Acelasi subiect

Azi abordam eternul subiect care imi toceste creierasii de cativa ani.
Dar inainte, sa va povestesc despre un alt talent de-al meu (sunt o comoara la casa omului, stiu): lasatul pe ultima clipa. Hai, in scoala/facultate, cu totii mai lasam pe ultima clipa. Asta nu e ceva deosebit. Desi eu cateodata atat am lasat pe ultima clipa, de ajungeam sa citesc cate ceva fix inainte sa intre profu in exam. Dar nici despre asta nu este vorba. Nope. Eu las pe ultima clipa pana vad ca treaba devine grava. De la cele mai mici cacaturi (mictionatul, de exemplu) pana la orice altceva (si aici ne putem referi la orice domeniu in afara de munca- culmea, la munca fac totul din timp).
Acum vreo 5 ani, a inceput sa mijeasca ceva pe abdomenul meu, dar timiiid timiid si eram foaaarte  fericita ca abdomenul meu nu se mai iubeste cu coloana. Toata lumea ma ridica in slavi ca aratam si eu in sfarsit a om. Ce mai, eram cea mai fericita ca la 21 de ani ajunsesem sa am si eu mirifica greutate de 50kg. Asa ca am tinut cu dintii sa ma mentin acolo. Doar ca, pe masura ce a trecut timpul si imi mai si luasem joburi din astea de birou, chestia aia timida capata forma in liniste. Bineinteles ca chioara nu eram, dar daca indrazneam sa zic ba parca am facut un pic de burtica, aveam parte de ochi dati peste cap la modu hai frate ma lasi n-ai ce face, sau prietenele ma asigurau ca sunt sexoasa. Acum, uitandu-ma retroactiv la poze, ceea ce mi se parea mie burta e nimic fata de chestia aia care exista acum pe mine. Aaanyway. Si timpul a trecut si burticuta tot crestea dar nu ma puteam obisnui cu ideea de a ma abtine de la ceva, eu care fusesem schelet ambulant toata viata. Asa ca de ce nu, gyros la 3 noaptea era ceva normal, mai ales dupa clubareala, ca doar deh, inca aratam domne intr-un fel. Toata treaba asta avea loc in conditiile in care sunt cea mai lenesa cunostinta a mea.
Si acum intervine si al 3 lea factor decisiv care a dus la mizeria in care ma aflu acum (1 si 2 au fost negarea si lenea): vointa. Vointa mea este foarte selectiva. Adica, daca tasku implica sa fac ceva activ, aici intervine lenea si atunci vointa este 0. Tot asa, daca tasku nu este urgent, lasam pe ultima clipa, cand intervine vointa. Dar, daca sa zicem ca as vrea ceva total inutil dar fara de care cred ca nu pot ca sa exist ( you name it, haine, accesorii, cosmetice, chestii tipic femeiesti), voi face eu cumva ca sa obtin prostioara mult dorita.
Si acum ajungem si la subiect. Am zis ca daca ma plang pe blog, m-oi mobiliza sa dau jos bulbul. Am zis ca daca vorbesc despre asta cu prietenii, poate oi avea un impuls. Impuls am avut, nu zic, dar m-a tinut pana am vazut prima ciocolata, budinca, practic orice ingrasa pe lumea asta, ca mie doar alea imi plac. Ca mai sunt si pofticioasa.
Ei si acum sunt in situatia in care nu-mi place deloc ceea ce vad in oglinda. Dar deloooc! Am termen pana pe 16 mai sa dau jos povara si sa nu ma terorizeze gandul ca as face o poza in costum de baie. Vreau sa fac o magie si sa produc vointa. Pentru ca acum stiu ca e nasol rau, dar stiu ca se poate si mai si. Ca acum e doar burta. Restul corpului e ok, doar ca arat ca un somalez. Asta e o situatie in care vreau sa vad partea goala a paharului, ca pana acum mi-am facut curaj de 2000 de ori, am tinut cure in gand de n ori, am zis gata de maine fac abdomene de triliarde de ori ( nu e seara sa nu imi zic ca maine gata fac abdomene). Singura chestie care ma face sa mor de oftica si ciuda este sa ma uit la poze femei care au abdomenu plat. Si atunci ma motivez. Am zis ca imi tapitez camera cu poze cu abdomene misto, cand ma trezesc dimineata sa imi aduc aminte ca nu imi mai plac cartofii prajiti, ciocolata, zaharul, etc. Sa ma gandesc la o salata si sa zic yummmy ( stiu,am sperante mari). Sa ma ia chefu de alergat sau facut miscare (orice). Ca sa arat cum vreau eu, tre sa ma apuc de acum (intens chiar) ca pana pe 16 mai nu e asa mult. Speeeer sa imi iasa.



Revin