Astazi, cu ochii impaienjeniti de somn, ma indreptam spre metrou. (Da, veti observa ca in orice relatare de-a mea care include dimineata, voi folosi termini de genu fucked-up, moarta de somn, zombie, etc. Not a morning person!) Asa si cum mergeam eu, trece pe langa mine o tipa. Mi-a atras atentia instantaneu rochia ei superba si tunsoarea putin nonconformista (desi nu`s chiar pentru, I`m a classic what can I say). Eram foaaarte curioasa sa ii vad si fata, sa verific daca era asa cum imi imaginasem. Cand s-a oprit la chioscul de ziare, mi-a confirmat teoria: era draguta, cu trasaturi interesante. Nu trec 2 minute, ca trece val vartej pe langa mine, fugind sa prinda autobuzul. Si atunci am vazut: pe talpile superbelor sandalute tronau etichetele portocalii de prêt. De ce ai face asa ceva?
Chestia asta mi-a amintit de o alta problema de-a mea.
De ce tipele blonde au impresia ca parul lor de pe maini nu se vede si cresc adevarate rezervatii naturale?(se aplica si la mustata). Adica cum, parul lor e incognito sau cum? Am vazut nu stiu cate tipe in rochii pretentioase de seara, cu nu stiu ce accesorii fistichii si parul coafat in cele mai interesante moduri DAR cu par en gross pe maini.. Daca ai par blond nu inseamna ca nu ai par deloc! Comprende?
Revin.
neigh(bour)s
Ah vecinii, cine nu i-a injurat macar o data in viata? Fie ca gatesc mancare imputita, fie ca asculta mizerii, fie ca si-o trag prea zgomotos, fie ca ti-au inundat baia, fie ca trantesc toate alea si se cearta non stop, fie ca au copil mic urlacios sau pur si simplu nu iti place fata lor, trebuie sa recunosti ca ai avut ganduri injurioase la adresa lor cel putin o data.
Vecinii din blocul in care am stat 20 de ani, nu aveau prea multe defecte. Excluzand mirosurile de peste imputit din weekend si minore certuri, era chiar ok. Vecinii de sub mine aveau o bebelusa pe care cand o vedeam pe afara imi venea sa o mananc: bucalata cu ochi mari albastri, bucle blonde si un zambet lipsit de griji sau de „oops I just pooped my pants”. Noaptea insa, monstrul din acea fetita mica era in schimbul 3: cel putin 2 ore de urlete. Unde credeti? Chiar langa calorifer. Unde credeti ca era localizat patul meu? Da, langa acelasi calorifer, insa un etaj mai sus. Practic, daca stateam langa ea, cred ca se auzea mai incet. Tevile alea de bloc imputit comunist amplificau sunetul in asa hal incat o auzeau pana si ai mei, din celalalt dormitor. Recunosc, ajunsesem sa o urasc. Noaptea parca eram la armata. La aceeasi ora o apucau pandaliile, cand mi-era mie somnul mai dulce, pe la un 4 asa.
Acum, stau provizoriu intr-un apartament la cateva blocuri distanta. Aia mica? De vis. Am ajuns sa suspin dupa ea. Tot vecinii de dedesubt sunt modelul de vecini pe care sa ii urasti. Parca sunt facuti pentru asta: sa fie vecini urati. Le au pe toate: mancare imputita, manele, rap, hip hop (anii 2000), cocalareli de pe vremuri (gen Laura Andresan, „Escaladeaza muntele Venus”), si-o trag ca iepurii intr-un scartza-scartza continuu (she`s faking it, sunt 100% sigura) si tipa vorbeste la telefon ore in sir sub geamul meu despre ce bluze si-a mai luat din piata, ce reduceri sunt in IDM (?!) si despre maciuca lu gagicasu care cica e dezamagitoare (de unde am dedus ca e o facatura asta cu sexu lor). La inceput m-am amuzat, imi sunam prietenii sa asiste si ei la showul vecinilor, poate-poate ii conving sa pun taxa pe intrare si ei sa si plateasca. Dupa aia am inceput sa ma enervez. Sa ma trezesc cu Pustiu de Haualeu la 9 dimineata sambata, este o mare problema pentru ca s-ar putea sa imi explodeze o vena in cap si sa nu mai raspund de faptele mele.
Culmea, a ajuns la urechile mele ca si ei s-ar plange de mine, ca cica i-ar deranja ca merg cu tocuri prin casa (who the fuck doesn`t?) si ca interpretez in dus melodii deja consacrate (Powepuff intro, Pinky and the Brain, Thumbelina, Coco Jumbo) la un volum prea ridicat. Cica, ce se fac ei cu mine?
Totusi cand ma voi muta la curte, situatia va fi schimbata si nu prea. Adica nu imi va topai nimeni in cap si nu voi mai auzi scartza-scartza, insa vecinii de acolo sunt batrani si au animale. The usual: porci, gaini, vaci si parca aveau si un cal, nu mai stiu. Voi fi inconjurata de miros de balega dar macar imi voi admira gazonul din camera mea cea noua!
Revin.
Vecinii din blocul in care am stat 20 de ani, nu aveau prea multe defecte. Excluzand mirosurile de peste imputit din weekend si minore certuri, era chiar ok. Vecinii de sub mine aveau o bebelusa pe care cand o vedeam pe afara imi venea sa o mananc: bucalata cu ochi mari albastri, bucle blonde si un zambet lipsit de griji sau de „oops I just pooped my pants”. Noaptea insa, monstrul din acea fetita mica era in schimbul 3: cel putin 2 ore de urlete. Unde credeti? Chiar langa calorifer. Unde credeti ca era localizat patul meu? Da, langa acelasi calorifer, insa un etaj mai sus. Practic, daca stateam langa ea, cred ca se auzea mai incet. Tevile alea de bloc imputit comunist amplificau sunetul in asa hal incat o auzeau pana si ai mei, din celalalt dormitor. Recunosc, ajunsesem sa o urasc. Noaptea parca eram la armata. La aceeasi ora o apucau pandaliile, cand mi-era mie somnul mai dulce, pe la un 4 asa.
Acum, stau provizoriu intr-un apartament la cateva blocuri distanta. Aia mica? De vis. Am ajuns sa suspin dupa ea. Tot vecinii de dedesubt sunt modelul de vecini pe care sa ii urasti. Parca sunt facuti pentru asta: sa fie vecini urati. Le au pe toate: mancare imputita, manele, rap, hip hop (anii 2000), cocalareli de pe vremuri (gen Laura Andresan, „Escaladeaza muntele Venus”), si-o trag ca iepurii intr-un scartza-scartza continuu (she`s faking it, sunt 100% sigura) si tipa vorbeste la telefon ore in sir sub geamul meu despre ce bluze si-a mai luat din piata, ce reduceri sunt in IDM (?!) si despre maciuca lu gagicasu care cica e dezamagitoare (de unde am dedus ca e o facatura asta cu sexu lor). La inceput m-am amuzat, imi sunam prietenii sa asiste si ei la showul vecinilor, poate-poate ii conving sa pun taxa pe intrare si ei sa si plateasca. Dupa aia am inceput sa ma enervez. Sa ma trezesc cu Pustiu de Haualeu la 9 dimineata sambata, este o mare problema pentru ca s-ar putea sa imi explodeze o vena in cap si sa nu mai raspund de faptele mele.
Culmea, a ajuns la urechile mele ca si ei s-ar plange de mine, ca cica i-ar deranja ca merg cu tocuri prin casa (who the fuck doesn`t?) si ca interpretez in dus melodii deja consacrate (Powepuff intro, Pinky and the Brain, Thumbelina, Coco Jumbo) la un volum prea ridicat. Cica, ce se fac ei cu mine?
Totusi cand ma voi muta la curte, situatia va fi schimbata si nu prea. Adica nu imi va topai nimeni in cap si nu voi mai auzi scartza-scartza, insa vecinii de acolo sunt batrani si au animale. The usual: porci, gaini, vaci si parca aveau si un cal, nu mai stiu. Voi fi inconjurata de miros de balega dar macar imi voi admira gazonul din camera mea cea noua!
Revin.
Luni.
Long story short, n-am mai scris pt ca mi-am schimbat jobu` si nu mai am nici timp, nici chef.
Acum ca am lamurit acest aspect, sa va spun ce m-a indignat azi. Deci eu cred ca ar trebui sa fie anumite ore la care sa fie permis sa nu porti centura, daca si numai daca traficul este atat de infect incat un melc batran care isi face siesta trece razant pe langa tine si-ti striga “eat my dust, you fucker!”.
Imagine: eu in lalamobilul fara AC (adica are, da fac economie). Location: Charles de Gaulle. Ora: 18:04. Final destination: Crangashintogn. Temperatura: 30+. Conditii atmosferice: Soare torid. Clauze agravante: dacia din fata imi baseste noxe in nas + centura de siguranta care se freaca de pielea mea transpirata. Cotabita in cuptor, the sequel. Viteza medie: 15 kmh (cu indulgenta).
Ok. De ce as purta centura in situatia asta? Adica, singurele modalitati in care as putea sa mor ar fi:
A. Sa cada un meteorit peste masina mea
B. Sa am o bomba in masina
C. Avada Kedavraaaa!!!!
D. Sa isi gaseasca Sauron inelul la mine
E. Sa isi exercite Magneto fortele
F. Sa traga politistul din intersectie o basina (that`s a killer)
G. Sa fie prea multa muzica proasta la radio “Lookin’ hot, all done up, Party till the break of dawn Move in groups, leave in twos..” Blaaaaaaaa
Elapsed time: 1h. (in conditii normale, ar fi 10-12 min)
Rezultat: mi-a mai murit un neuron si mai am putin si ma bronzez cu centura!
Nu stiu daca revin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)