Am mai scris despre istoria mea cu vizitele la stomatolog, azi am fost pentru detartraj si tipa a fost impresionata de cat de repede mi s-au miscat deja dintii (am fost foarte mandra cand se uita si exclama mooi, mooi! - adica frumos, frumos!)
Medicul meu stomatolog nu este si medicul meu ortodontist (desi sunt unii care au ambele specializari), asa ca m-a intrebat de cand am aparatul dentar ca prea s-au miscat repede. A fost de asemenea foarte incantata sa ma anunte ca de data asta nu am nicio buba. Aleluia!
Ce voiam sa zic e ca inainte sa intru la detartraj am asteptat cam 10 minute, impreuna cu alte doua mamici venite cu cei mici la control. Copiii se jucau cu niste masinute gasite in sala de asteptare (toate cabinetele la care am fost pana acum au un spatiu amenajat pentru copii cu jucarii, carti de colorat etc) si se distrau de minune. Sa tot zic ca aveau 3 si 5 ani.
Pai io imi amintesc cand ma duceam eu la dentist cand eram copil ca era moartea. Intrai acolo in cabinetele alea comuniste unde te luau alea la 13/14 cum ajungeai, daca mai nimereai cu inca cativa plozi adusi la taiere puteai pleca surd. Eram terorizata numai cand auzeam cum urla altii ca din gura de sarpe, asa ca atunci cand imi venea mie randul eram deja transparenta vai de mine si in absoluta stare de panica.
Pe astia mici in schimb ii duc olandezii la control de la 2 ani, nu stiu sa spun cat de des, insa ii invata de mici sa se obisnuiasca cu sunetele, cu medicul stomatolog (de exemplu Mimi ii e pacient dentistei noastre de 23 de ani), cu asistentele, cu atmosfera, etc. Li se arata aparatele, li se explica ce si cum, iar la finalul fiecarei vizite primesc la alegere o jucarioara mica (gen cum sunt alea de la ouale Kinder), recompensa ca s-au purtat frumos. Normal ca abia asteapta urmatoarea vizita, cred si eu!
Am capatat si eu obiceiurile lor si ma duc la control si detrartraj o data la 6 luni, ca sa fiu sigura ca n-am surprize. Pai visam eu ca o sa ajung pe scaunul dentistului de bunavoie si nesilita de nimeni in mod regulat? Nu, dar sunt mandra de mine ca mi-am facut un obicei mai ales ca Henriette (da, se insista sa ne tutuim si sa ne spunem pe nume) este un medic foarte bun si mai ales, obisnuita cu nebune ca mine.
Alta chestie pe care ma bucur ca am facut-o este aparatul dentar. Dupa cum am mai spus, deja observ rezultatele si abia astept sa vad rezultatul final. Am norocul chior sa beneficiez de un aparat dentar extrem de bun (daca nu cel mai bun de pe piata) care isi face treaba de minune si cu care nu am avut probleme pana acum. Am avut noroc si cu Annabelle, medicul ortodontist, care pe langa faptul ca isi face treaba foarte bine, a mai avut si rabdare sa imi raspunda la cele 50000 de intrebari pe care le-am avut de-a lungul intregului proces. Pentru insistente trebuie sa il pup pe Mimisor si pentru decizia finala trebuie sa ma pup pe mine. High-five-self!
Anyway, azi am avut this train of thoughts cand i-am vazut pe aia mici in cabinet. Ma gandeam da frate cat de firesc e totul pe aici, ma intreb care mai e situatia pentru copii pe la cabinetele stomatologice din tara. O mai fi ca pe vremea mea? Adica nu ma refer la alea de fitze unde sunt aia in stare sa te pupe si-n cur ca te duci sa-ti pui o plomba la ei in valoare de 9983209820 lei. Nu, ma refer la cabinetele alea pentru tot poporu, unde se duc Mitzi, Tzitzica si Florica.
De fapt, daca ma gandesc mai bine, ce naiba ma intreb eu de plozi, cand in Romania majoritatea oamenilor se duc la dentist numai cand ii doare ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu