despre boieli

Am facebooku' plin de "make-up artiste". Mai bagi un scroll, pac iar vezi ca Tzitzica face machiaje de nunta si le intituleaza "Machiajuri de ocazie", pac Veta face machiaje fantasy, pac apare Bibica cu o poza cu un ochi boit si ne informeaza ca pt doar 100 de RON poti avea si tu acest look . Din toata lista mea de pretenari, pot sa spun cu mana pe inima ca doar 2 fete din aceasta multitudine chiar stiu cu ce se mananca sa te numesti "make-up artist".
Recent, o fosta colega de generala care aspira la acest titlu, si- a facut si blog de beauty si si canal de YouTube. Ca nu mai merge domne doar asa cu share, trebuie sa vada lumea ca esti in business, ca stii ce e una ce e alta, doar nu e de joaca. Face analiza produselor, isi face 70000 de selfie-uri, mai posteaza cate un tutorial, mai baga cate un "outfit of the day" ca doar na, beauty, machiaj, haine..whatever, tot aia. Ati inteles ideea. Nu pot pune poze sa va arat creatiile ei, dar cred ca la Poplaca sau in curu' Moldovei ar fi un mare succes.

Dat fiind faptul ca posteaza foarte des, aproape zilnic ma teleportez inapoi in timp, la mine la tzara.


Teleportarea:

Amintirea 1:
Sa va povestesc cum am intrat eu in contact cu boielile:
De mica am avut inclinatii de make-up artist (hahaha), iar pentru ca mama nu prea se farda, trebuia sa atentez la trusa bonei. Care bona, o bomboana de femeie, ma lasa sa-mi fac de cap in voie, spre disperarea maica-mii care ma gasea spoita mereu ca un clovn. Dupa aia de fiecare data cand mergeam undeva, desi nu suportam sa ma pieptan si ma alerga mama cu peria prin casa, cand venea vorba de fardat eram prima. Trebuia saraca sa ma dea si pe mine cu ceva macar un pic si abia apoi ieseam din casa.
Pe la 12-13 ani asa cred, in vara respectiva cand eram la bunici, mi-a dat mama pe mana cateva creioane de ochi, din alea cu sclipici si parca ceva ruj. Toata vara m-am spoit cu produsele alea, eram cea mai cea din comuna, cu ruj roz bombon si cu creion albastru sclipicios pe pleoape, imbracata de joaca si incaltata cu papuci din aia de plastic la 1 leu, eram o aparitie pe ulitele prafuite! Diva de mica.

Amintirea 2:
Eram tot la tzara dar de data asta cu ai mei si mergeam la o nunta. Se insura Titi, un pretenar de-al lu' taica-miu din copilarie si facea nunta la cort, in batatura casei. Imi amintesc si acum ca a inceput sa ploua chiar cum am ajuns si babele nu mai pridideau sa aranjeze mesele in cort si sa acopere ceaunul cu sarmale care evident trona pe foc de lemne afara. Ce organizator de nunti, ce "venue", ce atatea fitze? Grija mea principala era sa nu imi stric machiajul, doar eram imbracata la 4 ace si boita corespunzator. Cred ca imi pusesem pe fata tot sclipiciul pe care il gasisem prin casa. Cert e ca toata seara m-au admirat babele si mosii : ce frumoasa e nepoata lu coana' Mia! Eu eram toata umflata in pene acolo si nu mai puteam de dragul meu. Ma plimbam printre mese - vezi Doamne dupa ai mei - doar ca sa mai culeg cateva laude si complimente. Eram practic ca un olimpian printre plebei. Ce mai, Afrodita direct. De fapt, sora mai frumoasa a ei.

Oricum, revenind la fosta colega de mai sus ca de acolo plecasem - ma amuz cand vad cum creatiile ei de acum, de la 26/27 de ani arata cam ca experimentele mele de la 12 ani.

How retro of her!