Stiti voi momentele alea cand te fute o plictiseala maxima asaaaa si te gandesti "as schimba ceva, dar ce? "si dupa aia te fatzai prin casa fara scop (doar n-ai pune mana sa faci putina ordine nici de-ar fi sa mori in chinuri) si dai de imaginea ta in oglinda si vezi asa parul tau lung si fara forma cum atarna ca niste latze si dupa aia te loveste ideea magica : "dar daca m-as tunde eu...bob?"
Cam asta am facut eu acum cateva luni. Drept sa zic, nu regret bobul, dar regret bretonul. Pentru ca desi arata el intr-un mare fel eu nu suport sa am parul pe fata. Asa ca bretonul meu sta in 85% din cazuri prins cu o agrafa, sa uit de el.
Si asa a luat nastere in casa noastra Tara Agrafelor. Am sute de agrafe prin casa, prin toate gentile, prin toate buzunarele, absolut peste tot. Iar atunci cand nu gasesc o agrafa din sutele alea rasfirate? Ma duc la alea noi care asteapta cuminti sa fie folosite (am un stash baban). Si atunci iau una, o prind in breton, dupa care mai iau inca una pe care o bag in buzunar ca nu se stie niciodata si doar n-as vrea sa fiu in situatia sa am nevoie de o agrafa si eu sa nu o am cu mine. Si uite asa am mai pus inca 2 agrafe in circuit. Mimi este disperat. Am instituit bolul agrafelor, adica locul in care Mimi arunca ce agrafe gaseste random prin casa. Cand sterg praful am mereu bolul aproape, ca pe fiecare corp de mobila sau pervaz troneaza cel putin una sau doua. Cand aspir (mai ales in dormitor unde am infectia aia de covor pufos), inutil sa mai zic ca nici nu ma mai mir cand aud ca se duce ceva metalic pe tub. As fi curioasa sa vad ce colectie impresionanta am adunat in sacul ala, dar e cam prea cah.
Oh well, Tara Agrafelor FTW!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu