Sezonul 2.

Dap, a inceput din nou sezonul de fotbal. Adica sezonul in care Mimi are 2 activitati principale: ori isi rupe picioarele in fiecare duminica, ori tine TV-ul blocat pe FOX Sport toata ziulica.

Azi vorbim despre prima activitate.

Inca nu imi explic de ce, dar Mimi are impresia ca are mare talent la fotbal. Si asa ca an de an, el insista sa practice acest sport, desi viata i-a demonstrat de nenumarate ori ca ar cam trebui sa o lase balta. Nu, el nu si nu!
Spre finalul sezonului trecut, il batea gandul sa se lase din diferite motive, dar mai ales pentru ca juca in echipa cu prietenii lui din copilarie care nu erau seriosi, veneau mereu mahmuri la meciuri (sa ne amintim ca meciurile erau programate duminica, de la 10:00 dimineata) iar rezultatele erau tristo- dramatice. Eu evident, plina de speranta ca a dat domnu si poate-poate se lasa, l-am sustinut si mai si in perioada aia. Ba chiar m-am si dus sa vad ultimul meci al Mimozului (care speram eu sa fie si ultimul ever). Nu pot sa zic, m-am distrat maxim la meciul ala: in 90 de minute 2 din echipa isi goleau stomacurile pe margine, restul se miscau in reluare (A, mingea aia era pentru mine?!), hai sa zic 2-3 parca alergau asa mai cu talent dar fara rezultate prea impresionante. Parca eram spectator la un meci de zombie football, nu altceva. Despre Mimi, ce sa zic, dupa primele 10 minute imi facea semne disperate ca vrea apa, dupa alte 20 de minute imi marturisea ca el e terminat si nu se mai poate misca. Nici macar nu era mahmur, era doar dovada ca are conditie fizica de cacat. In minutul 40 sau ceva de genul, s-a intamplat inevitabilul si a fost accidentat de un tampit care l-a calcat cu crampoanele pe glezna asa ca asta a fost stop-joc pentru mister. Motivul pentru care eu insistam (si inca insist) sa nu mai joace este acela ca MEREU vine acasa accidentat sau daca nu vine accidentat, vine julit la modu ala de stam cu comprese o saptamana.
Dar sa revin: ziceam ca speram eu ca gata, ala e ultimul meci al Mimozului ever, nu mai stau sa spal duminica echipamente, nu mai am adidasi de fotbal mirositori pe terasa, nu mai stau sa pun comprese, nu trebuie sa mai am gheata in congelator, nu trebuie sa mai cumpar creme calmante, gata.
Ti-ai gasit! La 1 saptamana dupa ultimul meci, l-au sunat aia din echipa in care joaca cumnata-miu, nu vrea sa vina la ei? Si atunci a inceput Mimi cu basme: daaa, ca aia joaca mai bine, ca atunci cand joci la alt nivel nu te accidentezi asa des, ca aia sunt oameni seriosi si ca vai ce frumos o sa fie. Eu am ramas sceptica, dar nu am putut sa ma opun asa vehement si sa ii zdrobesc sperantele.

Duminica trecuta a avut loc debutul Mimozului in noua echipa. Nu m-am dus sa vad meciul ca ploua, insa pe la 1:00 primesc telefon: iubitaaa, avem gheata in congelator? Nu, de ce? A,asa intrebam, hai ca ajung acasa in juma de ora. In juma de ora, apare minunea acasa, schiopatand. Evident, cu piciorul umflat, facut cartof si cu dureri de mama-mama. Si uite asa am revenit eu la activitatea principala, la pus comprese.
Sunt curioasa cum o sa decurga si sezonul asta, o sa va anunt daca vine vreodata acasa neaccidentat!

Revin.