Pentru mine, semificatia primaverii este destul de complexa : de la starea de bine, plimbarile in parc, ziua mea , iesirile mai dese cu prietenii etc. se ajunge inevitabil si la cosmarul meu , curatenia. Cand vad ca se apropie (the)perioadă ,simt cum incep sa ma panichez, sa-mi creez portite de scapare , sa inventez proiecte si in principiu, sa fac orice in afara de şmotru.
Anul ăsta , am decis sa scap de şmotrul propriu zis facand totusi ceva util si migalos : sertarele. Doamne ce e acolo, de pe vremea când invata Durky sa scrie ( acte , lanterne, dilplome, poze, cutii cu mărunţişuri, telefoane de pe vremea lu` Dialog, genti, fire, sarme, parti componente ale unor obiecte greu de identificat acum etc ) , chestii pe care toata lumea le-a aruncat acolo atunci cand n-a stiut ce utilitate au sau pur si simplu nu le gasea un loc in casa.
Sapand prin artefacte, ( si dorindu-mi sa fi ales totusi şmotrul) am gasit "tabloul clasei" a 8-a A. Lasand la o parte aspectul meu , ( rânjetul tâmp şi mono-eyebrow ) mi-am amintit de generala si de tot ceea ce a insemnat ea pentru mine : prima "iubire " , prima nota de 4 , prima vizita la Giculina ( directoarea ) , respectul ( si uneori frica ) pe care il aveam fata de profesori , bataile cu apa , competitia din clasa, temele , lecturile obligatorii , colegii, cele mai frumoase ore de română , primul chiul in grup , etc. Toate aceste lucruri se intamplau intr-un cadru care acum imi lipseste, caci mi-e dor de bancile vopsite cu vopsea galbuie , de sunetul pe care il facea scaunul cand ma ridicam din banca , de femeile de serviciu care faceau pe gardienii cu noi si de mirosul specific al clasei.
Recent m-am intalnit cu fosta diriginta din scoala generala, care mi-a descris ce mai e pe acolo . Femeile de serviciu ( gardienii) au fost dublate de agenti BGS, bancile bej au fost inlocuite de unele "moderne" si practic tot ce -mi aminteam eu despre generala mea acum nu mai e.
Bine, sunt constienta ca progresul aduce schimbare si n-as vrea sa ajung sa folosesc termenii " pe vremea mea..." dar totusi..au trecut numai 7 ani de atunci...
E, numai bine atunci inseamna ca we are going to the next level .
Dar amintirile le pastrez intacte. Macar atat.
Revin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu