Serious Request

In fiecare an, cu o saptamana inainte de Craciun, timp de 6 zile, 3 DJ de radio sunt inchisi intr-o casa de sticla in centrul unui oras si stang bani pentru o cauza caritabila. Partea interesanta e ca sunt filmati 24/7, se hranesc numai cu shake-uri cu proteine (nu au voie mancare) si organizeaza tot felul de activitati fun.
Anul acesta Serious Request se afla in Haarlem si strang fonduri pentru fetele si femeile din zonele conflict/razboi care sunt tratate inadecvat - abuzate sexual, mutilate etc.
Anul trecut s-au strans 12 milioane si ceva de eur.
In primul rand ideea mi se pare foarte tare iar in al doilea rand... va las cu un mini filmulet de anul trecut:
AICI

Revin.

Ciorba

Inainte sa ma cunoasca pe mine, Mimi nu pusese in viata lui gura pe ciorba. Nu condamn, nu ar fi avut de unde. Dar de cand a gustat aceasta supa acra magica, a fost cucerit. Mananca ciorba ca haplea si de fiecare data isi mai pune o portie. Fac ciorba in medie o data pe luna ca n-am chef sa stau o ora jumate in bucatarie prea des, asa ca de fiecare data este primita cu entuziasm. Acum ca s-a prins cam cum ar trebui sa fie o ciorba, Mimi s-a apucat sa-mi dea note, care variaza in functie de cat chef am avut in ziua respectiva sa bibilesc.
Ieri cand a venit de la munca si a vazut ca facusem ciorba, s-a luminat tot. Nu aveti idee ce ma bucur, ca si io-s mare ciorbareasa si as fi fost trista daca nu ar fi fost pe gustul lui.

Alte mancaruri incercate pana acum de catre Mimi ( cu stelute de la 1 la 5, 1 fiind naspa si 5 fiind super bun) :

tocanita de ceapa cu pui (4 stelute)
sarmale (5 stelute)
mamaliga (1 steluta)
ciorba de burta (1 steluta)
mancare de mazare (3 stelute)
drob (1 steluta)
sorici (bine asta nu e mancare dar e mereu profund ingretosat : minus 1 steluta)
ghiveci (3 stelute)
tocanita clasica (3 stelute)

Problema mea cu Mimi cand gatesc ca acasa, e ca nu prea vrea sa manance aceeasi mancare a doua zi. Nu e obisnuit si ii e greu sa inteleaga ca daca fac o oala de ceva, logic va trebui sa mancam acel ceva si a doua zi. Oricat ma chinui sa gatesc in cantitati reduse, mereu ramane peste si a doua zi ori mananc eu la pranz, ori aia e cina. Mie una nu mi se pare ciudat, dar asta stiu ca e obisnuinta.
Ei, macar bine ca ciorba o mananca si a doua zi :)

Revin.

Sinterklaas. Povestea.

Povestea lui Sinterklaas sau Sf. Nicolae incepe in Turcia, in anii 300, cand se spune ca Episcopul Mirei, Nicolae, ajuta copiii nevoiasi, familiile cu copii etc etc (the dude loved helping kids)- pana aici suna cam ca la noi. 
De aici urmeaza mind-fuckery : nu se stie exact de ce sau cum, dar Sinterklaas se pare ca s-a mutat din Turcia in Spania peste ani si din Spania vine cu vaporul in Olanda (la jumatatea lui noiembrie) ca sa aduca daruri copiilor in noaptea de 5 spre 6 decembrie. Si stati, ca nu vine singur, vine cu ajutoarele lui, Zwarte Pieten si cu calul Amerigo (care e neaparat alb). Initial, vaporul era unul cu aburi dar in ultimul timp s-au mai modernizat. 
In fiecare an, la jumatatea lui noiembrie (anul asta vine pe 16) vaporul vine in Amsterdam, unde este intampinat de primarul orasului si 500.000 de oameni veniti sa vada parada. Dupa ce vaporul ancoreaza in buricul targului, Sinterklaas se urca pe Amerigo si impreuna cu Zwarte Piet si o orchestra ambulanta, pornesc parada pe strazile principale ale orasului. Destinatia finala este Stadsschouwburg, o cladire ultra cunoscuta, de la balconul careia tine un mic discurs pentru cei mici. (toata procesiunea este televizata si dureaza vreo jumatate de zi) 

El e Mosul: 


Dupa aia, timp de 2 saptamani se organizeaza parade asemanatoare in toate orasele din tara.


In ultimii ani, Zwarte Piet a fost un subiect foarte controversat. De ce? In primul rand, va pun poza: 


Traditional, Zwarte Piet sunt negri pe fata din cauza ca il ajuta pe mos cu livrarea cadourilor (pe hornuri) si in acest proces, se murdaresc de taciune. Multi oameni sunt de parere ca Zwarte Piet reprezinta imaginea sclavismului, a negrilor muncind pentru albi etc. Sunt multe petitii si multe discutii mai ales in aceasta perioada a anului, insa pentru moment Zwarte Piet raman negri pe fata.

Si cam asta e povestea. Interesant, nu?

Revin.

din una in alta


Anul asta, toamna este mai frumoasa decat anul trecut, cand a plouat cu nemiluita, a batut vantul mai-mai sa te ia pe sus, a fost cam frig si in general cerul gri-mohorat iti dadea asa o senzatie de meh.. Anul asta este mult mai insorit, a mai plouat ce-i drept dar parca nu asa mult, temperatura medie a fost de 16 grade (lux fata de cele 5 de anul trecut) iar  tonusul general este parca mai pozitiv.

Imi plac culorile de toamna, iar acum ca noiembrie bate la usa, imi aduc aminte ca mai e un piiiic si vine Craciunul (my all time fav). Prin orice magazin te duci, decoratiunile de Craciun sunt up and ready, deja am vazut ca lumea cumpara globuri, luminite si toate cele. Oricat de mult as iubi eu Craciunul, daca ma apuc sa cumpar decoratiuni de acum, probabil pana in decembrie o sa am destule zdranganele sa decorez 2 case. Asa ca ma uit, dar ma temperez... pana acum n-am cumparat nimic. 

Ca tot veni vorba, decoratiunile sunt de Craciun, dar ceea ce sarbatoresc ei cu adevarat aici este Sinterklaas (Mos Nicolae de la noi) asa ca de aia au ei casele gata ornate + bradul de rigoare la inceput de decembrie.  Dar o sa va spun alta data povestea lui Sinterklaas, ca este intr-adevar fascinanta :) 

De fapt voiam doar sa va arat bicla de mai sus, care sta mereu in fata acelui magazin iar in functie de sezon, este decorata/ vopsita in alt fel. Momentan, este portocalie si are cativa bostani in cos, ca doar e toamna!

Revin.

frietjes. french fries. cartofi prajiti

Daca te trezesti conducand jumatate de oras doar ca sa cumperi cei mai buni cartofi prajiti, nu te panica, esti in Olanda, este perfect normal.
Oamenii astia divinizeaza snack bar-urile si mai ales cartofii prajiti. I mean, cititi aici si minunati-va.

Nu stiu cum e in intreaga tara, dar in zona unde stau eu nu stiu nicio familie care sa nu aiba o seara speciala pe saptamana dedicata prajelilor specific olandeze. Eu una nu sunt neaparat de acord cu acest obicei, insa o data la 2 saptamani mancam snack-bar ca daca nu, moare Mimi. Si cand mancam snack-bar, tre sa conducem pana in curu curului la o chichineata de snack-bar care face cica cei mai buni cartofi prajiti ever. Serios, pana sa ma mut, cartofii prajiti erau cartofi prajiti, nimic special, nu-mi amintesc sa fi facut vreodata fite pe subiectul asta. Nope, Mimi strongly disagrees.

Cand mergem sa mancam impreuna cu alti prieteni la vreun snack-bar din apropiere, mereu se deschide acelasi subiect al cartofilor prajiti. Fiecare are propria opinie despre cum ar trebui sa fie, dar toata lumea este de acord ca ZA PLACE vinde cei mai buni frietjes (ca asa le zice). Ba mai mult, atunci cand cineva propune sa mergem sa mancam in localul X si Mimi refuza pe motiv ca za friejtes nu sunt pe gustul lui, nimeni nu se mira. Perfect normal.

Dupa care vine apogeul. Daca esti invitat acasa la cineva la cina si se servesc si cartofi prajiti, se poate intampla ca gazda sa te anunte cu foarte multa mandrie ca respectivii cartofi sunt zelfgemaakt, adica in traducere - te anunta ca au curatat cartofi (!!!), i-au taiat (!!!) si i-au pus la prajit (!!!). Trust me, e big deal. Si nu poti reactiona la modu "asa, si?" nununu, tre sa fii asa putin incantat si sa zici "yummy"sau "lekker"sau ceva care sa exprime entuziasm. Pt ca e mare lucru ca gazda a depus efort sa faca frietjes aia zelfgemaakt in loc sa ii cumpere la punga.  Pana sa locuiesc aici, am fost o ignoranta. Daca stiam eu ca tre sa primesc o medalie sau macar aplauze de fiecare data cand am facut cartofi prajiti, ehehei! Mai ales maica-mea, cred ca ar fi avut templu pana acum.

Cand gatesc romaneste, trebuie sa specific mereu ca TOTUL este zelfgemaakt, ca n-am facut sosu ala din vreun plic sau borcan si ca am curatat si taiat eu insami toate legumele! Poate exagerez putin, dar pe de o parte ii inteleg, gasesti la pungi/borcane absolut tot ce vrei, poti gati in 10 minute o cina pe care daca ai gati-o clasic ti-ar lua 2 ore. Totusi, e bine ca apreciaza mancarea facuta in tihna si cu ingrediente proaspete.

Anyway, plecasem de la alta idee. Voiam doar sa informez neinitiatii ignoranti ca mine despre latura nestiuta a cartofilor prajiti

Revin.

sah mat

Cand ma intalnesc / chattuiesc cu oameni cu care nu am mai schimbat o vorba de foarte mult timp, prima intrebare pe care o primesc este :"Si, cum e viata in Olanda?". Intrebare la care nu am habar cum sa raspund, sincer.
La ultima vizita in Romania, m-am intalnit cu un fost coleg care m-a luat la interviu direct, incepand cu intrebarea "Si, nu-i asa ca e mai bine acolo??"
Chiar m-a inchis, mi-a dat sah mat. Cum sa raspund? Probabil oamenii care se muta din motive financiare ar raspunde mult mai usor. Eu m-am mutat ca sa fiu alaturi de omul iubit, nu imi mergea rau in Romania, aveam un job care imi placea desi ma solicita mult, viata sociala normala, numai EL lipsea din peisaj. Si sincer, dupa un an si 20-25 de zboruri facute de el si vreo 4 facute de mine, hotararea luata a fost cea corecta. Cred ca si de aceea nu stiu sa raspund la intrebarile de genul asta, pentru ca a fost o decizie luata in decursul unui an, am planuit si aranjat totul pe indelete, am stiut la ce sa ma astept, iar faptul ca aici am fost intampinata de cea mai tare familie adoptiva a ajutat nespus.
Asa ca intrebarea "e mai bine acolo?"tot ma inchide. Mai bine ... comparat cu ce? Mai bine din punct de vedere sentimental? Da, de 1000 de ori! Mai bine din punct de vedere social? Mhm,, asa si asa, nu prea (inca) (Asta este si din cauza mea, pentru ca in primul an m-am axat mai mult sa il cunosc cat mai bine pe Mimoz, sa ne adaptam unul la celalat, sa ne bucuram de schimbare si de cateva vacante in doi. Abia relativ recent am inceput sa mai ies din bula, sa mai beau o cafea cu lume si sa incerc sa creez relatii de prietenie. Desi n-as fi spus asta despre mine, am descoperit ca nu sunt atat de sociabila cum credeam si ca sunt foarte picky cand vine vorba de oameni care sa imi placa si care sa imi starneasca interesul, dar asta e OK, it will come.) Mai bine din punct de vedere civilizatie, organizare, legi? Da, asta clar, este un mare plus sa faci totul online, sa nu dai de melteni in trafic, sa vorbesti cu functionari care chiar sa isi doreasca sa te ajute in orice fel posibil, chiar daca nu le vorbesti limba si esti clueless, da asta da. Dar asta este cireasa de pe tort.
Asa ca revin la problema mea cu intrebarea, ca acolo am ramas. Am incercat sa raspund spunand adevarul  "da, viata e frumoasa in Olanda, traiesc cu iubitul si sunt fericita" . La raspunsul asta am intalnit asa o privire din aia "saraca, ce visatoare", urmata de "Si ce job ai? Si ... cat castigi?". Ok, e si asta o parte importanta pentru ca vacantele alea nu se platesc singure si posibilitatea de a face multe chestii este cumva conditionata de resurse, nu traiesc intr-un univers paralel si sunt constienta ca banii sunt necesari. Totusi incerc sa ma fofilez de la astfel de detalii pentru ca - sa ne amintim - astea sunt intrebari puse de oameni cu care te vezi o data la 1000 de ani.

Asadar, cum raspund eu la "Cum e viata in Olanda?". All in one my bro, "E bine, locuiesc fericita cu iubitul, am un job ok si inca descopar tara". Pac, end of story.

Revin.

ieri

Ieri am iesit la plimbare un pic prin oras, dupa care m-am oprit in parcul de langa apt nostru. Era asa cald, soare si frumos, incat a trebuit sa fac cateva poze
WARNING: poze facute cu telefonul de calitate extrem de indoielnica. I still had to share










A, si ca update, in cazul in care va intrebati, Mimi are piciorul in ghips de lunea trecuta si trebuie sa il tina inca 3 saptamani. Da da, piciorul ala pe care si l-a futat in SINGURA zi in care s-a dus sa joace fotbal. Yeeey! 

Revin.

Net

Scriu asta de pe telefon pt ca sunt plina de spume. La modu ala grav.
Avem un internet de tot cacatu viteza melcului turbat pt care platim aprox 60€ cu tv inclus. Acum juma de ora s- a dus tot naiba. Nema semnal tv, nema internet, NIMIC! Sun la ei, ma mai si taxeaza cu 60 de centi pe minut. Le zic problema, aaa daaa e de la noi. Cel mai devreme va putem trimite un mecanic VINERI. Azi fiind fucking marti. Am zis ca imi explodeaza creierul, nu mai stiu ce i-am zis lu baietica ala , ca in momentu in care am auzit vineri am intrat in raging bitch mode. La modu wtf in ce plm secol traiesc sa vina mecanicu in 4 zile?! Adica serios acum, in 2014 nu iti mai permiti fraticule sa stai fara net 4 ZILE! Hai da -l naiba de TV da  ce cacat fac fara NET!?!? Mai ales cand e de la ei. Adica inteleg sa zicem 4 zile daca din prostia mea sparg modemu sau daca alterez eu cumva echipamentu. Dar nu!  Abia astept sa apara Mimi acasa si sa isi dea seama ca nu mai poate vedea fotbal. L- am sunat si a fost asa ultragiat da nu cred ca isi da seama ca asta inseamna 4 zile fara Fox Sports. Cred ca o sa intre in sevraj. Hahahahahaha

Revin cand o sa am net.

UPDATE: Azi dimineata aveam net si TV. Minune! Dupa care sa aflu de la stiri ca de fapt juma de oras fusese in situatia mea iar tampitu ala de la telefon nu a fost in stare sa vada in sistem ca mai sunt si alti oameni afectati. Pt ca l-am si pus sa se uite sa vada daca pe strada mea mai sunt si altii fara semnal si nunununu numai la dvs e problema. Aaaanyway, bine ca am net!

Bookies, Bookies

Iub m-a provocat pe facebook sa numesc 10 carti care m-au impresionat/ transformat si m-am gandit sa ii raspund aici, pt ca vreau sa detaliez putin lista mea :)

Asadar:

1. Harry Potter - J.K. Rowling (toate cele 7 volume) - Cartea care mi-a deschis cu adevarat apetitul pentru citit :  aveam 11 sau 12 ani cand a venit mama acasa cu primul volum Harry Potter. Tin minte si acum ca am fost impresionata cand am aflat ca personajul principal era fix de varsta mea si traia toate experientele acelea minunate. A fost prima carte pe care am citit-o fara sa ma uit la numarul paginilor (la varsta aia, ce trecea de 100 de pagini era foarte scarry) . Am crescut odata cu Harry Potter, am iubit lumea Harry Potter din prima clipa si toate volumele le-am citit pe nerasuflate.
2. Toti oamenii sunt muritori - Simone de Beauvoir - am citit-o in Grecia, imprumutata de la Iubi. Era printre putinele carti in limba romana pe care le aveam la indemana asa ca am citit-o pe indelete. Mi-a placut, m-a pus pe ganduri. Mereu o sa asociez cartea aceasta cu perioada aceea care a adus atatea schimbari in viata mea.
3. La paradisul femeilor - Emile Zola - am citit-o pe final de liceu, la recomandarea mamei. Mama este mare amatoare de autori francezi si pot spune ca am preluat asta de la ea. Imi place stilul ala clasic, imi plac povestile de dragoste, imi place sa citesc despre femei puternice, deci cartea asta s-a incadrat la fix.
4. Etruscul - Mika Waltari - nu mai auzisem de acest autor iar romanul mi-a picat in maini din pura intamplare. Iubesc istoria si modul in care Waltari a construit acest personaj. De acelasi autor, mai recomand Amantii din Bizant.
5. Intoarcerea din rai - Mircea Eliade - l-am descoperit pe Eliade in  perioada liceului si vai, cat l-am iubit! Primul autor pentru care am calcat vreodata in biblioteca liceului, pe a carei opera am citit-o aproape intreaga. Dintre autorii romani, este indubitabil autorul meu preferat.
6. Iarna vrajbei noastre - John Steinbeck - primul autor american (dupa Mark Twain) care mi-a spus ceva. Pentru mine, un roman bun nu trebuie neaparat sa aiba actiune sau o intriga dramatica. Imi place mult mai mult sa descopar psihologia umana si sa inteleg motivele din spatele unei actiuni. De acelasi autor, cu siguranta as mai recomanda La rasarit de Eden.
7. Colierul reginei -Alexandre Dumas (tatal) - Sau mai bine zis, orice de Alexandre Dumas. V-am zis ca iubesc istoria si povestile de dragoste, nu? Regine, intrigi, viata la curte, dueluri, cavalerism, comploturi- reteta ideala pentru mine. Mereu citesc acest autor cu placere, chiar acum sunt aproape de finalul Reginei Margot.
8. Aventurile lui Sherlock Holmes - Sir Arthur Conan Doyle - stiam de Sherlock de cand eram mica, dar abia anul trecut m-am apucat sa il citesc pe indelete. Poate e mai bine ca nu l-am citit in copilarie, pentru ca desi actiunea este antrenanta, pentru mine a fost mult mai interesant sa descopar psihologia umana. Imi plac personajele ciudate, iar al nostru Sherlock se incadreaza perfect.
9. Mandrie si prejudecata - Jane Austen - se poate sa n-am romanul asta in lista? Stiu ca e pe toate listele pamantului si e super overrated si toate cele, dar ce sa zic, am plans cu bulbuci. Daca in viata de zi cu zi sunt orice numai romantica nu, atunci cand citesc un roman vreau domne romantism pe paine.
10.Vulpile in vie- Lion Feuchtwanger - again, ceva istoric dar frumos, merita aruncat un ochi cu siguranta!


Spor la citit, daca v-a facut cu ochiul vreun titlu mentionat de mine.

Revin.

Sezonul 2.

Dap, a inceput din nou sezonul de fotbal. Adica sezonul in care Mimi are 2 activitati principale: ori isi rupe picioarele in fiecare duminica, ori tine TV-ul blocat pe FOX Sport toata ziulica.

Azi vorbim despre prima activitate.

Inca nu imi explic de ce, dar Mimi are impresia ca are mare talent la fotbal. Si asa ca an de an, el insista sa practice acest sport, desi viata i-a demonstrat de nenumarate ori ca ar cam trebui sa o lase balta. Nu, el nu si nu!
Spre finalul sezonului trecut, il batea gandul sa se lase din diferite motive, dar mai ales pentru ca juca in echipa cu prietenii lui din copilarie care nu erau seriosi, veneau mereu mahmuri la meciuri (sa ne amintim ca meciurile erau programate duminica, de la 10:00 dimineata) iar rezultatele erau tristo- dramatice. Eu evident, plina de speranta ca a dat domnu si poate-poate se lasa, l-am sustinut si mai si in perioada aia. Ba chiar m-am si dus sa vad ultimul meci al Mimozului (care speram eu sa fie si ultimul ever). Nu pot sa zic, m-am distrat maxim la meciul ala: in 90 de minute 2 din echipa isi goleau stomacurile pe margine, restul se miscau in reluare (A, mingea aia era pentru mine?!), hai sa zic 2-3 parca alergau asa mai cu talent dar fara rezultate prea impresionante. Parca eram spectator la un meci de zombie football, nu altceva. Despre Mimi, ce sa zic, dupa primele 10 minute imi facea semne disperate ca vrea apa, dupa alte 20 de minute imi marturisea ca el e terminat si nu se mai poate misca. Nici macar nu era mahmur, era doar dovada ca are conditie fizica de cacat. In minutul 40 sau ceva de genul, s-a intamplat inevitabilul si a fost accidentat de un tampit care l-a calcat cu crampoanele pe glezna asa ca asta a fost stop-joc pentru mister. Motivul pentru care eu insistam (si inca insist) sa nu mai joace este acela ca MEREU vine acasa accidentat sau daca nu vine accidentat, vine julit la modu ala de stam cu comprese o saptamana.
Dar sa revin: ziceam ca speram eu ca gata, ala e ultimul meci al Mimozului ever, nu mai stau sa spal duminica echipamente, nu mai am adidasi de fotbal mirositori pe terasa, nu mai stau sa pun comprese, nu trebuie sa mai am gheata in congelator, nu trebuie sa mai cumpar creme calmante, gata.
Ti-ai gasit! La 1 saptamana dupa ultimul meci, l-au sunat aia din echipa in care joaca cumnata-miu, nu vrea sa vina la ei? Si atunci a inceput Mimi cu basme: daaa, ca aia joaca mai bine, ca atunci cand joci la alt nivel nu te accidentezi asa des, ca aia sunt oameni seriosi si ca vai ce frumos o sa fie. Eu am ramas sceptica, dar nu am putut sa ma opun asa vehement si sa ii zdrobesc sperantele.

Duminica trecuta a avut loc debutul Mimozului in noua echipa. Nu m-am dus sa vad meciul ca ploua, insa pe la 1:00 primesc telefon: iubitaaa, avem gheata in congelator? Nu, de ce? A,asa intrebam, hai ca ajung acasa in juma de ora. In juma de ora, apare minunea acasa, schiopatand. Evident, cu piciorul umflat, facut cartof si cu dureri de mama-mama. Si uite asa am revenit eu la activitatea principala, la pus comprese.
Sunt curioasa cum o sa decurga si sezonul asta, o sa va anunt daca vine vreodata acasa neaccidentat!

Revin.



Amintiri cu caca

Nu stiu de ce mi-am amintit asta acum, dar cum sharing is caring, here it goes:


  •  Eram la munte cu ai mei si cu un fost. Care fost la momentu ala era foarte proaspat, eram in perioada aia cand incercam sa il impresionez cu cat de magnifica sunt eu, sa nu cumva sa isi dea seama cu ce psihopata se combinase de fapt. Cred ca aveam in jur de 18 ani sau pe acolo, cert e ca pe vremea aia aveam impresia ca nimeni nu mai e ca mine. Dar nimeni. Dupa un gratar minunat pe marginea unui rau, nu mai stiu exact de ce, ideea e ca am inceput sa ne alergam pe acolo pe mini-damburile alea intr-o leapsa stupida. Bineinteles eu, ca o zana, cu pletele in vant, zburdam ca o caprioara gratioasa ( de fapt imi imaginam scenele alea din filme cand ea alearga asa sexy yum yum), moment in care ma trezesc din feerie muscand o bucata de iarba si luand-o rapid la vale cu viteza luminii. In concentrarea mea sa fiu sexy, se pare ca am considerat ca e un fleac sa mai belesc si ochii asa ca am alunecat pe ceva. Care ceva era o ditai balega proaspata de vaca, care se intinsese  uniform pe toata partea stanga, inclusiv in par. Ar fi fost cum ar fi fost, daca aveam haine de schimb dar evident ca nu aveam, doar era o excursie de o zi. Toata minunatia mea s-a dus naiba intr-o secunda si tot drumul pana in Bucuresti am condus cu geamurile laaarg deschise si cu stomacurile punga.
  • Final de clasa a 12-a, evident: banchet. Ceea ce a presupus o luna de pregatiri: rochia, pantofii, manichiura, coafura, absolut tot. Bineinteles, drama vietii a fost cand coafeza mi-a spus ca isi luase  concediu in perioada aia. Telefoane, interventii, ok, hai treaca de la ea, ma coafeaza daca ma duc la ea acasa. O ora si ceva am stat protapita pe scaunu ala, timp in care m-a motzat, dezmotzat, aranjat, tapat, tone de fixativ, spume, cleiuri, tot tacamu. La final, aveam o freza de toata frumusetea,  numai buna de admirat. Dupa toate astea, ramasese doar sa ma duc acasa, sa imi pun rochia si sa o zbughesc spre bal.  Numai ca la iesirea din bloc, am primit un cadou generos de la un porumbel, fix in mijlocul coafurii. Ce era sa mai fac, m-am intors, am curatat ce se vedea si am plecat spre Marriott. Asa ca banchetul de a 12-a l-am petrecut cu parti de caca de porumbel in cap, ca sunt sigura ca nu curatasem tot! 


Revin.

Orange everywhere

Daca pana acum aveam impresia ca olandezii o iau razna de ziua regelui, ei bine m-am inselat profund.
Olandezii o iau razna inainte de Campionatul Mondial.
O raita scurta prin orice supermarket si te trezesti intr-o mare portocalie. De fapt ce zic eu, in orice magazin te-ai duce nu ai cum sa nu orbesti de atata portocaliu.

Pacat ca nu am facut poze prin magazine, dar va pot oferi asa un exemplu de cum arata orice flyer de supermarket.





Dupa aia, sunt reclamele:















Ati inteles ideea, sunt peste tot!! pupilele mele sunt portocalii! Dar nu ma plang, ca-mi place tare mult!
Toate emisiunile sunt despre CM, toate interviurile au legatura cu CM, sunt reclame, bannere, strazi ornate de olandezi cu steaguri portocalii, lumea entuziasmata si si daca ai trai intr-o grota, probabil n-ai putea sa nu vezi macar o sapca portocalie (sau daca nu e portocalie, e rosu-alb-albastra).

Maine plecam in Spania dar tot portocaliu o sa vad, pt ca majoritatea turistilor acolo sunt olandezi. Hahaha

Revin

nedumerire

Sa-mi explice si mie cineva ce-i cu moda asta la nenicii nemti sa conduca Mini Cooper, ca io nu prea inteleg. Saptamana asta am vazut cel putin 10 nenicuti cu par alb conducand Mini Cooper si singurul gand pe care l-am avut a fost DE CE?
Sa va detaliez nedumerirea mea: oamenii astia se afla in tranzitie, din stadiul de tati spre stadiul de tataica, adica au 50-58 de ani asa.
De obicei la varsta asta, imi imaginez ca oamenii astia sunt deja la un anumit nivel, ca doar nu degeaba exista atatia tataici care isi cumpara masini bengoase mega scumpe, au ceva de transmis:
Varianta 1: sunt foarte important.
Varianta 2: Divortat, caut amatoare.

Dar nenicii astia care isi cumpara Mini Cooper? Ok, e clar ca nu toata lumea isi permite sa isi cumpere masini mega fitza, dar de ce tu, tati-tataic ti-ai cumpara MC? Exista atatea alte variante pt banii aia, iar eu nu pot sa nu vad Mini Cooperu ca fiind o masina pt femei.

complication domne

Mimi are o mare problema in viata asta, nu poate sa faca diferenta intre gel de dus si sampon. Adica poate, dar mereu le confunda.
Mi-am dat seama de problema asta, cand intr-o seara a inceput sa strige din dus ca nu mai e sampon. Sampon? Tocmai schimbasem sticlele in seara precedenta, asa ca m-am prefacut ca nu il aud. El, in continuare, pe repeat: Nu mai e sampooon! Adu sampooon! E sampon, da esti tu chior, casca ochii! Nu mai e sampon domne, crezi ca-s nebun? Am bagat capu pe usa fix cand Mimi scutura frenetic gelu de dus poate poate mai iesea ceva. Ala e gel de dus. Gel de dus, sampon, tot aia. Nu mai e, adu si tu altu te rooog. Ati inteles, deci: gel de dus, sampon, tot aia. De spalat nu se spala cu sampon pe corp, pentru ca stie ca L'Oreal Elvive e de par, dar tot sampon numeste si gelul de dus. Cand ma supara, ii mai pun cateodata si un 2 in 1 de barbati (sampon si gel de dus) si atunci are dilema vietii: pe cap sau pe corp? Desi scrie clar 2 in 1, nu citim ambalaju, doamne fereste!
Anyway, de atunci, cand striga ca nu mai e sampon, il intreb: gel de dus, sau sampon? Si el raspunde (cel mai des): de cooorp!!

Revin

ma oftic

Ma oftic, domne, chiar ma oftic! Se stie ca traiesc in tara in care soarele e rar iar caldura este perceputa foarte subiectiv (am mai zis io ca astia ies in flip flop la 18 grade). Pai ma oftic domne, ca intr-o saptamana plecam in vacanta si aici o sa fie vremea aproape la fel ca in Spania! The whole point era sa mergem sa ne prajim la soare blabla dar parca e un pic bitter sweet asa cand stiu ca si acasa o sa fie 27 de grade! Bine, poate sunt rautacioasa, dar tare bine mi-ar fi parut sa fiu pe plaja la rotisat si sa stiu ca acasa ploua si e naspa. Dar NU!
De fapt, ma oftic cu atat mai tare cu cat de FIECARE data cand am plecat in vacanta parca vremea asta are senzor si pac apare soarele. Chiar acu in mai, pe toata durata vacantei, au fost 23 de grade acasa, soare si frumos, iar FIX cand ne-am intors a plouat 2 saptamani in sir. Anu trecut nu mai zic cat m-am zgariat pe ochi, pt ca a fost mai cald acasa decat in Tunisia. 

Ca fun fact, se pare ca ne-o cautam cu lumanarea si vrem sa luam bataica in Spania. Pe 13 iunie joaca Olanda-Spania in CM, iar noi bineinteles ne-am luat un steag imens al Olandei pe care sa il punem la balconu hotelului, plus alte accesorii si rahatele portocalii sa le purtam pe acolo in ziua meciului. In plus, Mimi si-a decorat masina toata in portocaliu asa ca mi-am pus si eu cateva maimutoaie cu Olanda in masina. Foarte amuzant sa observ fetele nemtilor cand vad o masina cu numar de Germania ornata cu chestii portocalii. 

Revin

link

daca aveti chef sa va amuzati sau sa stiti mai multe despre olandezi, cititi aici:


http://stuffdutchpeoplelike.com/complete-list/

(si da, 99,99% pot confirma ca ASA E)


si cateva din preferatele mele:

http://stuffdutchpeoplelike.com/2012/03/11/hair-gel/  (greu, foaaarte greu l-am convins pe Mimoz sa injumatateasca cantitatea de gel aplicata ZILNIC)

http://stuffdutchpeoplelike.com/2010/11/19/the-birthday-calendar/ (bineinteles si noi avem asa ceva, este un sistem foarte bun, asa trimitem din timp felicitarile)

http://stuffdutchpeoplelike.com/2012/09/30/no-12-lekker/ (ASA E)

http://stuffdutchpeoplelike.com/2012/09/14/friet-dutch-french-fries-mayo/ ( Yep, daca trece saptamana fara ca Mimi sa bage in el cartofi prajiti cu maioneza, sos de curry si ceapa, nu se simte bine. Si nu, nu ORICE cartofi prajiti ci aia de la un Snack Bar de la 10 km distanta, pt ca acolo sunt aia buni)

http://stuffdutchpeoplelike.com/2011/07/26/dutch-swears-with-diseases/ (prima oara cand l-am auzit pe Mimi ca injura cu |cancer| am facut o fata asaaaa. dupa ce m-am mutat, m-am mai obisnuit dar tot nu mi se pare ok)

http://stuffdutchpeoplelike.com/2011/10/30/tall-dutch-people/ (mda, Mimi are 1,85 si nu este considerat inalt, multi prieteni de-ai lui au peste 1.90. La cei 1,60 ai mei, nu e de mirare ca simt cururi pe spate (LITERALLY) in barurile aglomerate)


Revin

Stealth Mimi

A venit caldura la pachet cu tantarii, ca asa-i frumos. Aseara, Mimi a cazut victima si s-a tanguit juma de ora continuu. Vai vai, pe o suprafata de 5cm avea 4!!! ciupituri. Cum de tin minte toate astea? Am descoperit ca informatiile primite la 2 noaptea imi raman adanc intiparite in minte. Mai exact: m- a trezit, s- a tanguit, a aprins lumina sa imi arate, m-a pus sa pipai si sa evaluez situatia, m-a exasperat pana i-am pus un cooler pe ciupituri si i-a tacut clontzul. 5 minute. Pana a inceput cu: "il auzi?" Nu! "da acu?" Nu! Dupa aia a aprins lumina din nou si a inceput sa se holbeze la tavan din pat. Dupa aia si- a adus aminte de anu trecut ca eu sunt vanatoru sef, asa ca a revenit la pisalogeala. Din fericire, i-am inchis gura prompt fara drept de apel.
In seara asta, a urcat mai devreme ca sa omoare dusmanii iar io am ramas jos la TV. Dupa 10 minute apare Mimi, ca a facut "ceva" sa vin sus sa vad. Am zburat sus si ce sa vezi! Pe peretele meu gri erau intinsi 2 tantari facuti muci. Da ce muci, le -a intins matzele piftie in 2 dungi relativ paralele asa de 10cm (semn ca a dat cu sete) de mi-a facut peretele cacat spoit. Asa ca pana acu am stat sa frec la pereti la 11 noaptea, pt ca desi s-a oferit sa spele el, mmmmmneahhh no thx.
Ca sa ma razbun, acu i-am zis ca am mai auzit unu si momentan sta facut cocon in pat sa nu cumva....
Hnhahahha
Revin

a small piece of paradise

Fuseram in Sardinia. Frumos, frumos, cu asta mi s-a deschis apetitul sa vad mai mult din Italia, ca prea e buna mancarea si prea frumoase sunt plajele! Am stat 4 zile, insa ar merita sa mai mergem o data dar sa stam vreo saptamana asa, ca sa vizitam toata insula.
Dar da, Sardinia e de pus pe lista.







 
 
 

cea mai fericita

Aveam 15 ani, eram in primul an de liceu si imi facusem un grup de prieteni care cantau la chitara Nirvana, Metallica, U2, urcau pe munte si fumau Lucky Strike. Tot pe atunci, imi suna prima oara in urechi "Clocks". Sound-ul m-a cucerit pe loc, desi habar nu aveam cine canta piesa si ce e cu ei. Dupa aceea, am descoperit "The scientist" si "In my place". De prisos sa mai spun ca "In my place" a fost refugiul in momente de drame de liceu care la momentul ala pareau de nerezolvat.
Cativa ani mai tarziu, ma vindecam cu "Fix you"(trebuie sa recunosc ca am o legatura speciala cu melodia asta). Intre timp, internetul a devenit mult mai accesibil si mi-a permis accesul la albume. Evident, Coldplay a fost soundtrack-ul adolescentei mele. In casti, boxe, momente de tristete, de bucurie si de indragosteala. 

11 ani de ascultat si simtit Coldplay and still counting. 

Merit sa merg sa ii vad live, nu?

Cine sta sambata asta la 9 dimineata geana pe site-ul de bilete? TREBUIE. TREBUIE sa prind bilete. 



Revin.

Acelasi subiect

Azi abordam eternul subiect care imi toceste creierasii de cativa ani.
Dar inainte, sa va povestesc despre un alt talent de-al meu (sunt o comoara la casa omului, stiu): lasatul pe ultima clipa. Hai, in scoala/facultate, cu totii mai lasam pe ultima clipa. Asta nu e ceva deosebit. Desi eu cateodata atat am lasat pe ultima clipa, de ajungeam sa citesc cate ceva fix inainte sa intre profu in exam. Dar nici despre asta nu este vorba. Nope. Eu las pe ultima clipa pana vad ca treaba devine grava. De la cele mai mici cacaturi (mictionatul, de exemplu) pana la orice altceva (si aici ne putem referi la orice domeniu in afara de munca- culmea, la munca fac totul din timp).
Acum vreo 5 ani, a inceput sa mijeasca ceva pe abdomenul meu, dar timiiid timiid si eram foaaarte  fericita ca abdomenul meu nu se mai iubeste cu coloana. Toata lumea ma ridica in slavi ca aratam si eu in sfarsit a om. Ce mai, eram cea mai fericita ca la 21 de ani ajunsesem sa am si eu mirifica greutate de 50kg. Asa ca am tinut cu dintii sa ma mentin acolo. Doar ca, pe masura ce a trecut timpul si imi mai si luasem joburi din astea de birou, chestia aia timida capata forma in liniste. Bineinteles ca chioara nu eram, dar daca indrazneam sa zic ba parca am facut un pic de burtica, aveam parte de ochi dati peste cap la modu hai frate ma lasi n-ai ce face, sau prietenele ma asigurau ca sunt sexoasa. Acum, uitandu-ma retroactiv la poze, ceea ce mi se parea mie burta e nimic fata de chestia aia care exista acum pe mine. Aaanyway. Si timpul a trecut si burticuta tot crestea dar nu ma puteam obisnui cu ideea de a ma abtine de la ceva, eu care fusesem schelet ambulant toata viata. Asa ca de ce nu, gyros la 3 noaptea era ceva normal, mai ales dupa clubareala, ca doar deh, inca aratam domne intr-un fel. Toata treaba asta avea loc in conditiile in care sunt cea mai lenesa cunostinta a mea.
Si acum intervine si al 3 lea factor decisiv care a dus la mizeria in care ma aflu acum (1 si 2 au fost negarea si lenea): vointa. Vointa mea este foarte selectiva. Adica, daca tasku implica sa fac ceva activ, aici intervine lenea si atunci vointa este 0. Tot asa, daca tasku nu este urgent, lasam pe ultima clipa, cand intervine vointa. Dar, daca sa zicem ca as vrea ceva total inutil dar fara de care cred ca nu pot ca sa exist ( you name it, haine, accesorii, cosmetice, chestii tipic femeiesti), voi face eu cumva ca sa obtin prostioara mult dorita.
Si acum ajungem si la subiect. Am zis ca daca ma plang pe blog, m-oi mobiliza sa dau jos bulbul. Am zis ca daca vorbesc despre asta cu prietenii, poate oi avea un impuls. Impuls am avut, nu zic, dar m-a tinut pana am vazut prima ciocolata, budinca, practic orice ingrasa pe lumea asta, ca mie doar alea imi plac. Ca mai sunt si pofticioasa.
Ei si acum sunt in situatia in care nu-mi place deloc ceea ce vad in oglinda. Dar deloooc! Am termen pana pe 16 mai sa dau jos povara si sa nu ma terorizeze gandul ca as face o poza in costum de baie. Vreau sa fac o magie si sa produc vointa. Pentru ca acum stiu ca e nasol rau, dar stiu ca se poate si mai si. Ca acum e doar burta. Restul corpului e ok, doar ca arat ca un somalez. Asta e o situatie in care vreau sa vad partea goala a paharului, ca pana acum mi-am facut curaj de 2000 de ori, am tinut cure in gand de n ori, am zis gata de maine fac abdomene de triliarde de ori ( nu e seara sa nu imi zic ca maine gata fac abdomene). Singura chestie care ma face sa mor de oftica si ciuda este sa ma uit la poze femei care au abdomenu plat. Si atunci ma motivez. Am zis ca imi tapitez camera cu poze cu abdomene misto, cand ma trezesc dimineata sa imi aduc aminte ca nu imi mai plac cartofii prajiti, ciocolata, zaharul, etc. Sa ma gandesc la o salata si sa zic yummmy ( stiu,am sperante mari). Sa ma ia chefu de alergat sau facut miscare (orice). Ca sa arat cum vreau eu, tre sa ma apuc de acum (intens chiar) ca pana pe 16 mai nu e asa mult. Speeeer sa imi iasa.



Revin

Stilul lui Mimi

Mimi asta al meu are un stil atat de similar cu al meu, ca se enerveaza maxim de fiecare data cand ma prind.
De exemplu:
Mimi: Am o idee! Hai sa mergem sa vedem un film.
Io: Hai.
Mimi: Pai, te uiti si tu ce filme sunt? Rezervi tu, da? Hai te-am pupat paaa
Io: Stai domne, ca nu merge asa, daca ai venit cu ideea rezerva si alege tu filmu.
Mimi: Pai da, da mereu ce aleg eu nu-ti convine ca aia e asa, ca aia e asa, si nush cum (aici incepe sa insire toate datile cand a ales el ceva si eu am comentat).
Si ma prosteste si tot eu rezerv.

Tehnica asta am dezvoltat-o perfect cu maica-mea, pt ca fix la fel faceam. Pana sa il cunosc pe el, trebuie sa mentionez ca ma credeam maestra acestei stiinte grele. Dar nu.
Asa face cu absolut orice crede ca ar tine si l-ar scapa pe el sa faca ceva.

Ieri, ma trezesc cu mesaj de la el: Mergem in Alghero (Sardinia)! Am gasit oferta de aveon aproape moca si ii luam si pe ai mei, cado de ziua lu mama!
Trebuie sa reunosc ca am percutat din inertie asa, eram prea socata ca o data in viata asta stie si Mimi ce vrea. Adica, stie destinatia si s-a ocupat de bilete? OMG. Am scris in calendar. Dar stai, ca nu. Nu s-a ocupat el de bilete, l-a pus pe ta-su ca vezi doamne el era ocupat la munca, de a stat omu ala 3!!!! ore sa rezerve biletele. In alea 3 ore, Mimi s-a apucat sa imi puna mie creierii pe bigudiuri, plangandu-se de ta-su ca nu stie sa rezerve. Si cand i-am zis sa rezerve el, ofc nu avea timp. Dar avea timp sa-mi omoare mie fiecare neuron. Dar stati asa ca nu e tot. Dupa o vreme, s-a prins si de cazare, ca evident ca tre sa si dormim undeva. Si pe cine sa roage, daca nu pe mine? Cand si-a adus el aminte, eu selectasem deja cateva hoteluri pentru ca STIAM ca o sa pice pe mine. Deci, ce ziceam? A, da, Mimi a vazut pe net o oferta de bilete si si-a gasit oameni sa faca treaba pentru el, dupa care aseara se dadea rotund ca ma duce in Sardinia. Aaaaoleu, nu mai spune!
Asa a facut si anu trecut cu Tunisia si cand a vazut ca hotelul nu era asa lux, s-a apucat sa ma frece pe mine la icre ca deeeeeh, eu rezervasem. Deci, cunoaaastem.
Nu pot sa spun ca ma enerveaza foarte tare, pt ca si eu fac la fel. Pot sa spun doar ca ma amuz de fiecare data cand are impresia ca isi face jocul cu mine si eu nu ma prind. Dar de multe ori ii dau cu tifla si il pun sa-si miste fizicu singurel si mor de ras cand il vad ofticat ca nu i-a iesit schema.

Revin

De pe la munci

Dar sa va mai povestesc despre colegii mei, poate va era dor. N-as vrea sa va privez de asa ceva.
Asadar, cu bulinute:

  • Colegii mei nu stiu sa foloseasca botonu Reply din Outlook. Ori nu stiu sa foloseasca acest minunat programel, ori ma ignora cu nesimtire. Am si testat: am dat mail cu sefa-mea in cc si majoritatea s-a facut ca ploua. Asa, cativa amarati au catadicsit sa si raspunda. Nu stiu nene, dar eu raspund la toate mailurile cat de rapid pot, nu stau sa primesc 7 remindere ca sa raspund cu un OK. Ca ma gandesc ca intre timp, ala care atarna dupa raspunsul meu o sa imi bage la carne un frigider sa am pana la iarna. Deci posed niste colegi cercopiteci retardati nesimtiti.
  • Multi dintre colegii mei stiu 0 engleza. Asta am mai zis. Dar zeeeero. Zero. Sa dau si exemplu, daca nu ma credeti: i am zis unuia azi Thank you. Si s-a uitat la mine asa cu o fata de urangutan nedumerit. Dupa care am zis Danke (ca atata germana stiu si eu impreuna cu toata planeta) si atuuunci a percutat si a raspuns. In ce varf de munte sa traiesti sa nu stii de thank you? Cred ca omu ala s-a trezit de dimineata zicand UAAAA-UAAAA dupa care si-a petrecut ziua invatand: casa, masa, caca, pipi. Si dupa aia s-a intalnit cu mine si a auzit thank you. Uuuuuu chestie noua. Serios acum. Am ramas paf azi. ( ca asa mi-am si amintit sa va mai povestesc de pe aici)
  • Nu stiu daca am mai zis asta, dar colegii mei reactioneaza intr-un mod ciudat cand zic ca am pretenar. Zic: pacat! Wtf!? Adica poate si eu am gandit de cateva ori in viata Ah, ce pacat ca X e combinat. Dar am tinut pentru mine. Maaaai mult, unu dintre ei s-a apucat sa imi trimita mailuri in care se dadea la mine cu textele unui elev de a 7a. Dar ghiciti ce: le traducea cu google si mi le trimitea in cea mai idioata romana ever. Evident ca nu ii raspundeam, asa ca a inceput sa zica prin firma ca nu sunt romanca, ca ce domne el imi da mailuri in romana si nu ii raspund, deci e clar ca nu vorbesc romana. Asa cevaaa mai rar. 
  • Colegii mei au impresia ca biroul este cocina personala. Ma intreb daca asa fac si acasa.  Dupa pranz, lasa toate vasele pe unde apuca, daca se caca nu folosesc peria minune ( de au trimis astia care se ocupa de cladire un mail in care ii indemnau sa nu fie sfiosi si sa foloseasca totusi peria), pliculetele de ceai folosite sunt peste tot, ati inteles ideea. 
Cam atat pentru acum. 

Revin eu asupra subiectului, sunt sigura!

paaaaartz

Mi-am adus aminte azi de o discutie cu unu dintre prietenii lui Mimisor, care s-a desfasurat cam asa:
- Auzi, fetele se basesc?
- Pai, fetele poseda anus si matze?
- Da.
- Atunci, raspunsul este DA: fetele se partaie si ele.

A facut o fata de parca as fi inventat roata sub ochii lui. Va spun, revelatia vietii a avut-o in seara aia.

Aaaanyway, nu e prima oara cand aud de la puberi in general prostia asta cu "fetele nu se partaie" si sincer ineptie mai mare nu am auzit in viata mea. Doar pentru ca fetele/femeile pot ascunde un vant cu mai mult skill decat masculii, nu inseamna ca matzele lor sunt de aur si nu produc asa ceva. Ce-i drept, e social acceptat ca o femeie sa se duca mai des la baie decat barbatii, din diferite motive: pudrat, verificat rimel, verificat coafura, aplicat ruj, etc. Uneori, motivele astea pot fi acoperirea perfecta.

Totusi, ce te faci cand te-ai mutat cu iubitul? Ca asta nu mai inseamna alea cateva ore de date in oras, asta inseamna uneori, aproape 24/24 de ore petrecute unul cu celalalt. Cunosc cupluri care nu se vantuie unul de fata cu celalalt, ceea ce mie una mi se pare foarte incomod. E ca si cum as refuza sa accept ca am matze. Ok, acum nici nu as produce gaze fix in fata celuilalt, dar totusi daca scap una nu am chef sa aud Ewwww bleahbleah ca si cum vezi doamne ce am facut.

De ce unii barbati atunci cand se partaie au o fata din aia super satisfied de parca ar fi dezvoltat nu stiu ce noua inventie, iar femeile tre sa fie asa usor stanjenite, eventual sa se mai si scuze. Mmmmmnope. Nu-s de acord.

Sunt de acord cu bunul simt.

Revin.

cum mi-am petrecut ultima saptamana

Cado de carnaval/ziua mea, Mimi a adus acasa o viroza de toata frumusetea. Asa ca am sarbatorit carnavalul dandu-i tot nurofenul pe care il aveam in casa, ceaiuri, frectii, meniu complet. A stat leguma o zi doua, dupa care si-a revenit. Pe mine m-a luat asa, prin invaluire, miercurea trecuta. Zic prin invaluire, ca a inceput timid: azi o usrturime asa in gat, maine un muc doi acolo si tot asa. Astfel ca sambata si duminica mi-am luat fatala cu febra, infectie in gat, muci la greu, frisoane si durere de sinusuri de imi venea sa ma dau cu capu de pereti de durere. Bineinteles ca sambata si duminica au fost 20 de grade si soare si gratare si eu stateam in pat leguma, visand sa pot respira pe nas. Mimi s-a comportat exemplar, m-a oblojit si m-a rasfatat iar eu sunt greu de multumit, dar pot sa zic ca merita o medalie. Duminica mi-am pierdut vocea total,  nici sa ma plang verbal nu am mai putut, asa ca m-am limitat la oftaturi cu foc si gemete de durere si de oftica fiindca nu puteam vorbi, iar eu fara sa vorbesc nu pot ca sa exist.
Ieri (adica luni) am zis ca gata io nu mai poci, tre sa merg la doftor. Asa ca a facut ta-su pe dracu in 4, telefoane peste telefoane, interventii si toate cele si m-a programat la un doctor. Si ajung io la cabinet vai mama mea si ametita de durerea de sinusuri la o madam doctor. Si ma ia aia: te doare in gat? Tusesti? (asta dupa ce imi demonstrasem talentele de tusitoare profesionista fix cand am intrat in cabinet) Ai facut febra? Yup yup and yup! Aha, aha, hai sa te ascult. M-a ascultat la plamani, mi-a luat temperatura si face, a ok, iti trebe antibiotic.(Eu de fapt de aia ma si dusesem, ca medicu de serviciu mama, care imi pusese si diagnosticu via facebook chat, imi recomandase de urgenta antibiotic.) Si imi prescrie fratica 3 PASTILE, antibiotic de 500mg (ceea ce pt mine e praf in ochi) una pe zi. Fara sa imi zica ce am, fara sa imi recomande nush stat la pat, dieta, vitamine, plm, ce recomanzi unui om racit. Asa ca 3 minute mai tarziu si mai saraca cu 28 de eur, m-am prezentat la farmacie sa imi iau cele 3 (!!!) pastile prescrise.  Si mersu asta la farmacie nu a fost atat de usor precum mi-as fi imaginat. In primul rand, e cu bon de ordine. Dupa aia, iti baga toate datele in calculator, astfel ca, pe cutia care continea cele 3 (!!!) pastile, mi-a lipit aia o ditai eticheta pe care cred ca mi-a scris si numarul de la pantofi.  Bine, acum stiu ca aici nu se dau antibioticele ca bomboanele darrrrr un consult mai amanuntit parca tot as fi vrut.
Azi de dimineata m-am  simtit mai human, asa ca m-am imbracat cu cel mai ne-sexy hanorac posibil si conversi si am plecat la munci  In masina, in timp ce imi beam cafeaua, mi-a venit sa tusesc asa ca toata cafeaua mi-am scuipat-o in poala. De fapt, asta cu inecatu din senin e din familie, pentru ca taica-miu are capacitatea sa se inece si cu aer, iar eu nu mai stiu de cate ori m-am inecat cu propriul scuipat. Dar revenind la subiect: asadar cea mai nefutabila persoana de pe fata planetei sunt eu azi, mai ales cu fata asta calcata de tren dupa atata suflat la muci. Si stand in trafic asa si suflandu-mi mucii ca un tractorist, vad in dreapta un Ricky Martin ne-gay gorgeous la costum care isi ridica sprancenele sexy-mode la mine. Am zis, tre sa fie greseala. Cativa km mai tarziu, vad ca omu da geamu in jos, sa faca conversatie cu mine. Mi-am dat si eu geamu din dreapta jos si i-am urlat cu vocea mea sexy de tusitoare profesionista:
- Are you blind?!?! 
Si fix atunci s-a dat drumu la trafic si l-am pierdut. Mi s-a parut foarte amuzanta faza. 

Anywayzzz maine vine mama si sunt in very good mood.

Hai v-am pupat.


Revin. 

Adam&Eva=?!

Trebuie sa impartasesc cu voi: a aparut o emisiune noua, Adam o cauta pe Eva sau ceva de genu. In ce consta? Un el si 2 ele sau o ea si 2 ei stau pe o insula pustie naked necenzurat cateva zile si dupa aia el tre sa aleaga o ea sau invers. Bine, se dau inainte niste teste din astea de match making, dupa care teoretic personajul principal se potriveste cu ambii candidati pe hartie, dar bineinteles ca dupa  intalnirea practica face to face tre sa aleaga za tru lav. Era si pe MTV o emisiune de genu asta da era cu puberi cu bube pe fata nu cu adulti naked naked.
Asa. Io am niste dileme.
1. Emisiunea asta se difuzeaza la 8jumate seara, martea. Si dupa cum am zis, falfaie zorzoanele tuturor pe acolo fara nicio chestie. Sa zicem ca ai copil si zappezi asa si vezi o data o pula pe ecran. :))) tare, nu?
2. Ideea emisiunii e tare, da io ma intreb asa: daca sa zicem ca macar un cuplu ar ajunge sa fie serios si toate cele...chiar s-ar casatori cu persoana careia i-a vazut toata Olanda toate cele? Bine aici sunt eu close-minded, stiu.
3. Si sa zicem ca astia care apar in emisiunea asta fac si plozi. Uite, mami si tati s-au cunoscut dezbracati pe o insula. Sau si daca nu fac plozi intre ei, tot mi se pare asa cumva ca al meu plod cand o mai creste o sa poata accesa niste imagini cu mine si unu stand naked pe o insula. Dar din nou, dap, sunt eu close minded
Si 4. Oamenii astia nu au parinti? Ca mie mama mi-ar lua a one-way ticket back to Romania. Da stiu, am 26 de ani, pot decide singura blablabla dar tot mi se pare asa, stanjenitor. Dar sunt eu super close- minded.

Anyway, e fun de urmarit, ce sa zic.


Revin.

soc si groaza, gentile mele

Dupa cele 4 zile de carnaval, am ramas cu o raceala de toata frumusetea si un haos extrem de enervant in casa. Ieri, desi nu ne simteam asa de bine, ne- am apucat amandoi sa mai facem putina ordine, ca oriunde ne uitam vedeam costume, paiete, scame, sticle de bere goale, etc. Spre final, eu m-am apucat sa fac luna bucataria, iar Mimi, in lipsa de ocupatie, s-a apucat sa caute nush ce chestii la mine in geanta. 
Si a inceput sa imi insire: chitante din decembrie, 7 rujuri (niciodata nu stii de ce nuanta ai chef), nush cate tampoane (auzi, tu esti pe stop in fiecare zi de ai atatea tampoane in geanta?), pliante din supermarketuri, bomboane, ciocolata, guma, 2 geluri dezinfectante (probabil am uitat de existenta primului si am mai cumparat inca unul, just in case), pachete de servetele nedeschise, pachete de servetele deschise (niciodata nu ai destule servetele), servetele umede, crema de maini, blush, pensule de blush, oglinda, perie de par, pixuri peste pixuri, nush cate biletele cu remindere si nelipsitele LISTE (!!!), brichete (desi nu mai fumez din noiembrie 2013), pastile de cap-stomac-raceala-gat, casti, agrafe de par, elastice de par, un inel, 2 coliere, pila de unghii, oja si nelipsitii centi si monede de 1 si 2 euro. Toate astea, intr-o geanta din aia de 25 x 25. La sfarsitul inventarului, Mimi era deja uimit de cate cacaturi pot sa am intr-o geanta atat de minuscula si cred ca a zis de cel putin 20 de ori ca nu-s normala la cap. Dupa aia, i-a venit ideea sa imi faca curat in toate gentile, pentru ca da, niciuna nu sta goala. 
Continutul celorlalte genti nu a fost foarte diferit de continutul gentii zilnice, doar ca datele de pe chitante incepeau undeva prin martie anul trecut. Astfel, am putut sa constat ca detin un numar impresionant de rujuri, pixuri, chiar si crema cu SPF de asta vara, tampoane sa imi ajunga juma de an, vreo 20 de euro in centi, pachete de servetele sa-mi ajunga pana la anu si multe multe alte chestii total nefolositoare de care si uitasem. Dupa toate astea, Mimi era deja in soc, umpluse toata masa din sufragerie si incerca saracu sa le sorteze pe caprarii si sa arunce tona de mizerii. Asa ca m-am simtit datoare sa ii spun secretul meu murdar: port o geanta cateva luni, in care adun tot ce vrei si ce nu vrei. Cand simt ca deja nu mai am unde sa pun chestii, imi cumpar una noua si pe aia plina o las balta, aruncata prin casa. Bineinteles ca nu mut mai nimic din aia veche in aia noua (asta in cazul in care nu am un ruj preferat, ca pe ala il mut in geanta noua si curata) si de aia cumpar in permanenta prostii. Daca nu gasesc sa cumpar nicio geanta care sa imi placa sau daca nu am timp/fonduri pentru o geanta noua, trec la planul B si curat geanta care e cel mai usor de curatat. 
Multumita lui Mimi, acum toate gentile mele sunt curate si goale, poate poate reusesc sa le mentin asa. 

Gata, va las cu cateva poze de la parada de anul asta












Revin.






navetisti

Poze de ieri seara, in drum spre casa. Eu si multi alti navetisti
Ignorati parbrizul meu mega jegos








ce am mai vazut eu

paaaai, asta:

O tipa blonda cu ochelari de soare (la 6 seara) conducea un BMW decapotat cand mie bordul imi arata 10 grade. Nu e prima pe care am vazut-o, de asta sa fiti siguri. E epidemie de masini decapotate cum da un piiic soarele. 


Carnaval/ Muzica

Peste tot se fac pregatiri de carnaval. Seara, orasul este gol, pentru ca oamenii stau acasa ca sa economiseasca bani pentru carnaval. Cele 5 zile inseamna o gaura mare in buget, dar merita. Si noi ne pregatim intens. Astazi ma duc sa cumpar acuarelele speciale pentru face painting, iar in weekend avem de pregatit costumele. Tot in weekend, voi decora casa in culorile carnavalului (rosu, galben si albastru - HOW IRONIC IS THAT) si vom asculta muzica specifica. De fapt, eu m-am apucat de acum sa ascult, poate invat macar cateva refrene pana atunci.
Recunosc, am fost cucerita complet anul trecut, cand am vazut cata atentie dau oamenii costumelor, cat de bine se distreaza, cat de colorati sunt toti, ce atmosfera superba este in tot orasul timp de 5 zile! Iar muzica este mereu live, sunt 5 sau 6 scene in tot orasul si este cu totul altfel. Unele melodii imi aduc aminte de copilarie, cand ma duceam cu mama la opereta. Simt ca fac parte dintr-un musical frumos, pentru ca toata lumea canta in jurul tau si toti sunt costumati cat mai original si cat mai fistichiu.

Asadar, cateva piese, ca exemplu. Din pacate, multe piese misto nu le pot gasi pe YouTube asa ca ne multumim cu ce avem:





















Ati inteles ideea. 


Revin.

Booked.

Ultima luna mi-am petrecut-o cautand vacante. De fapt, asta am facut aproape zilnic in ultimele 2 saptamani, de am trecut prin toate fazele: selectiva, mai putin selectiva, aoleu poate nu gasim vacanta, hai bine fie ce o fi, io-mi bag picioarele si nu mai merg nicaieri, bine hai totusi sa mai caut, etc. Ati inteles ideea. Am fost cosmarul lui Mimi, pentru ca ii trimiteam zilnic cel putin 3-4 linkuri, sa isi dea cu parerea.  Aaaanyway, cum ma uitam eu dupa vacante, iata ca imi rasare in ochi un hotel dragut din Pineda de Mar. Intru acolo, ma uit la preturi, erau mega rezonabile, taci din gura, imi zic, sa vezi ca am gasit Hotelul. Ca intotdeauna, i-am trimis lu Mimisor 100 de linkuri, poze, preturi, date si i-a placut si lui. Bun, intru io inapoi pe Neckermann sa rezerv, introduc acolo toate cele necesare, ca la final sa aflu ca nu pot bookui ca nu aveam cardu la mine si nu puteam plati. Lasa, platesc de acasa atunci.

Intre timp, am mai intrat pe 100 de site-uri sa citesc reviewurile altor oameni, in engleza si in olandeza, sa fiu sigura ca iau ceva ok. Deja eram in al 9-lea cer, ma si vedeam cu fizicul tronand pe plaja, pupandu-ma singura pentru vacanta bookuita. La ora 5, inainte sa plec spre casa, am intrat doar asa, sa reverific pretul si sa imi confirm ca sunt cea mai tare pt ca am gasit finally Za Vacanta. Cand, ce sa vezi, surpriza-surpriza, pretul se umflase cu vreo 400 de euro. In 4 ore! Sa imi pice fata si alta nu! Instant am pus mana pe telefon sa ii povestesc toata problema si lui Mimisor. Si el era deja satul de toata povestea asta, asa ca s-a dus la o agentie de turism sa vada care e treaba.

Cand eram in drum spre casa, ma suna Mimi sa-mi povesteasca ca ii daduse aia de la agentie cu tifla, ca ii facuse o "super oferta" care era cu vreo 500e mai scumpa decat ce gasisem eu initial. Deja eram un car de nervi.  Cum am intrat in Olanda, am tras pe dreapta si am sunat la serviciu clienti la Neckermann. Am dat de cea mai draguta tanti ever, careia i-am explicat exact problema mea. Nici ea nu vedea de ce s-a scumpit asa de repede, dar mi-a confirmat ca intr-adevar, pretul crescuse cu 400e in cateva ore. I-am zis ca am 1000 de print-screenuri cu dovada ca am incercat sa bookuiesc fara plata si etc si m-a rugat sa le trimit ca sa vada daca poate face ceva. Cand am ajuns acasa i-am trimis mailul, cu slabe sperante.  10 minute mai tarziu, m-a sunat sa imi spuna ca a verificat toate cele, ca pretul afisat pe site nu era cel corect, dar ca a vazut ca incercasem sa fac ceva si ca a vorbit cu managerul ei si imi pot face oferta initiala (adica aia cu 400e mai ieftina) daca bookuiesc pe loc. Super happy, am bookuit pe loc, urmand sa primesc factura pe mail. Cand am primit factura, am primit-o pe suma mare (adica aia de 400e +) si i-am trimis din nou un mail tipei. Care din nou m-a ajutat si mi-a trimis factura cu suma corecta. Asa ca yeeey!

Spaniaherewecome




Revin.
 

de carnaval

Carnavalul este din ce in ce mai aproape, ceea ce inseamna ca incepem sa pregatim costumele de anul asta.
Asa ca postez cateva poze de anul trecut, ca sa intram in atmosfera:

 
 


 
 
 
 
 
 
 
 


 
 


 
 
 
 
SI THE CUTEST EVER