Sinterklaas. Povestea.

Povestea lui Sinterklaas sau Sf. Nicolae incepe in Turcia, in anii 300, cand se spune ca Episcopul Mirei, Nicolae, ajuta copiii nevoiasi, familiile cu copii etc etc (the dude loved helping kids)- pana aici suna cam ca la noi. 
De aici urmeaza mind-fuckery : nu se stie exact de ce sau cum, dar Sinterklaas se pare ca s-a mutat din Turcia in Spania peste ani si din Spania vine cu vaporul in Olanda (la jumatatea lui noiembrie) ca sa aduca daruri copiilor in noaptea de 5 spre 6 decembrie. Si stati, ca nu vine singur, vine cu ajutoarele lui, Zwarte Pieten si cu calul Amerigo (care e neaparat alb). Initial, vaporul era unul cu aburi dar in ultimul timp s-au mai modernizat. 
In fiecare an, la jumatatea lui noiembrie (anul asta vine pe 16) vaporul vine in Amsterdam, unde este intampinat de primarul orasului si 500.000 de oameni veniti sa vada parada. Dupa ce vaporul ancoreaza in buricul targului, Sinterklaas se urca pe Amerigo si impreuna cu Zwarte Piet si o orchestra ambulanta, pornesc parada pe strazile principale ale orasului. Destinatia finala este Stadsschouwburg, o cladire ultra cunoscuta, de la balconul careia tine un mic discurs pentru cei mici. (toata procesiunea este televizata si dureaza vreo jumatate de zi) 

El e Mosul: 


Dupa aia, timp de 2 saptamani se organizeaza parade asemanatoare in toate orasele din tara.


In ultimii ani, Zwarte Piet a fost un subiect foarte controversat. De ce? In primul rand, va pun poza: 


Traditional, Zwarte Piet sunt negri pe fata din cauza ca il ajuta pe mos cu livrarea cadourilor (pe hornuri) si in acest proces, se murdaresc de taciune. Multi oameni sunt de parere ca Zwarte Piet reprezinta imaginea sclavismului, a negrilor muncind pentru albi etc. Sunt multe petitii si multe discutii mai ales in aceasta perioada a anului, insa pentru moment Zwarte Piet raman negri pe fata.

Si cam asta e povestea. Interesant, nu?

Revin.

din una in alta


Anul asta, toamna este mai frumoasa decat anul trecut, cand a plouat cu nemiluita, a batut vantul mai-mai sa te ia pe sus, a fost cam frig si in general cerul gri-mohorat iti dadea asa o senzatie de meh.. Anul asta este mult mai insorit, a mai plouat ce-i drept dar parca nu asa mult, temperatura medie a fost de 16 grade (lux fata de cele 5 de anul trecut) iar  tonusul general este parca mai pozitiv.

Imi plac culorile de toamna, iar acum ca noiembrie bate la usa, imi aduc aminte ca mai e un piiiic si vine Craciunul (my all time fav). Prin orice magazin te duci, decoratiunile de Craciun sunt up and ready, deja am vazut ca lumea cumpara globuri, luminite si toate cele. Oricat de mult as iubi eu Craciunul, daca ma apuc sa cumpar decoratiuni de acum, probabil pana in decembrie o sa am destule zdranganele sa decorez 2 case. Asa ca ma uit, dar ma temperez... pana acum n-am cumparat nimic. 

Ca tot veni vorba, decoratiunile sunt de Craciun, dar ceea ce sarbatoresc ei cu adevarat aici este Sinterklaas (Mos Nicolae de la noi) asa ca de aia au ei casele gata ornate + bradul de rigoare la inceput de decembrie.  Dar o sa va spun alta data povestea lui Sinterklaas, ca este intr-adevar fascinanta :) 

De fapt voiam doar sa va arat bicla de mai sus, care sta mereu in fata acelui magazin iar in functie de sezon, este decorata/ vopsita in alt fel. Momentan, este portocalie si are cativa bostani in cos, ca doar e toamna!

Revin.

frietjes. french fries. cartofi prajiti

Daca te trezesti conducand jumatate de oras doar ca sa cumperi cei mai buni cartofi prajiti, nu te panica, esti in Olanda, este perfect normal.
Oamenii astia divinizeaza snack bar-urile si mai ales cartofii prajiti. I mean, cititi aici si minunati-va.

Nu stiu cum e in intreaga tara, dar in zona unde stau eu nu stiu nicio familie care sa nu aiba o seara speciala pe saptamana dedicata prajelilor specific olandeze. Eu una nu sunt neaparat de acord cu acest obicei, insa o data la 2 saptamani mancam snack-bar ca daca nu, moare Mimi. Si cand mancam snack-bar, tre sa conducem pana in curu curului la o chichineata de snack-bar care face cica cei mai buni cartofi prajiti ever. Serios, pana sa ma mut, cartofii prajiti erau cartofi prajiti, nimic special, nu-mi amintesc sa fi facut vreodata fite pe subiectul asta. Nope, Mimi strongly disagrees.

Cand mergem sa mancam impreuna cu alti prieteni la vreun snack-bar din apropiere, mereu se deschide acelasi subiect al cartofilor prajiti. Fiecare are propria opinie despre cum ar trebui sa fie, dar toata lumea este de acord ca ZA PLACE vinde cei mai buni frietjes (ca asa le zice). Ba mai mult, atunci cand cineva propune sa mergem sa mancam in localul X si Mimi refuza pe motiv ca za friejtes nu sunt pe gustul lui, nimeni nu se mira. Perfect normal.

Dupa care vine apogeul. Daca esti invitat acasa la cineva la cina si se servesc si cartofi prajiti, se poate intampla ca gazda sa te anunte cu foarte multa mandrie ca respectivii cartofi sunt zelfgemaakt, adica in traducere - te anunta ca au curatat cartofi (!!!), i-au taiat (!!!) si i-au pus la prajit (!!!). Trust me, e big deal. Si nu poti reactiona la modu "asa, si?" nununu, tre sa fii asa putin incantat si sa zici "yummy"sau "lekker"sau ceva care sa exprime entuziasm. Pt ca e mare lucru ca gazda a depus efort sa faca frietjes aia zelfgemaakt in loc sa ii cumpere la punga.  Pana sa locuiesc aici, am fost o ignoranta. Daca stiam eu ca tre sa primesc o medalie sau macar aplauze de fiecare data cand am facut cartofi prajiti, ehehei! Mai ales maica-mea, cred ca ar fi avut templu pana acum.

Cand gatesc romaneste, trebuie sa specific mereu ca TOTUL este zelfgemaakt, ca n-am facut sosu ala din vreun plic sau borcan si ca am curatat si taiat eu insami toate legumele! Poate exagerez putin, dar pe de o parte ii inteleg, gasesti la pungi/borcane absolut tot ce vrei, poti gati in 10 minute o cina pe care daca ai gati-o clasic ti-ar lua 2 ore. Totusi, e bine ca apreciaza mancarea facuta in tihna si cu ingrediente proaspete.

Anyway, plecasem de la alta idee. Voiam doar sa informez neinitiatii ignoranti ca mine despre latura nestiuta a cartofilor prajiti

Revin.

sah mat

Cand ma intalnesc / chattuiesc cu oameni cu care nu am mai schimbat o vorba de foarte mult timp, prima intrebare pe care o primesc este :"Si, cum e viata in Olanda?". Intrebare la care nu am habar cum sa raspund, sincer.
La ultima vizita in Romania, m-am intalnit cu un fost coleg care m-a luat la interviu direct, incepand cu intrebarea "Si, nu-i asa ca e mai bine acolo??"
Chiar m-a inchis, mi-a dat sah mat. Cum sa raspund? Probabil oamenii care se muta din motive financiare ar raspunde mult mai usor. Eu m-am mutat ca sa fiu alaturi de omul iubit, nu imi mergea rau in Romania, aveam un job care imi placea desi ma solicita mult, viata sociala normala, numai EL lipsea din peisaj. Si sincer, dupa un an si 20-25 de zboruri facute de el si vreo 4 facute de mine, hotararea luata a fost cea corecta. Cred ca si de aceea nu stiu sa raspund la intrebarile de genul asta, pentru ca a fost o decizie luata in decursul unui an, am planuit si aranjat totul pe indelete, am stiut la ce sa ma astept, iar faptul ca aici am fost intampinata de cea mai tare familie adoptiva a ajutat nespus.
Asa ca intrebarea "e mai bine acolo?"tot ma inchide. Mai bine ... comparat cu ce? Mai bine din punct de vedere sentimental? Da, de 1000 de ori! Mai bine din punct de vedere social? Mhm,, asa si asa, nu prea (inca) (Asta este si din cauza mea, pentru ca in primul an m-am axat mai mult sa il cunosc cat mai bine pe Mimoz, sa ne adaptam unul la celalat, sa ne bucuram de schimbare si de cateva vacante in doi. Abia relativ recent am inceput sa mai ies din bula, sa mai beau o cafea cu lume si sa incerc sa creez relatii de prietenie. Desi n-as fi spus asta despre mine, am descoperit ca nu sunt atat de sociabila cum credeam si ca sunt foarte picky cand vine vorba de oameni care sa imi placa si care sa imi starneasca interesul, dar asta e OK, it will come.) Mai bine din punct de vedere civilizatie, organizare, legi? Da, asta clar, este un mare plus sa faci totul online, sa nu dai de melteni in trafic, sa vorbesti cu functionari care chiar sa isi doreasca sa te ajute in orice fel posibil, chiar daca nu le vorbesti limba si esti clueless, da asta da. Dar asta este cireasa de pe tort.
Asa ca revin la problema mea cu intrebarea, ca acolo am ramas. Am incercat sa raspund spunand adevarul  "da, viata e frumoasa in Olanda, traiesc cu iubitul si sunt fericita" . La raspunsul asta am intalnit asa o privire din aia "saraca, ce visatoare", urmata de "Si ce job ai? Si ... cat castigi?". Ok, e si asta o parte importanta pentru ca vacantele alea nu se platesc singure si posibilitatea de a face multe chestii este cumva conditionata de resurse, nu traiesc intr-un univers paralel si sunt constienta ca banii sunt necesari. Totusi incerc sa ma fofilez de la astfel de detalii pentru ca - sa ne amintim - astea sunt intrebari puse de oameni cu care te vezi o data la 1000 de ani.

Asadar, cum raspund eu la "Cum e viata in Olanda?". All in one my bro, "E bine, locuiesc fericita cu iubitul, am un job ok si inca descopar tara". Pac, end of story.

Revin.

ieri

Ieri am iesit la plimbare un pic prin oras, dupa care m-am oprit in parcul de langa apt nostru. Era asa cald, soare si frumos, incat a trebuit sa fac cateva poze
WARNING: poze facute cu telefonul de calitate extrem de indoielnica. I still had to share










A, si ca update, in cazul in care va intrebati, Mimi are piciorul in ghips de lunea trecuta si trebuie sa il tina inca 3 saptamani. Da da, piciorul ala pe care si l-a futat in SINGURA zi in care s-a dus sa joace fotbal. Yeeey! 

Revin.