random de pe aici

 

• Olandezii astia au un stil aparte de a isi exprima opiniile. De exemplu, nimeni  nu o sa catalogheze ceva ca fiind urat, naspa. Nu prea auzi oameni care sa zica intr-un magazin de haine ca de exemplu, o bluza e naspa/urata. Nu, daca o sa zica ceva negativ, o sa zica maaaxim ca nu li se pare misto/ dragut (Vind ik niet leuk). Adica la modul parerea mea e ca nu arata asa misto, ca sa fie politically correct si sa nu dea cu tifla, se pleaca de la premisa ca fiecare persoana are pareri diferite. 

 

• Alt exemplu ar mai fi cu termenul ieftin.  In olandeza, ieftin inseamna goedkoop. Dar de exemplu, goedkoop poate fi o pereche de cizme redusa de la 300eur la 100eur. Adica cizmele alea sunt bune de cumparat. In acceptiunea mea, ieftin inseamna ieftin nene. Eu una consider ieftin un tricou la 5eur. Dar ei l-ar considera extra goedkoop si de cele mai multe ori nici nu l-ar cumpara in cazul in care calitatea nu s-ar ridica la anumite standarde.  In general, din cate am observat eu, goedkoop se refera mai mult la raportul calitate pret, pentru ca oamenii sunt interesati sa cumpere lucruri bune la preturi convenabile. Produsele de calitate indoielnica nu se cumpara oricum, indiferent de pret.

 

•  Alta chestie ar mai fi ca personalul din magazine chiar te ajuta. Nu ai sa vezi niciodata vreun vanzator sa dea din umeri sau sa fie madoarenpulist. De exemplu, in Romania, intr- un magazin X, am vazut o geaca draguta pe care as fi cumparat-o sigur daca ar fi avut masura mea. M-am dus sa intreb daca as putea sa o gasesc in alt magazin si dupa nshpe telefoane mi-au zis ca nu mai e nicaieri in Bucuresti, dar ca o au la un magazin in Arad (sau ceva de genu). Bineinteles, am intrebat daca nu poate fi livrata in Bucuresti dar au dat din umeri. Si gata. Chestia asta mi s-a intamplat de foarte multe ori. Sau mai era cazul in care, daca aveau produsul respectiv la vreun alt magazin din Bucuresti te trimiteau acolo sa il cumperi.  

          Ei, chiar zilele trecute mi s-a intamplat sa vad niste botine dragute pe care nu le aveau masura mea. In primul rand, vanzatoarea m-a informat ca imi poate trimite acasa botinele dorite, iar in cazul in care nu imi vin sau nu imi plac, le pot returna fara probleme. Cum eu acasa nu prea sunt, am preferat sa o rog sa le comande pe adresa magazinului. Mi-a cerut femeia numarul de telefon si cand au venit (chiar a 2a zi), m-a sunat imediat sa ma anunte ca pot veni sa le iau. Frumos si civilizat.

 

Revin.

facebook exes

Sa va zic ce nu inteleg:

1. Esti fosta unuia. Si ala se combina cu o oarecare. Ce faci? Ii dai aleia friend request. Daca faci chestia asta, ar trebui sa iti pui intrebari serioase. Inteleg ca vrei in primul rand  sa vezi ce face aia si mai ales cum arata. Ca sa te compari. Daca ai evalua-o ca e mai aratoasa decat tine, self esteemul tau s-ar duce pe garla; daca ai considera ca e mai naspa decat tine, in prima faza, te-ai umfla in pene. Dupa aia te-ai gandi la modu stai asa, daca asta e naspa, inseamna ca ala are standarde low si asta nu-mi place. Ca stim cu totii ca frumusetea interioara e un mare bullshit. Asa ca nu inteleg ce rost mai are.
Raman la parerea mea ca fostii raman fosti for a reason.

Si ajungem la cazul 2:

2. Esti actuala unuia si ii dai friend request fostei. Principiul e acelasi cu ala de mai sus, insa e mai grav. Pentru ca tu esti in prezent cu ala, dar te intereseaza sa vezi pe cine a futut inaintea ta. Ceea ce este mult mai gresit decat curiozitatea barbatilor legata de numarul fostilor tai parteneri. Ca ala e un numar oarecare. Nu, tu vrei CV cu poza, numarul de la pantofi, de cate ori au iesit la film si alte detalii de genul asta. Ii dai friend request aleia ca sa ii iei la puricat wallul, ca alt motiv nu vad sa existe. Asta inseamna ca esti nesigura pe tine si din nou, ar trebui sa iti pui intrebari serioase.

Si ajungem la cazul 3, ca tot mi s-a intamplat acum cateva zile:
3. Esti fosta unuia si ii dai friend request altei foste. Asta chiar n-o mai inteleg. Sah mat. De ce? Vrei sa faceti clubul fostelor lui X? 

Revin.

incompetenta

deci sa nu mai aud pe nimeni ca se plange ca vezi doamne romanii sunt incompetenti sau lenesi sau cu durere in maciuca. Fiecare natie are incompetentii ei, iar ei s-au adunat toti parca la mine in firma (cu mici exceptii, printre care si EU bineinteles).

Am frate un nene neamt care cica omu ar fi pe IT Support,  mai are un pic si iese la pensie. Frate, de 2 luni de zile am aceeasi eroare fututa in Outlook care ma impiedica sa trimit mailuri atunci cand lucrez de acasa. Daca sunt la birou, no problem, merge snur. Dar cand sunt acasa, se fute MEREU.
Am mai zis ca noi ar trebui sa fim zeii internetului, ca doar cu asta se ocupa firma: instaleaza internet de mare viteza si multe altele. Coite, mi se pare penibil sa nu fii in stare sa repari un mail basit, tu, specialistu curului care lucrezi la firma care cu asta se ocupa. Ce cur poti sa ai in loc de cap sa nu fii in stare sa faci chestii basic, precum un cacat de Outlook? Eu nu pot sa mi-l repar singurica pentru ca si deoarece este in GERMANA si imi prind urechile.  Azi i-am trimis un mare hate mail cu sefa in CC pentru ca azi lucrez de acasa si am chestii de trimis si bineinteles ca s-a futut DIN NOU.

Sa mor io, in firma asta sunt turci, bulgari, nemti, polonezi, englezi si sefa americanca. 80% sunt cu mare durere fix in pula, de fapt nici acolo. Daca lenea ar fi femeie, as vedea filme porno cu orgii, lesbi si bukkake toata ziua.  Sincer, mai mult haos si neprofesionalism nu am mai vazut in viata mea, va jur. Parca i-a ales pe toti pe spranceana nene: nepregatiti, indolenti si nesimtiti.

 Daca nu as avea nevoie de banii pe care mi-i dau astia, as zbura instant cu prima ocazie.

Nu acum insa, mai asteptam.

Revin

Parul, ep3. Dileme

Sunt genul care se plictiseste repede. De stilul de imbracaminte, de tunsori, de machiaje, de seriale etc. (De oameni nu ma plictisesc, decat in cazul in care sunt extrem de plictisitori si neinteresanti)

Nu am scris posturile cu parul degeaba. Ca ma trecuse un gand sa fac o schimbare si mi-am amintit instantaneu de experientele neplacute.
Am uitat sa mai mentionez, ca DE FIECARE DATA inainte de un eveniment cat de cat important, am luat decizia sa fac o schimbare. Sa ne amintim de exemplu,  balul bobocilor din facultate cand am optat pentru cel mai neinspirat breton si arat ca un soarece tampit in toate pozele (si mai am exemple garla, dar nu asta e subiectul).

Anyway, e momentul ala din an in care ma freaca sa fac o schimbare. Gen m-as tunde bob lung asa, dar stiu ca as regreta pentru ca bobul presupune placa de cele mai multe ori, iar eu nu am rabdare sa fac asta dupa fiecare spalare. Ori acum, ca am parul lungulet asa, doar bag uscatorul in el si face volum si gata, sunt sexoasa. Alta chestie e aia ca de fiecare data cand am facut schimbari majore, le-am facut pentru ca a fost imperios necesar. Si de aia nu mi-a parut rau, ca ma gandeam mereu ei, decat sa stau cu un mop in cap, mai bine asa scurt si sanatos. Faza e ca acum arata bine, nu e deloc nevoie sa il tai la jumatate, ca e sanatos. Si tocmai de aceea stiu ca o sa-mi para rau, dar nu as recunoaste asta in veci pentru ca sunt un om cu capul pe umeri care isi asuma deciziile.

Nu vreau sa ma vopsesc, stim cu totii de ce. Plus ca daca m-as vopsi si ar iesi bine printr-o minune, dupa aia ar trebui sa ma vopsesc in mod repetat. Cumva, as deveni dependenta de asta si stim foarte bine ca dependenta la mine e mereu la modul ala extrem, ca eu nu prea am cai de mijloc.

Si atunci, ce sa ii fac? Breton drept mi-am facut prin vara, deci e fumata varianta asta.
Pfff dileme, dileme.

Revin.

colegu'

Deci sa va povestesc, ca iar uit. Am la munca un coleg care nu are toate tiglele pe casa, la modul cel mai serios va zic. E asa, undeva la 55-60 de ani, par alb mereu dar mereu explodat (Einstein style), bondoc si grasut si mereu face cate ceva ca sa te scoata din minti sau sa mori de ras. De exemplu, prima mea intalnire cu el s-a desfasurat ca un interviu "de unde vii?" " da cum ai gasit jobu" " da unde stai" da ce job ai aici" si lista poate continua, toate intrebarile astea venind ca la tir pacpacpac in 2 minute toate. Dupa aia, a aruncat un "bine, mi-a parut bine", s-a intors si a plecat. Fara sa imi fi zis un cuvant despre el sau macar cum il cheama.
Alta faza funny: in sediul vechi, la ultimul etaj, aveam amenajate cateva camere gen dormitor asa, pentru colegii care vin de departe si au nevoie sa stea peste noapte. Nenea asta, Helmut, vine din pizdia, de departe rau. Si na, omu avea deja o camera a lui ca venea destul de des. Intr-o dimineata, eram cu sefa si cu inca 2 neni parteneri de afaceri, la ea in birou, meeting important. Si apare fratica Helmut al nostru cu parul ravasit, intr-o pijama din aia de tataie albastra cu dungulite albe, ca voia sa o intrebe pe asta nu stiu ce. Nu pot sa va explic reactia celor 2 neni, dar mai ales reactia sefa-mii, care ramasese perplexa. A inceput femeia sa se crizeze, la care Helmut a facut o fata de puppy nevinovat, ca omu nu intelegea care e problema ei,  asa ca oricum s-a ales prafu de meeting.

Ieri, apare Helmut la mine in birou, ravasit tot din nou, cu o camasa descheiata aruncata pe el (bine ca avea tricou pe dedesubt): Hello, zu iu hev a Schere? Ma uit io intrebator asa, ca nu stiam ce e aia, la care omu incepe sa faca asa din degete ca foarfeca. Aaaa, am. Ii dau foarfeca, isi taie omu eticheta cu pretu de la camasa. Bun, nimic nou pentru Helmut. Peste un minut apare din nou, sa ii dau foarfeca, ca sa taie eticheta de la curea. Peste inca 5 minute asa, apare sa isi taie eticheta de la sacou.
- Auzi, da tu ti-ai cumparat toata garderoba azi?
- Nuuu, pantofii ii aveam.
- ....(ochii mei erau deja bulbucati) Bine..
- Pai da ca a trebuit sa-mi cumpar costum nou ca am un meeting cu sefa si nu stiam de el si nu eram pregatit.
Tin sa spun ca unde lucrez eu, e asa ca un satuc, au un Lidl obosit si inca cateva supermarketuri, dar eu nu am vazut  macar un magazin de haine.
- Pai si de unde ti-ai luat costum la ora asta?
- Aaaaa, au la HIT (un fel de cora)
Omul de altfel, foarte mandru de el.

Inca o zi cu Helmut :))))

Revin.

fashion ciuciu-muciu

Influentata de tendintele feishan 2013 toamna-iarna, mi-am achizitionat un oversizedplovarcugaurele.
Azi au fost cam 15 grade afara si am zis sa il port. Mi-au inghetat mainile!!! Trunchiul a fost ok, ca aveam maieu, insa bratele mi-au fost paralizate de frig. Senzatia de frig vine doar odata cu miscarea. Adica un drum pana la baie poate dauna grav sanatatii. Mda. Neveragain.

homo erectus

Am fost vineri la Thor 2 cu mimozul.( Need I say more?)

Mimozul s-a simtit ca si cum ne-am fi dus la Sex and the City, nicidecum la un film de actiune, pentru ca sala era plina de pubere intre 16 si 19 ani asa. Si noi 2. :))

Si atunci mi-am amintit cum am vazut eu Troia prima data la cinema, la Scala, impreuna cu mama. Pe vremea aia, Brad Pitt era un super futabil si personajul principal al fanteziilor mele de orice fel. Nu o sa uit in veci scena de sex pe ditai ecranul de cinema, aveam 16 ani si habar nu aveam cu ce se mananca, insa mi s-a parut senzational de sexy.

Aaaanyway. Sunt absolut convinsa ca daca eram singura si nu m-ar fi vazut nimeni, as fi scos destule onomatopee stil Tarzan, gen UGA-UGA. Mi-am mentinut totusi poker-face-ul, dar tare rau mi-a parut ca nu am fost cu fetele mele, ca alta ar fi fost experienta.

Filmul merita vazut, combinatia Chris Hemsworth - Tom Hiddleston e priceless. Pt ca Tom este extrem de sexy, insa Chris emana sex. A, si actiunea e misto. Si Thor este shirtless intr-o scena. Recomand bavetica fetelor care au probleme cu glandele salivare. Si apa pentru hidratare. In timpul filmului, exista riscul sa devii literally homo erectus.

 

Revin.

 

 

 

Psihopupu. Parul. Ep2

O sa credeti ca m-am invatat minte dupa episodul 1.

 

Da de unde! In clasa a XI-a, m-a lovit revelatia sa imi vopsesc parul ciocolatiu. Abia aparuse moda cu parul ciocolatiu si in imaginatia mea, as fi fost absolut ravisanta cu parul cacaniu. La cine sa apelez, daca nu la mama? Din nou, dupa 1000 de discutii a acceptat sa participe activ la schimbarea mea din ugly duck in ceamaifabuloasafapturadepeplaneta. Am cumparat eu o vopsea care semana cu ce voiam si m-am prezentat de urgenta acasa. Trebuia sa fiu neintarziat ciocolatie in cap.

Pe la jumatatea procesului, constata mama ca vopseaua era cam pe terminate si imi colorase doar radacinile. Sa ma duc in halu ala la supermarket sa cumpar inca o cutie? No way! Si pune mama sampon si incearca sa faca din prastie bici si sa indoaie putin vopseaua. Intr-un final, a terminat de vopsit la capatana mea si m-am pus pe asteptat. Mai e nevoie sa spun ca rezultatul a fost din nou catastrofal? Ca aveam varfurile culoarea naturala si radacinile un blond ieftin?

Cand m-am dus la liceu a doua zi, un bun prieten de-al meu m-a intrebat daca nu vreau sa-i dau in carti. M-am dat lovita si m-am tirat acasa. Desi eram disperata, am ramas la fixatia mea cu ciocolatiul, asa ca m-am deplasat la cel mai apropiat supermarket si am cumparat vopseaua salvatoare. De data asta a ajuns vopseaua, insa din cauza ca prima vopsea prinsese aiurea, acum eram morcoveata in crestetul capului si ok la varfuri. Dupa o discutie cu mama, am acceptat sa nu ma  revopsesc in acea seara. Era deja prea mult. Am asteptat 2 zile care parca nu se mai terminau, cel mai mare cosmar al meu era in plina desfasurare (la liceu am stat cu un fes pe cap in luna mai la 25 de grade). In sfarsit, desi nu renuntasem la fixatia cu ciocolatiul, am ascultat-o pe mama si m-am vopsit o culoare apropiata de culoarea naturala. La finalul saptamanii in care ma vopsisem de 3 ori, parul meu arata ca o matura trista, asa ca a trebuit sa il tund o data la 2 saptamani timp de un an. 

De atunci si pana acum  nu m-am mai vopsit ever si de fiecare data cand imi sclipeste ideea asta, imi aduc aminte de clasa a XI-a si imi trece.

Raman totusi la parerea mea ca un ciocolatiu nu mi-ar sta rau.

 

Revin

Psihopupu. Parul. Ep1.

Cred ca maica-mea stie cel mai bine cat de psihopato-obsedata pot fi.

 

In clasa a VIII-a, mi s-a pus mie pata ca vreau suvite blonde ca Andre.  Dupa sute de rugaminti la maica-mea, intr-un final, la inceputul verii, a cedat. Ne-am dus impreuna la Big si am cumparat pudra care trebuia sa faca toata smecheria, m-a impachetat la maxi- taxi ca mergeam la bunici si mi-a zis sa o astept, ca vine ea in weekend si imi face suvitele. Ca o fata cuminte, am dat din cap aprobator. Nu mai stiu ce zi era atunci, insa stiu ca imediat ce am intrat pe poarta, mi-am aruncat bagajele in casa, am fugit in 'baie' dupa o periuta de dinti si m-am apucat singura sa imi fac suvite. Toate astea s-au intamplat atat de rapid, ca bunica-mea nici nu a apucat sa zica ceva. In agitatia aia (din capul meu si produsa de mine), am fleoscait pudra aia cum am nimerit si cu miscari nu prea precise, am trantit niste suvite late de cate 2 degete. Dupa ce am considerat ca am asteptat destul, m-am spalat pe cap nerabdatoare sa vad rezultatul. Rezultatul, absolut DEZASTRUOS: pesemne ca pe alocuri imi scapase maglavaisu ala pe scalp, ca aveam niste pete de dalmatian in crestetul capului de toata frumusetea. Apoi, grosimea suvitelor era total inegala, iar culoarea era un galben pui de-ti venea sa vomiti. Dezamagita total, am asteptat-o pe mama sa repare dezastrul produs de mine. Maica-mea insa m-a pedepsit refuzand sa ma vopseasca, astfel ca toata vara am aratat ca un pui de tigan iesit din cea mai jegoasa mahala. Abia cand am inceput liceul i s-a facut mila de mine si m-a vopsit uniform.

 

Va urma.

 

liste liste si iar liste

Suntem de acord deja ca sunt o obsedata de liste si control freak.
Insa exista niste liste pe care urasc sa le fac, dar trebuie. Ca de exemplu, lista cu ce vreau de Sinterklaas. Daca atunci cand eram mica ii scriam Mosului, acum trebuie sa completez intr-o aplicatie o lista cu ce imi doresc sa primesc. Facem Secret Santa in familie si toata lumea trebuie sa completeze acolo. De parca nu ar fi de ajuns ca a trebuit sa-mi storcesc creierii sa fac acea lista, acum trebuie sa pun o lista suplimentara in grupul de whatsapp, pentru ca taica-su vrea sa cumpere cadouri in plus.

 

De ce am face surprize, cand putem face liste?

Chestia este ca avem limita de 50 oiro pentru cadou. Logica mea e asa: daca-mi vine ideea ca vreau ceva, sa zicem un parfum, ma duc si mi-l iau, nu stau sa astept sa il primesc de la Mosu. Pentru ca in general daca am nevoie de ceva, ma duc si imi iau singura, nu stau sa pun pe wishlist. Ca la mine nu functioneaza nene wishlisturile, eu sunt pe principiul vazut-placut- am nevoie?-da- adjudecat!. Mai ales ca suma nu este exorbitanta, deci ce as putea sa vreau de banii aia si sa nu imi iau direct?
Am stat si am asteptat sa puna maica-sa si sora-sa listele lor, ca sa vad cum e modelu. Totul trebuie sa fie foarte detaliat, eventual daca mentionezi si magazinul ar fi perfect. Adica daca vreau un ceas sa zicem, trebuie sa zic exact ca vreau cadranul argintiu-auriu- negru-alb etc si curea de piele, eventual brandul. E atat de absurd incat azi, mimozu se duce sa se uite prin magazine sa isi faca lista, ca nu are idee ce vrea.
Dupa aia, cand am facut lista, a trebuit sa ma gandesc ca oricine din familie poate pica sa imi ia cadou. Deci a trebuit sa ma gandesc la ceva accesibil si pentru taica-su si pentru sora-sa care e mai apropiata de varsta mea si nu mi-as face probleme de gusturi. Dar de exemplu nu pot sa il pun pe taica-su sa imi ia tzoale sau chestii prea femeiesti. Asa ca am pus cate o chestie pentru fiecare: daca pica sor-sa, vreau aia, daca pica ma-sa, vreau ailalta, etc. Bine, am cerut mai mult carti, ca sa nu ma complic.
Pentru lista suplimentara de pe whatsapp nu mai zic cat mi-am muncit creierasii. Ca oamenii nu sunt la modu, aaaaa n-ai lista? luam noi ceva. Nu nu nu. M-au sunat ca de ce n-am completat acolo.

Mimozul

Sunt Craciun freak. Am iubit Craciunul mereu (cu exceptia unui an in care am avut un Craciun de tot rahatul), imi plac decoratiunile, colindele si tot ce presupune sarbatoarea asta. Mai putin magazinele arhipline, dar e universal acceptat ca toata lumea uraste magazinele pline in general. Aici au inceput astia cu decoratiunile si rahatelele de Craciun de la sfarsitul lui septembrie, pentru ca Sinterklaas vine de Mos Nicolae la noi, adica aproape cu o luna mai devreme decat Mosul adevarat. Bineinteles ca sunt super hyped, nu am cum sa raman indiferenta cand intru intr-un ditai magazinul de decoratiuni si vad numai chestii misto de Craciun. Instant imi imaginez cum o sa aranjam apartamentul, parca si vad scenarii din alea idilice cu noi doi impodobind bradul langa semineu. Stiu, am vazut mult prea multe filme siropoase.
Mimozul in schimb, e asa..meh. Nu uraste Craciunul, dar nici nu il iubeste. El e obsedat de carnavalul ala, aia e sarbatoarea anului pentru el. Daca de Sinterklaas vom fi cu familionul, de Craciun vreau sa fim noi doi, sa ne facem cadouri tampitele, sa bem o sampanie si sa stam ca mosii in fata semineului.
La auzul ideii mele, mimozul s-a aratat entuziasmat, mai putin de partea in care ii povesteam eu de cadourile surpriza. Adica cum surpriza, nu facem lista?? Nu nu, luam chestii tampitele si ne distram. Era foarte nedumerit, s-a si plans la toata lumea ca aoleu, facem cadouri surpriza, cum sa nu facem lista. Sunt chiar curioasa cum o sa iasa, ca eu una abia astept :).


Revin.

Bleah

Am terminat de revazut acum Eat pray love. Frate, io nu imi explic ce vad femeile atat de futabil la Javier Bardem asta. Arata ca un peste mort. E horror omu, nu inteleg DE CE ai avea vise porno cu omu asta, ca e urat rau. Are fata stramba si crazy eyes. Daca ar fi sa il visez, ar fi personajul principal dintr-un cosmar cu rapists.
Cred ca o urata soarece de bibilioteca, cu dioptrii cat casa (gen antipatica de la sala), Nefe bineinteles, s-a uitat la un film mai vechi cu baietica asta si si-a zis "mamaaa ce l-as sexualiza". Si dupa aia a propagat ideea asta si prietenelor ei nefe. Si uite asa, din urata in urata, pe principiul " estetica uratului e misto", s-a ajuns la ideea tampita ca actorul asta e sexy.  Ceea ce refuz sa accept.

Revin.

fail& fiasco. 2 in 1 super oferta

Sa incep cu inceputul: acum o luna juma a fost cina de familie la sor-sa. La un moment dat, cand mimozu s-a dus sa se delecteze cu o tigara, m-am intrebat cu voce tare cum sa fac sa facem ceva "in familie" de ziua lui. Maica-sa a venit cu ideea sa ii facem o surpriza, astia care erau acolo sa vina la noi in seara in care ne intorceam noi din Anglia, sa mancam o maslina, sa bagam un vinut, ati inteles ideea. Bun, perfect!

Acum stresul meu era ce sa pregatesc pt evenimentu surpriza, ca fizic fiind in Anglia, nu aveam cum sa ma teleportez. Asa ca am apelat la taica-su, sa ma ajute la organizare. Mi-a venit mie ideea sa mancam chinezesc, ca ar fi implicat un minim de strofocare din partea alor lui (pe stilul comanda- plateste- yummy bun!).

Si am plecat noi in Anglia. Surpriza trebuia sa se intample duminica. Sambata, am reverificat cu taica-su daca a vorbit cu sora-sa sa ia ea mancarea, daca a comandat tortu si daca toata lumea e pusa la punct. Da da da, nicio problema. Astea toate intamplandu-se intr-un dialog engleza-olandeza, pt ca taica-su inca viseaza la ziua in care ne vom conversa toata ziua buna ziua in olandeza.

Si ne intoarcem noi din Anglia. Taica-su, ne astepta tot un zambet la aeroport. In masina, incepe mimozu sa se intrebe ce sa faca de ziua lui, ca deh, doar era a doua zi. L-am vazut pe taica-su, facand fete fete pe acolo panicat tot. Eu eram poker face. Si o suna asta pe sora-sa sa o invite a doua zi la noi la cina. Tuta de sora-sa s-a aratat super confuzata:

- Cum, nu e in seara asta?

- Ce sa fie in seara asta?

- Pai parca era azi...

- Ce sa fie azi, n-am mancare in casa azi.

- (o buseste in sfarsit inspiratia) Aaa, bine bine venim maine.

Bineinteles, mimozu a mirosit ceva si cand s-a uitat la ta-su care era rosu tot cacat pe el s-a prins ca i se coace ceva. Eram deja plina de nervi, dar mi-am mentinut poker face-u.

Ajungem acasa, eu m-am teleportat sus instantaneu ca ma omora vezica. Sus, maica-sa singura.

- Unde-i sor-sa? Unde-i cumnatu?

- Pai intarzie...

- Pai ce surpriza e asta daca intarzie... Bine, mancarea o ia ea?

- Ce mancare? Nush, vorbeste cu ta-su.

Intre timp, apare mimozu cu taica-su. Deja fierbeam in suc propriu. Il iau la intrebari pe ta-su:

- Mancarea o ia sorella?

- A, nu... o sa o iau eu.

- Pai... era vb ca facem un cacat SURPRIZA. Ce surpriza e asta cand sora-sa nu e aici si mancare nu avem?

- Pai am crezut ca trebuie sa o iau eu.

- (aici am un moment de blanc total de la spume, sper ca am reactionat totusi rezonabil) ?!?!?!?!?!?!?!??!?!?!?!?!?

- Bine hai ca ma duc eu acum si iau mancarea.

- Nu, lasa ma duc eu.

Parca eram in filmele alea cu prosti. Toate astea se petreceau sub privirile confuze ale mimozului.

Am zburat pe scari, de frica sa nu scap vreun porumbel la nervi, ca si asa vedeam negru in fata ochilor.

Bineinteles, faza asta a cam stricat toata seara, pt ca taica-su a recitit tot ce ii scrisesem eu in zilele anterioare si s-a prins prea tarziu de faza, sora-sa intarziase ca o diva, iar mie imi plesnea capu de nervi.

Lectiile invatate sunt:

1. Taica-su e cel mai varza la spus minciuni/ tinut un secret.

2. Nu te baza pe nimeni, fa totul cu mana ta.

 

Oricum, mimozu a apreciat gestul/ intentia. Macar atat.

 

Revin.