesfasita de sate si camp si padure si NIMIC si cumva am reusit sa luam si un radar ascuns la misto intr-o padure pentru ca eram prea preocupati sa cantam si sa ne prostim asa ca probabil in poza radarului avem niste fetze bune de pus in rama. Intr-un final, am ajuns si la hotel in satu' pixdii unde era un singur magazin alimentar, asa ca nici n-am mai indraznit sa intreb de farmacie. Na, cine s-ar fi gandit ca la 45 de min de Berlin oamenii locuiesc in pustie?
Anyway, am ajuns la concert in intarziere pt ca deh, ne-a luat ceva sa gasim satu' minunat, asa ca primul lucru fuga-fuga sa ridicam biletele platite in avans. Ajungem la casa, nununu nu aici donshoara, duceti-va la cealalta casa, situata fiiiiix in partea opusa. La cealalta casa ma cauta aia dupa nume, dupa adresa, dupa toate cele si-mi zice senina ca nu-mi gaseste biletele. Sincer, m-as fi proiectat prin geamu ala sa o strang de gat. Dar sunt o doamna asa ca dupa nshpe telefoane mi-au gasit biletele.  Cand sa ajungem la locurile noastre, CE SA VEZI organizatorii decisesera sa inchida fix zona noastra, asa ca ne-au schimbat biletele. Spaga noastra, ca noile locuri au fost mult mai smechere decat ce aveam noi initial si costau si mult mai mult. Asa ca macar asa ne-am scos. Majoritatea timpului Mimi a aratat ca un catel plouat, cu 100 de servetele in toate buzunarele, cu ochii rosii si nasul de neoprit. S-a distrat totusi si i-a placut cantarea iar de mine ce sa mai zic, am fost extaziata acolo am tzopait si urlat si cantat si tipat de s-a mirat si Mimi.
Dupa concert am cautat o farmacie non stop prin Berlin dar nu am gasit niciuna asa ca am capitulat si ne-am intors in the middle of fuckin nowhere la campurile cu vaci. Azi dimineata Mimisor arata calcat de tren la propriu dar am gasit cu chiu cu vai o farmacie pierduta asa ca am putut sa iau macar asa cate ceva de primul ajutor. Dupa alte 6 ore (pentru mine au fost o eternitate) petrecute in acelasi spatiu inchis, printre muci, servetele, pastile, stranuturi si tanguieli, am ajuns in sfarsit acasa. Mai in gluma, mai in serios, trebuia sa se intample ceva, ca doar nu se putea sa facem ceva si sa n-aiba ceva unu' din noi.
Asta fu' si concertul Coldplay, life dream accomplished asa ca BIS!BIS!BIS!