Ah vecinii, cine nu i-a injurat macar o data in viata? Fie ca gatesc mancare imputita, fie ca asculta mizerii, fie ca si-o trag prea zgomotos, fie ca ti-au inundat baia, fie ca trantesc toate alea si se cearta non stop, fie ca au copil mic urlacios sau pur si simplu nu iti place fata lor, trebuie sa recunosti ca ai avut ganduri injurioase la adresa lor cel putin o data.
Vecinii din blocul in care am stat 20 de ani, nu aveau prea multe defecte. Excluzand mirosurile de peste imputit din weekend si minore certuri, era chiar ok. Vecinii de sub mine aveau o bebelusa pe care cand o vedeam pe afara imi venea sa o mananc: bucalata cu ochi mari albastri, bucle blonde si un zambet lipsit de griji sau de „oops I just pooped my pants”. Noaptea insa, monstrul din acea fetita mica era in schimbul 3: cel putin 2 ore de urlete. Unde credeti? Chiar langa calorifer. Unde credeti ca era localizat patul meu? Da, langa acelasi calorifer, insa un etaj mai sus. Practic, daca stateam langa ea, cred ca se auzea mai incet. Tevile alea de bloc imputit comunist amplificau sunetul in asa hal incat o auzeau pana si ai mei, din celalalt dormitor. Recunosc, ajunsesem sa o urasc. Noaptea parca eram la armata. La aceeasi ora o apucau pandaliile, cand mi-era mie somnul mai dulce, pe la un 4 asa.
Acum, stau provizoriu intr-un apartament la cateva blocuri distanta. Aia mica? De vis. Am ajuns sa suspin dupa ea. Tot vecinii de dedesubt sunt modelul de vecini pe care sa ii urasti. Parca sunt facuti pentru asta: sa fie vecini urati. Le au pe toate: mancare imputita, manele, rap, hip hop (anii 2000), cocalareli de pe vremuri (gen Laura Andresan, „Escaladeaza muntele Venus”), si-o trag ca iepurii intr-un scartza-scartza continuu (she`s faking it, sunt 100% sigura) si tipa vorbeste la telefon ore in sir sub geamul meu despre ce bluze si-a mai luat din piata, ce reduceri sunt in IDM (?!) si despre maciuca lu gagicasu care cica e dezamagitoare (de unde am dedus ca e o facatura asta cu sexu lor). La inceput m-am amuzat, imi sunam prietenii sa asiste si ei la showul vecinilor, poate-poate ii conving sa pun taxa pe intrare si ei sa si plateasca. Dupa aia am inceput sa ma enervez. Sa ma trezesc cu Pustiu de Haualeu la 9 dimineata sambata, este o mare problema pentru ca s-ar putea sa imi explodeze o vena in cap si sa nu mai raspund de faptele mele.
Culmea, a ajuns la urechile mele ca si ei s-ar plange de mine, ca cica i-ar deranja ca merg cu tocuri prin casa (who the fuck doesn`t?) si ca interpretez in dus melodii deja consacrate (Powepuff intro, Pinky and the Brain, Thumbelina, Coco Jumbo) la un volum prea ridicat. Cica, ce se fac ei cu mine?
Totusi cand ma voi muta la curte, situatia va fi schimbata si nu prea. Adica nu imi va topai nimeni in cap si nu voi mai auzi scartza-scartza, insa vecinii de acolo sunt batrani si au animale. The usual: porci, gaini, vaci si parca aveau si un cal, nu mai stiu. Voi fi inconjurata de miros de balega dar macar imi voi admira gazonul din camera mea cea noua!
Revin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu