Anyway, primul incident in urma caruia am decretat ca posta olandeza suge s-a intamplat cand i-am trimis maica-mii un pachet cu actele mele personale in original, pachet pe care l-am trimis cu confirmare de primire si tot tacamu - practic, cel mai scump mod de a trimite acel pachet fara a fi expres. Am trimis eu pachetul linistita, aia de la ghiseu imi zice da bine in 5 zile maxim ajunge. Ok. Si trec nenicule alea 5 zile, mama panicata ca unde-i pachetu. Se apuca femeia sa dea telefoane, la posta de la ea, la posta din cacatcumotz, la toate postele posibile si intr-un final la vama - nema pachetu. De fapt, nici nu trecuse prin vama.
Cacatu ala de track and trace imi zicea ca e pe drum. Pe drum spre pizdia probabil, ca spre Romania nu era. Ok, sun. Tuta de la telefon imi comunica candid ca da, e pe undeva prin Olanda dar nu stie sa-mi zica exact unde ca nu-l vede, dar imi trimit ei un formular PRIN POSTA pe care sa-l completez ca sa se apuce sa investigheze problema. Io mai dashteapta ii propun sa ii trimit un e-mail, ca e mai rapid. Nu, nu, nu merge asa, trebuie completat formularul ala si trimis inapoi PRIN POSTA, adica in traducere sa mai futem niste timp. Ok, accept sa-mi trimita cacatu ala de formular care printr-o minune a venit in 2 zile si dupa ce l-am completat, l-am trimis inapoi. Intre timp, mama facea 13/14 acasa. Cred ca in zilele alea a vorbit cu tot personalul de la Posta Romana incercand sa gaseasca amaratu' ala de plic. Deja ajunsesem sa sun la posta de 2 ori pe zi doar ca sa primesc acelasi raspuns: ca nici ei nu vad unde e si ca investigheaza. Intr-un final, a ajuns si pachetul la mama. Asta se intampla prin aprilie. Ei, acum 2 saptamani (adica la juma de iunie, da?) am primit si eu scrisoare de la ei ca pachetul meu a ajuns la destinatie si ca investigatia a luat sfarsit. Sa mori tu?
Asa si acum evenimentele care sunt inca in curs de desfasurare. Dasheptu care a completat un formular a gresit o litera la codul meu postal dar restul adresei era cat se poate de corect. Si acu tre sa primesc eu un pliculetz extreeem de importantus de la iubitii mei PostNl. Care trimit plicuri in functie de codu postal, deci adresa s-a completat de la sine total gresit. Asa ca dragii mei, eu locuiesc intr-un snack bar. Adica ceva care arata cam asa:
Ca asta s-a completat in sistem, la adresa aia se va livra minunea. Evident, am sunat la tampiti, care au zis ca nu se mai poate schimba domne dar daca destinatarul va refuza sa semneze de primire, plicul se va intoarce la expeditor. Adica practic timp futut si degeaba. Plus stresul meu ca plicul vietii mele va ajunge la un snack bar! In secunda doi m-am deplasat la mine acasa cum ar veni, acest loc magnific si am vorbit cu proprietarul care a fost de treaba si cooperant.
Si uite asa, am ajuns sa fiu si stalkerul postasului. Dat refresh din juma in juma de ora la track and trace si probabil cand imi va arata ca e pe drum spre "acasa-snack-bar" voi fi ca un creeper d-ala dubios care o arde ore in sir in fata unui snack-bar fara un motiv anume. Ca deh, altceva nu am mai bun de facut.
I'll keep you posted.
UPDATE : dupa ce am asteptat in 30 de grade timp de 2 ore si am stat cu ochii beliti ca un vultur, s-a indurat si postasul de mine si a venit cu minunatul pachet.
Ce am invatat:
1. Pot avea rabdare si atunci cand am impresia ca mai am un pic si iau pe toata lumea la bataie
2. Am stat si am observat trecatorii si am concluzionat ca in general oamenii se imbraca ok insa au incaltamintea naspa.
3. Am vazut PREA multi nemti in sandale cu sosete (unele albe, altele bej, in functie de culorile tinutei). De unde stiu ca erau nemti? Credeti-ma, dupa 2 ani jumate aici ii recunosc dintr-o mie
4. Am baut la Ice-Tea de mi-a iesit pe nas asa ca lume, lume, nu faceti ca mine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu