Scriu asta de pe telefon pt ca sunt plina de spume. La modu ala grav.
Avem un internet de tot cacatu viteza melcului turbat pt care platim aprox 60€ cu tv inclus. Acum juma de ora s- a dus tot naiba. Nema semnal tv, nema internet, NIMIC! Sun la ei, ma mai si taxeaza cu 60 de centi pe minut. Le zic problema, aaa daaa e de la noi. Cel mai devreme va putem trimite un mecanic VINERI. Azi fiind fucking marti. Am zis ca imi explodeaza creierul, nu mai stiu ce i-am zis lu baietica ala , ca in momentu in care am auzit vineri am intrat in raging bitch mode. La modu wtf in ce plm secol traiesc sa vina mecanicu in 4 zile?! Adica serios acum, in 2014 nu iti mai permiti fraticule sa stai fara net 4 ZILE! Hai da -l naiba de TV da ce cacat fac fara NET!?!? Mai ales cand e de la ei. Adica inteleg sa zicem 4 zile daca din prostia mea sparg modemu sau daca alterez eu cumva echipamentu. Dar nu! Abia astept sa apara Mimi acasa si sa isi dea seama ca nu mai poate vedea fotbal. L- am sunat si a fost asa ultragiat da nu cred ca isi da seama ca asta inseamna 4 zile fara Fox Sports. Cred ca o sa intre in sevraj. Hahahahahaha
Revin cand o sa am net.
UPDATE: Azi dimineata aveam net si TV. Minune! Dupa care sa aflu de la stiri ca de fapt juma de oras fusese in situatia mea iar tampitu ala de la telefon nu a fost in stare sa vada in sistem ca mai sunt si alti oameni afectati. Pt ca l-am si pus sa se uite sa vada daca pe strada mea mai sunt si altii fara semnal si nunununu numai la dvs e problema. Aaaanyway, bine ca am net!
Bookies, Bookies
Iub m-a provocat pe facebook sa numesc 10 carti care m-au impresionat/ transformat si m-am gandit sa ii raspund aici, pt ca vreau sa detaliez putin lista mea :)
Asadar:
1. Harry Potter - J.K. Rowling (toate cele 7 volume) - Cartea care mi-a deschis cu adevarat apetitul pentru citit : aveam 11 sau 12 ani cand a venit mama acasa cu primul volum Harry Potter. Tin minte si acum ca am fost impresionata cand am aflat ca personajul principal era fix de varsta mea si traia toate experientele acelea minunate. A fost prima carte pe care am citit-o fara sa ma uit la numarul paginilor (la varsta aia, ce trecea de 100 de pagini era foarte scarry) . Am crescut odata cu Harry Potter, am iubit lumea Harry Potter din prima clipa si toate volumele le-am citit pe nerasuflate.
2. Toti oamenii sunt muritori - Simone de Beauvoir - am citit-o in Grecia, imprumutata de la Iubi. Era printre putinele carti in limba romana pe care le aveam la indemana asa ca am citit-o pe indelete. Mi-a placut, m-a pus pe ganduri. Mereu o sa asociez cartea aceasta cu perioada aceea care a adus atatea schimbari in viata mea.
3. La paradisul femeilor - Emile Zola - am citit-o pe final de liceu, la recomandarea mamei. Mama este mare amatoare de autori francezi si pot spune ca am preluat asta de la ea. Imi place stilul ala clasic, imi plac povestile de dragoste, imi place sa citesc despre femei puternice, deci cartea asta s-a incadrat la fix.
4. Etruscul - Mika Waltari - nu mai auzisem de acest autor iar romanul mi-a picat in maini din pura intamplare. Iubesc istoria si modul in care Waltari a construit acest personaj. De acelasi autor, mai recomand Amantii din Bizant.
5. Intoarcerea din rai - Mircea Eliade - l-am descoperit pe Eliade in perioada liceului si vai, cat l-am iubit! Primul autor pentru care am calcat vreodata in biblioteca liceului, pe a carei opera am citit-o aproape intreaga. Dintre autorii romani, este indubitabil autorul meu preferat.
6. Iarna vrajbei noastre - John Steinbeck - primul autor american (dupa Mark Twain) care mi-a spus ceva. Pentru mine, un roman bun nu trebuie neaparat sa aiba actiune sau o intriga dramatica. Imi place mult mai mult sa descopar psihologia umana si sa inteleg motivele din spatele unei actiuni. De acelasi autor, cu siguranta as mai recomanda La rasarit de Eden.
7. Colierul reginei -Alexandre Dumas (tatal) - Sau mai bine zis, orice de Alexandre Dumas. V-am zis ca iubesc istoria si povestile de dragoste, nu? Regine, intrigi, viata la curte, dueluri, cavalerism, comploturi- reteta ideala pentru mine. Mereu citesc acest autor cu placere, chiar acum sunt aproape de finalul Reginei Margot.
8. Aventurile lui Sherlock Holmes - Sir Arthur Conan Doyle - stiam de Sherlock de cand eram mica, dar abia anul trecut m-am apucat sa il citesc pe indelete. Poate e mai bine ca nu l-am citit in copilarie, pentru ca desi actiunea este antrenanta, pentru mine a fost mult mai interesant sa descopar psihologia umana. Imi plac personajele ciudate, iar al nostru Sherlock se incadreaza perfect.
9. Mandrie si prejudecata - Jane Austen - se poate sa n-am romanul asta in lista? Stiu ca e pe toate listele pamantului si e super overrated si toate cele, dar ce sa zic, am plans cu bulbuci. Daca in viata de zi cu zi sunt orice numai romantica nu, atunci cand citesc un roman vreau domne romantism pe paine.
10.Vulpile in vie- Lion Feuchtwanger - again, ceva istoric dar frumos, merita aruncat un ochi cu siguranta!
Spor la citit, daca v-a facut cu ochiul vreun titlu mentionat de mine.
Revin.
Asadar:
1. Harry Potter - J.K. Rowling (toate cele 7 volume) - Cartea care mi-a deschis cu adevarat apetitul pentru citit : aveam 11 sau 12 ani cand a venit mama acasa cu primul volum Harry Potter. Tin minte si acum ca am fost impresionata cand am aflat ca personajul principal era fix de varsta mea si traia toate experientele acelea minunate. A fost prima carte pe care am citit-o fara sa ma uit la numarul paginilor (la varsta aia, ce trecea de 100 de pagini era foarte scarry) . Am crescut odata cu Harry Potter, am iubit lumea Harry Potter din prima clipa si toate volumele le-am citit pe nerasuflate.
2. Toti oamenii sunt muritori - Simone de Beauvoir - am citit-o in Grecia, imprumutata de la Iubi. Era printre putinele carti in limba romana pe care le aveam la indemana asa ca am citit-o pe indelete. Mi-a placut, m-a pus pe ganduri. Mereu o sa asociez cartea aceasta cu perioada aceea care a adus atatea schimbari in viata mea.
3. La paradisul femeilor - Emile Zola - am citit-o pe final de liceu, la recomandarea mamei. Mama este mare amatoare de autori francezi si pot spune ca am preluat asta de la ea. Imi place stilul ala clasic, imi plac povestile de dragoste, imi place sa citesc despre femei puternice, deci cartea asta s-a incadrat la fix.
4. Etruscul - Mika Waltari - nu mai auzisem de acest autor iar romanul mi-a picat in maini din pura intamplare. Iubesc istoria si modul in care Waltari a construit acest personaj. De acelasi autor, mai recomand Amantii din Bizant.
5. Intoarcerea din rai - Mircea Eliade - l-am descoperit pe Eliade in perioada liceului si vai, cat l-am iubit! Primul autor pentru care am calcat vreodata in biblioteca liceului, pe a carei opera am citit-o aproape intreaga. Dintre autorii romani, este indubitabil autorul meu preferat.
6. Iarna vrajbei noastre - John Steinbeck - primul autor american (dupa Mark Twain) care mi-a spus ceva. Pentru mine, un roman bun nu trebuie neaparat sa aiba actiune sau o intriga dramatica. Imi place mult mai mult sa descopar psihologia umana si sa inteleg motivele din spatele unei actiuni. De acelasi autor, cu siguranta as mai recomanda La rasarit de Eden.
7. Colierul reginei -Alexandre Dumas (tatal) - Sau mai bine zis, orice de Alexandre Dumas. V-am zis ca iubesc istoria si povestile de dragoste, nu? Regine, intrigi, viata la curte, dueluri, cavalerism, comploturi- reteta ideala pentru mine. Mereu citesc acest autor cu placere, chiar acum sunt aproape de finalul Reginei Margot.
8. Aventurile lui Sherlock Holmes - Sir Arthur Conan Doyle - stiam de Sherlock de cand eram mica, dar abia anul trecut m-am apucat sa il citesc pe indelete. Poate e mai bine ca nu l-am citit in copilarie, pentru ca desi actiunea este antrenanta, pentru mine a fost mult mai interesant sa descopar psihologia umana. Imi plac personajele ciudate, iar al nostru Sherlock se incadreaza perfect.
9. Mandrie si prejudecata - Jane Austen - se poate sa n-am romanul asta in lista? Stiu ca e pe toate listele pamantului si e super overrated si toate cele, dar ce sa zic, am plans cu bulbuci. Daca in viata de zi cu zi sunt orice numai romantica nu, atunci cand citesc un roman vreau domne romantism pe paine.
10.Vulpile in vie- Lion Feuchtwanger - again, ceva istoric dar frumos, merita aruncat un ochi cu siguranta!
Spor la citit, daca v-a facut cu ochiul vreun titlu mentionat de mine.
Revin.
Sezonul 2.
Dap, a inceput din nou sezonul de fotbal. Adica sezonul in care Mimi are 2 activitati principale: ori isi rupe picioarele in fiecare duminica, ori tine TV-ul blocat pe FOX Sport toata ziulica.
Azi vorbim despre prima activitate.
Inca nu imi explic de ce, dar Mimi are impresia ca are mare talent la fotbal. Si asa ca an de an, el insista sa practice acest sport, desi viata i-a demonstrat de nenumarate ori ca ar cam trebui sa o lase balta. Nu, el nu si nu!
Spre finalul sezonului trecut, il batea gandul sa se lase din diferite motive, dar mai ales pentru ca juca in echipa cu prietenii lui din copilarie care nu erau seriosi, veneau mereu mahmuri la meciuri (sa ne amintim ca meciurile erau programate duminica, de la 10:00 dimineata) iar rezultatele erau tristo- dramatice. Eu evident, plina de speranta ca a dat domnu si poate-poate se lasa, l-am sustinut si mai si in perioada aia. Ba chiar m-am si dus sa vad ultimul meci al Mimozului (care speram eu sa fie si ultimul ever). Nu pot sa zic, m-am distrat maxim la meciul ala: in 90 de minute 2 din echipa isi goleau stomacurile pe margine, restul se miscau in reluare (A, mingea aia era pentru mine?!), hai sa zic 2-3 parca alergau asa mai cu talent dar fara rezultate prea impresionante. Parca eram spectator la un meci de zombie football, nu altceva. Despre Mimi, ce sa zic, dupa primele 10 minute imi facea semne disperate ca vrea apa, dupa alte 20 de minute imi marturisea ca el e terminat si nu se mai poate misca. Nici macar nu era mahmur, era doar dovada ca are conditie fizica de cacat. In minutul 40 sau ceva de genul, s-a intamplat inevitabilul si a fost accidentat de un tampit care l-a calcat cu crampoanele pe glezna asa ca asta a fost stop-joc pentru mister. Motivul pentru care eu insistam (si inca insist) sa nu mai joace este acela ca MEREU vine acasa accidentat sau daca nu vine accidentat, vine julit la modu ala de stam cu comprese o saptamana.
Dar sa revin: ziceam ca speram eu ca gata, ala e ultimul meci al Mimozului ever, nu mai stau sa spal duminica echipamente, nu mai am adidasi de fotbal mirositori pe terasa, nu mai stau sa pun comprese, nu trebuie sa mai am gheata in congelator, nu trebuie sa mai cumpar creme calmante, gata.
Ti-ai gasit! La 1 saptamana dupa ultimul meci, l-au sunat aia din echipa in care joaca cumnata-miu, nu vrea sa vina la ei? Si atunci a inceput Mimi cu basme: daaa, ca aia joaca mai bine, ca atunci cand joci la alt nivel nu te accidentezi asa des, ca aia sunt oameni seriosi si ca vai ce frumos o sa fie. Eu am ramas sceptica, dar nu am putut sa ma opun asa vehement si sa ii zdrobesc sperantele.
Duminica trecuta a avut loc debutul Mimozului in noua echipa. Nu m-am dus sa vad meciul ca ploua, insa pe la 1:00 primesc telefon: iubitaaa, avem gheata in congelator? Nu, de ce? A,asa intrebam, hai ca ajung acasa in juma de ora. In juma de ora, apare minunea acasa, schiopatand. Evident, cu piciorul umflat, facut cartof si cu dureri de mama-mama. Si uite asa am revenit eu la activitatea principala, la pus comprese.
Sunt curioasa cum o sa decurga si sezonul asta, o sa va anunt daca vine vreodata acasa neaccidentat!
Revin.
Azi vorbim despre prima activitate.
Inca nu imi explic de ce, dar Mimi are impresia ca are mare talent la fotbal. Si asa ca an de an, el insista sa practice acest sport, desi viata i-a demonstrat de nenumarate ori ca ar cam trebui sa o lase balta. Nu, el nu si nu!
Spre finalul sezonului trecut, il batea gandul sa se lase din diferite motive, dar mai ales pentru ca juca in echipa cu prietenii lui din copilarie care nu erau seriosi, veneau mereu mahmuri la meciuri (sa ne amintim ca meciurile erau programate duminica, de la 10:00 dimineata) iar rezultatele erau tristo- dramatice. Eu evident, plina de speranta ca a dat domnu si poate-poate se lasa, l-am sustinut si mai si in perioada aia. Ba chiar m-am si dus sa vad ultimul meci al Mimozului (care speram eu sa fie si ultimul ever). Nu pot sa zic, m-am distrat maxim la meciul ala: in 90 de minute 2 din echipa isi goleau stomacurile pe margine, restul se miscau in reluare (A, mingea aia era pentru mine?!), hai sa zic 2-3 parca alergau asa mai cu talent dar fara rezultate prea impresionante. Parca eram spectator la un meci de zombie football, nu altceva. Despre Mimi, ce sa zic, dupa primele 10 minute imi facea semne disperate ca vrea apa, dupa alte 20 de minute imi marturisea ca el e terminat si nu se mai poate misca. Nici macar nu era mahmur, era doar dovada ca are conditie fizica de cacat. In minutul 40 sau ceva de genul, s-a intamplat inevitabilul si a fost accidentat de un tampit care l-a calcat cu crampoanele pe glezna asa ca asta a fost stop-joc pentru mister. Motivul pentru care eu insistam (si inca insist) sa nu mai joace este acela ca MEREU vine acasa accidentat sau daca nu vine accidentat, vine julit la modu ala de stam cu comprese o saptamana.
Dar sa revin: ziceam ca speram eu ca gata, ala e ultimul meci al Mimozului ever, nu mai stau sa spal duminica echipamente, nu mai am adidasi de fotbal mirositori pe terasa, nu mai stau sa pun comprese, nu trebuie sa mai am gheata in congelator, nu trebuie sa mai cumpar creme calmante, gata.
Ti-ai gasit! La 1 saptamana dupa ultimul meci, l-au sunat aia din echipa in care joaca cumnata-miu, nu vrea sa vina la ei? Si atunci a inceput Mimi cu basme: daaa, ca aia joaca mai bine, ca atunci cand joci la alt nivel nu te accidentezi asa des, ca aia sunt oameni seriosi si ca vai ce frumos o sa fie. Eu am ramas sceptica, dar nu am putut sa ma opun asa vehement si sa ii zdrobesc sperantele.
Duminica trecuta a avut loc debutul Mimozului in noua echipa. Nu m-am dus sa vad meciul ca ploua, insa pe la 1:00 primesc telefon: iubitaaa, avem gheata in congelator? Nu, de ce? A,asa intrebam, hai ca ajung acasa in juma de ora. In juma de ora, apare minunea acasa, schiopatand. Evident, cu piciorul umflat, facut cartof si cu dureri de mama-mama. Si uite asa am revenit eu la activitatea principala, la pus comprese.
Sunt curioasa cum o sa decurga si sezonul asta, o sa va anunt daca vine vreodata acasa neaccidentat!
Revin.
Amintiri cu caca
Nu stiu de ce mi-am amintit asta acum, dar cum sharing is caring, here it goes:
- Eram la munte cu ai mei si cu un fost. Care fost la momentu ala era foarte proaspat, eram in perioada aia cand incercam sa il impresionez cu cat de magnifica sunt eu, sa nu cumva sa isi dea seama cu ce psihopata se combinase de fapt. Cred ca aveam in jur de 18 ani sau pe acolo, cert e ca pe vremea aia aveam impresia ca nimeni nu mai e ca mine. Dar nimeni. Dupa un gratar minunat pe marginea unui rau, nu mai stiu exact de ce, ideea e ca am inceput sa ne alergam pe acolo pe mini-damburile alea intr-o leapsa stupida. Bineinteles eu, ca o zana, cu pletele in vant, zburdam ca o caprioara gratioasa ( de fapt imi imaginam scenele alea din filme cand ea alearga asa sexy yum yum), moment in care ma trezesc din feerie muscand o bucata de iarba si luand-o rapid la vale cu viteza luminii. In concentrarea mea sa fiu sexy, se pare ca am considerat ca e un fleac sa mai belesc si ochii asa ca am alunecat pe ceva. Care ceva era o ditai balega proaspata de vaca, care se intinsese uniform pe toata partea stanga, inclusiv in par. Ar fi fost cum ar fi fost, daca aveam haine de schimb dar evident ca nu aveam, doar era o excursie de o zi. Toata minunatia mea s-a dus naiba intr-o secunda si tot drumul pana in Bucuresti am condus cu geamurile laaarg deschise si cu stomacurile punga.
- Final de clasa a 12-a, evident: banchet. Ceea ce a presupus o luna de pregatiri: rochia, pantofii, manichiura, coafura, absolut tot. Bineinteles, drama vietii a fost cand coafeza mi-a spus ca isi luase concediu in perioada aia. Telefoane, interventii, ok, hai treaca de la ea, ma coafeaza daca ma duc la ea acasa. O ora si ceva am stat protapita pe scaunu ala, timp in care m-a motzat, dezmotzat, aranjat, tapat, tone de fixativ, spume, cleiuri, tot tacamu. La final, aveam o freza de toata frumusetea, numai buna de admirat. Dupa toate astea, ramasese doar sa ma duc acasa, sa imi pun rochia si sa o zbughesc spre bal. Numai ca la iesirea din bloc, am primit un cadou generos de la un porumbel, fix in mijlocul coafurii. Ce era sa mai fac, m-am intors, am curatat ce se vedea si am plecat spre Marriott. Asa ca banchetul de a 12-a l-am petrecut cu parti de caca de porumbel in cap, ca sunt sigura ca nu curatasem tot!
Revin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)