5 ani

Cand am stiut ca vreau sa plec din Romania?

Cand am calcat prima data pe taram strain. Nu, nu la Narnia ma refer, ci la biata Austrie. Cand am aterizat pe pamant austriac la 16 ani si am iesit din avion si m-am uitat io ashe' in jur un pic, am zis: aici e de mine. Aici insemnand "nu in Romania", nu neaparat in Austria. La vremea aia nu stiam io de salarii, de sisteme, de asigurari, de stil de viata, de notiuni d-astea de adult. Rationamentul meu s-a redus la chestii foarte simple: ia uite domne, e zapada pe strada dar nu mocirla! Oamenii astia zambesc pe strada. OMEFEGE nenea ala s-a aplecat sa ridice un ambalaj de pe jos desi nu era al lui. OMEFEGE tantica aia mi-a dat buna dimineata in drum spre paine desi nu ma cunoaste. UADTAFAC oamenii te lasa sa iesi primul din autobuz, nu se imbulzesc, spun multumesc si te rog, ce e cu alienii astia??!?CEEEE ai uitat sa iei restul si te cheama inapoi?"

Dupa cele 2 saptamani petrecute acolo, cand m-am intors acasa, i-am spus maica-mii ca eu o sa ma mut la un moment dat undeva in afara Romaniei. Maica-mea s-a mirat dar a zis ok, oricum aveam 16 ani si alte preocupari, nu aveam o destinatie anume in gand sau un plan pus la punct. Dar gandul asta mi-a ramas cumva in subconstient, o tema la care ma gandeam cand n-aveam altceva la ordinea zilei.

La 3 ani dupa, am plecat in Grecia pentru cateva luni din motive multiple, printre care si un test pentru mine insami, sa vad daca ma pot descurca intr-o tara in care nu vorbesc limba si nu stiu obiceiurile. Atunci m-am simtit independenta cu adevarat si am descoperit ca ma subestimasem.

Dupa alti 3 ani, am plecat in Olanda. Daca n-ar fi fost Mimisor as fi ales tot Olanda? Poate ca nu. Poate ca ar fi fost UK, poate ca ar fi fost chiar Austria sau vreo tara nordica. Cert e ca tot n-as fi ramas. Si nu din cauza salariului, jobului sau mai stiu eu ce. Pentru mine plecatul nu a fost din motive financiare desi ii inteleg pe cei care iau decizia sa plece pentru ca nu-si permit sa aiba viata dorita. Am vrut pur si simplu sa plec din incrancenarea, negativismul si nepasarea din Bucuresti. Din claxoanele, injuraturile si birocratia de acolo. Am fugit de ridicatul din umeri a neputinta, de "lasa domne, merge si-asa" si de "da' ce, io's mai prost?".

Iarna asta se fac 5 ani de cand locuiesc aici si habar n-am ce-mi rezerva viitorul. N-am niciun gand sa ma intorc de tot vreodata. Nu ca ar plange tara dupa mine, sa fim seriosi.

Aaaaaaaaaanyway ideea e ca in ultimii 5 ani am invatat ca imi place linistea, ca prietenii sunt prieteni oriunde ar fi ei fizic, ca nu sunt centrul Universului si nici nu mai vreau sa fiu, ca uneori e ok sa fii trist, ca nimic nu e simplu, ca familia e inima mea, ca uneori e despre mine, alteori e despre noi iar asta e o mare diferenta, ca totul nu poate fi perfect, ca sunt o femeie puternica si asta nu fizic, ca apreciez timpul petrecut in 2 mai mult decat orice, ca trebuie sa ascult oamenii mai des, ca e sanatos sa razi de tine insati, ca nu am intotdeauna dreptate, ca iubesc sa vizitez locuri noi si lista poate continua pana maine. In astia 5 ani m-am distrat, am crescut, am luat decizii, m-am mutat de 4 ori, am invatat limba, m-am maritat cu saracu' Mimisor de 2 ori chiar, am calatorit si am ras cu lacrimi de foarte multe ori.

Sa vedem unde ma duc urmatorii 5 ani :)

Va urma



Cum m-am lasat de tutungit si n-am murit #jursuntincainviata

Nush daca am mai zis (e posibil sa fi zis), da' m-am lasat de fumat de vreo 2 ani jumate, nu stiu data exacta, dar parca era Noiembrie. De ce nu stiu data exacta? Citeste in continuare.
Al meu mimoz s-a lasat si el de fumat urmand aceiasi pasi asa ca tehnica functioneshte. Anyway, sa trecem la treaba: cum m-am lasat de fumat?

La un moment dat m-am gandit ca parca n-as mai fuma. Da, traiul intr-o tara in care nu se fumeaza in localuri mi-a taiat orice chef. Desi fumam de vreo 10 ani, dupa 1 an de fumat in ploaie, vant, frig, ploaie, vant, frig - mi se cam taia chefu de iesit la tutunat cand ma gandeam la ce intemperii ma asteapta afara.

Deci pasul numarul 1 - ia decizia sa nu mai fumezi. Pare simplu la prima vedere, insa nu e. Gandeste-te indelung , nu e nevoie de graba. Asta e cel mai important pas. Sa fii CHIAR hotarat.
Asa, te-ai hotarat sa nu mai fumezi, urmeaza pasul numarul ...
2.  Nu spune nimanui. Nu, nu incepe sa trambitezi ca gata, tu nu o sa mai fumezi. Oamenii reactioneaza diferit si au asteptari. Tine decizia asta pt tine si rumeg-o bine bine. Dedica-te si gandeste-te la cate beneficii iti va aduce chestia asta.
3. Nu iti pune o data fixa pt cand vei face pasul cel mare. Pur si simplu, inainte de ultima tigara dintr-un pachet spune-ti ca e ultima si gata, nu mai cumpara.  Daca a 2a zi ai incalcat decizia, inseamna ca nu esti hotarat si te intorci la pasul 1. Te -ai tinut si nu ai cumparat de o saptamana?
4. Tot nu spui nimanui ca te-ai lasat de fumat. Daca te intreaba cineva, nu ai chef sa fumezi. Nu iti interzici nimic, asta e tot shpilul.
5. Tu detii controlul. Pentru ca tu esti singura persoana din univers care stie ca te-ai lasat de fumat, tu esti in control si tu iei deciziile. Te-ai imbatat si ai fumat o tigara? Nu e sfarsitul lumii. Ai fumat, aia e, maine nu mai fumezi.  Daca ai fumat 2 intr-un interval scurt si nu in stare de ebrietate, intoarce-te la pasul 1, inseamna ca nu esti hotarat.
6. Daca ai un grup de prieteni fumatori, nu ceda presiunii sa iesi afara cu ei la fumat. Tu "nu ai chef" si gata, nu mori daca stai 5 min singur. Poti citi un articol sau poti socializa cu alti nefumatori. No panic.
7. In prima perioada evita sa iesi in localuri in care se fumeaza. Si pe aici exista localuri in care poti taia fumul cu cutitul. Refuza elegant, incearca sa nu te duci. O sa vezi ca atunci cand vei intra intr -un bar d-asta dupa cateva luni "clean" o sa te ceri afara singur.
8. Gaseste activitati care sa iti distraga atentia, de preferat sanatoase. Du-te la sala, dansuri, inot, pictat, cantat, tenis, volei, whatever.
9. Ai fuma parca o tigara? Io de exemplu luam un fruct. Gaseste ceva (de preferat sanatos) care sa inlocuiasca gestul mult iubit. Daca chiar vrei si vrei si vrei o tigara, fumeaza 1. Nu moare nimeni. De preferat sa nu. Daca o vrei si pe a2a, intoarce-te la pasul 1. Nu esti hotarat.

Partenerul fumeaza? Treaba lui. Tu ai decis pentru tine. Nu ii spune sa se lase de fumat, n-are sens, el trebuie sa ia decizia singur. Mimi a fumat inca vreun an jumate dupa ce m-am lasat eu. Nu am iesit niciodata cu el afara la fumat doar ca sa ii tin de urat si nu i-am comentat niciodata ca miroase a tigari. Am ignorat subiectul si nu m-a interesat. Apoi m-am prins ca s-a lasat de fumat la vreo 2 saptamani dupa ce se lasase, nu mi-a zis nimic, nici nu am intrebat. Nu ne-am plans pe umeri si nu ne-am zis unul altuia ca "frateee ce as baga o tigara". O data mi-a zis ca ar fuma si i-am zis ca e treaba lui, nu ma intereseaza. Nu a fumat.

Am o colega care e fumatoare inraita. Singura fumatoare din echipa. D-aia cu dintii galbeni si cu pielea facuta cacat. Are 38 de ani, arata de 48. Duhneste toata a tigari si toti murim in birou cand vine de la tutunat. Se plange mereu ca sta overtime la munca si ca arata buhaita. . In ora aia adunata pe care ea o petrece fumand (ca iese de cel putin 4 ori pe zi si spatiul pt fumatori e departe asa ca sta pe putin 15min de fiecare data) eu o petrec muncind. Nu zic ca vai doamne ce tare sunt eu, dar in general cam o ora sta peste program zilnic. Zice ca vrea sa se lase de fumat dar nu poate. Parerea mea, sa se intoarca la pasul 1. Nu e hotarata.