Parchez zilnic in Sun Plaza, ma duc la metrou si ajung la munca. Easy, right? Da, easy, ca in fiecare dimineata alerg pe scarile alea ca descreierata pt ca mereu sunt in intarziere. Problema mare este la intoarcere. Atunci am timp si trebuie sa trec pe langa magazine ca sa ajung in parcare. In general am vointa de fier, nici nu ma uit in vitrine, merg ca un robotel cu capul inainte si imi vad de drumul meu. Stiu ca la cea mai mica "ocheada", cad victima si ma trezesc la ora 8 seara cu 2 pungi noi in mana. Problema cea mai mare e atunci cand am o zi grea la munca si imi vine sa imi bag picioarele de oboseala, urc scarile spre Sun Plaza si dau cu ochii de haine, oje, accesorii..nu vreti sa stiti cum imi licaresc ochii si intru "doar sa ma uit". Cand stiu ca nu am bani deloc, tot nu plec fara sa imi fi cumparat macar o oja, un inelus, un cacatel mic. Cacatelul respectiv ma face sa ma simt mult mai bine pe moment, uit de probleme si incep sa zambesc. Imi piere zambetul insa atunci cand ma uit pe extrasul de cont...este dezastruos!
Am stat si am rumegat problema, de vina este locul de parcare, nu eu (alte locuri safe de parcare in zona, nu prea sunt). Ce sa fac eu daca parchez intr-un mall..e ca si cum ai duce o vaca pe pajiste si i-ai interzice sa pasca.
Revin.
To:
Dragi "ecsi",
Desi stiu sigur ca nu aveti habar de blogul acesta (thank God), tot tin neaparat sa va transmit un mesaj.
Va rog sa nu va mai futa grija de mine. Se pare ca aveti aceasta inclinatie ca, la cateva luni, sa ma verificati ce mai fac. Am zis ca o fi o coincidenta, dar nu. Faceti asta cu regularitate, la cateva luni. Pe langa faptul ca ma intrebati ce mai fac eu, imi ziceti si ce mai faceti voi, desi pe mine sincer nu ma intereseaza. Daca m-ar interesa ce mai faceti, as pune mana pe telefon si v-as intreba personal, insa cum nu fac asta, inseamna ca nu ma intereseaza. Si daca va raspund la intrebari, va raspund din respect ca sa nu ziceti ca sunt o nesimpoarca si nu mai vorbesc cu voi. Acum, eu stiu ca am zis ca "ramanem prieteni", dar sper ca nu m-ati crezut pe cuvant. Pentru mine, sa fiu prietena cu un fost inseamna sa ne uram de Craciun si de zilele de nastere cate ceva de complezenta. Da, stiu, ne-am dedicat cativa ani unul celuilalt dar exista un motiv pentru care nu facem acelasi lucru in continuare. Sa nu credeti ca am ceva cu voi, pe cuvant ca nu am, dar pentru ce am impartasi reciproc ce facem cu actualul/a si cat de bine ne merge noua?
Acestea fiind spuse, revin cu rugamintea sa nu va mai futa grija de mine (scuzati-mi limbajul), pentru ca, daca se intampla ceva, oricum aflati de la prietenii comuni sau de pe facebook. Ca sa va confirm si in scris, oficial, da, sunt bine-bine, don`t you worry :)
Vaarwel,
Eu.
Desi stiu sigur ca nu aveti habar de blogul acesta (thank God), tot tin neaparat sa va transmit un mesaj.
Va rog sa nu va mai futa grija de mine. Se pare ca aveti aceasta inclinatie ca, la cateva luni, sa ma verificati ce mai fac. Am zis ca o fi o coincidenta, dar nu. Faceti asta cu regularitate, la cateva luni. Pe langa faptul ca ma intrebati ce mai fac eu, imi ziceti si ce mai faceti voi, desi pe mine sincer nu ma intereseaza. Daca m-ar interesa ce mai faceti, as pune mana pe telefon si v-as intreba personal, insa cum nu fac asta, inseamna ca nu ma intereseaza. Si daca va raspund la intrebari, va raspund din respect ca sa nu ziceti ca sunt o nesimpoarca si nu mai vorbesc cu voi. Acum, eu stiu ca am zis ca "ramanem prieteni", dar sper ca nu m-ati crezut pe cuvant. Pentru mine, sa fiu prietena cu un fost inseamna sa ne uram de Craciun si de zilele de nastere cate ceva de complezenta. Da, stiu, ne-am dedicat cativa ani unul celuilalt dar exista un motiv pentru care nu facem acelasi lucru in continuare. Sa nu credeti ca am ceva cu voi, pe cuvant ca nu am, dar pentru ce am impartasi reciproc ce facem cu actualul/a si cat de bine ne merge noua?
Acestea fiind spuse, revin cu rugamintea sa nu va mai futa grija de mine (scuzati-mi limbajul), pentru ca, daca se intampla ceva, oricum aflati de la prietenii comuni sau de pe facebook. Ca sa va confirm si in scris, oficial, da, sunt bine-bine, don`t you worry :)
Vaarwel,
Eu.
Ploua.
Ploua de ieri. In aceasta dimineata jur ca nu imi venea sa ma ridic din pat. Vreo 2 minute am contemplat ideea sa ma dau lovita la birou si sa dispar subit :). Mi-am imaginat cum as bea o cafea calda in pat, m-as uita pe geam, as lenevi si m-as uita la TV toata ziua. Doar azi. Dupa aceea, mi-am amintit cate am de facut azi, asa ca adultul din mine mi-a dat un sut in fund si m-am balabanit pana la baie.
De cele mai multe ori, nu imi place ploaia (deloc). Insa azi, imi place... ascult Ben Howard pe repeat de dimineata si muncesc cu spor. Imi dau seama ca va trebui sa iubesc ploaia din ce in ce mai mult, daca vreau sa am un trai fericit unde ma voi muta (sau, pot sa fiu hater total si grumpy all day long). Acolo ploua foarte, foarte, foarte des si in general este destul de frig. Ceea ce vad acum pe geam nu va fi o exceptie, ci o regula. Azi imi place ideea.
http://www.youtube.com/watch?v=EAll4IK6Fig&feature=g-high-rec
Revin.
De cele mai multe ori, nu imi place ploaia (deloc). Insa azi, imi place... ascult Ben Howard pe repeat de dimineata si muncesc cu spor. Imi dau seama ca va trebui sa iubesc ploaia din ce in ce mai mult, daca vreau sa am un trai fericit unde ma voi muta (sau, pot sa fiu hater total si grumpy all day long). Acolo ploua foarte, foarte, foarte des si in general este destul de frig. Ceea ce vad acum pe geam nu va fi o exceptie, ci o regula. Azi imi place ideea.
http://www.youtube.com/watch?v=EAll4IK6Fig&feature=g-high-rec
Revin.
Primul compromis
Da, stiu, lumea normala nu se gandeste la Anul Nou inca de acum, insa cum eu nu sunt normala, mi-am si facut planurile. De fapt, ni le-am facut, ca acum am un cuvant nou in vocabular pe care trebuie sa il folosesc, "noi".
Stiti ce o sa fac eu in sfanta dimineata de 1 ianuarie cand toata lumea normala doarme? Nu aveti cum sa ghiciti intr-un milion de ani, asa ca o sa va spun eu : voi fi pe stadion la meciul dintre WBA si Fulham.
Ca sa fie mai clar, anul trecut cand am fost trezita special ca sa ne uitam la meci, ploua cu galeata. Macar eram in pat in fata televizorului. La anul voi tremura/ sau ma voi mura, in mod oficial, live. Va fi extrem de interesant :))
Revin.
Stiti ce o sa fac eu in sfanta dimineata de 1 ianuarie cand toata lumea normala doarme? Nu aveti cum sa ghiciti intr-un milion de ani, asa ca o sa va spun eu : voi fi pe stadion la meciul dintre WBA si Fulham.
Ca sa fie mai clar, anul trecut cand am fost trezita special ca sa ne uitam la meci, ploua cu galeata. Macar eram in pat in fata televizorului. La anul voi tremura/ sau ma voi mura, in mod oficial, live. Va fi extrem de interesant :))
Revin.
Changes
Stiu, n-am mai scris de mult. Nu ca mi-ar fi scos vreunul din cei 2 cititori ochii, dar de dimineata, m-am certat singura in masina pe tema asta.
N-am mai scris pentru ca se intampla atat de multe schimbari incat mi-e mie greu sa tin pasul, daramite sa mai si scriu despre asta.
Pe scurt, anul 2013 se anunta a fi unul interesant, voi scrie cu siguranta mult mai mult aici, vreau sa transform acest coltisor de internet intr-un mic jurnal, doar ma mut in alta tara si nu o sa fie deloc usor. Pe langa faptul ca voi locui impreuna cu al meu, va trebui sa imi schimb stilul de viata dramatic si sa invat o limba care sincer mie la ora asta imi pare imposibil de pronuntat. Da, incep sa ma uit la emisiuni culinare (momentan doar ma uit, nu pun inca in practica) , ma uit pe net la decoratiuni de interior sau port discutii de genul "va trebui sa incepem sa ne uitam dupa o canapea". Eu, care pana acum cred ca mi-am calcat hainele de maxim 5 ori, de gatit nu mai zic, curatenie mai fac dar nu pot sa spun ca dau in greu.. o sa fie amuzant de urmarit pentru unii (mai exact, mama), interesant pentru altii (mai exact, eu) sau la modul wtf pentru prietenii care stiu cat de putoare pot sa fiu.
So, stay tuned :)
Noiembrie frumos va doresc, pentru mine sigur va fi mega agitat.
Revin.
N-am mai scris pentru ca se intampla atat de multe schimbari incat mi-e mie greu sa tin pasul, daramite sa mai si scriu despre asta.
Pe scurt, anul 2013 se anunta a fi unul interesant, voi scrie cu siguranta mult mai mult aici, vreau sa transform acest coltisor de internet intr-un mic jurnal, doar ma mut in alta tara si nu o sa fie deloc usor. Pe langa faptul ca voi locui impreuna cu al meu, va trebui sa imi schimb stilul de viata dramatic si sa invat o limba care sincer mie la ora asta imi pare imposibil de pronuntat. Da, incep sa ma uit la emisiuni culinare (momentan doar ma uit, nu pun inca in practica) , ma uit pe net la decoratiuni de interior sau port discutii de genul "va trebui sa incepem sa ne uitam dupa o canapea". Eu, care pana acum cred ca mi-am calcat hainele de maxim 5 ori, de gatit nu mai zic, curatenie mai fac dar nu pot sa spun ca dau in greu.. o sa fie amuzant de urmarit pentru unii (mai exact, mama), interesant pentru altii (mai exact, eu) sau la modul wtf pentru prietenii care stiu cat de putoare pot sa fiu.
So, stay tuned :)
Noiembrie frumos va doresc, pentru mine sigur va fi mega agitat.
Revin.
Exista speranta :)))
Cine ma cunoaste, stie deja ca am o afinitate crescuta pentru barbatii blonzi (nu Hitler style).
Bineinteles, Brad Pitt a fost si este number one in top ca aspect. Nu spun ca nu are talent ca actor, but who cares, cand arata in halul ala de bine? Dupa Troia, Pitt m-a cam dezamagit in sensul ca nu prea am mai avut ocazii sa il admir, dupa care, dupa ce i-am mai vazut pozele prin tabloite am decretat ca inevitabil omul imbatraneste si nu voi mai avea dupa ce sa suspin.
But young ladies, hold your panties :D THERE IS HOPE
Se numeste Chris Hemsworth si e sexy de pute in varianta blonda. Duhneste de sexy. Vorbeste sexy, arata sexy, se misca sexy, e si un pic arogant, ce sa mai... un motiv clar sa nu imi pierd speranta. Voi avea la cine sa balesc cativa ani buni pana imbatraneste si asta (asta daca nu se da pe droguri si alte alea si strica frumusete de fata).
Revin.
Bineinteles, Brad Pitt a fost si este number one in top ca aspect. Nu spun ca nu are talent ca actor, but who cares, cand arata in halul ala de bine? Dupa Troia, Pitt m-a cam dezamagit in sensul ca nu prea am mai avut ocazii sa il admir, dupa care, dupa ce i-am mai vazut pozele prin tabloite am decretat ca inevitabil omul imbatraneste si nu voi mai avea dupa ce sa suspin.
But young ladies, hold your panties :D THERE IS HOPE
Se numeste Chris Hemsworth si e sexy de pute in varianta blonda. Duhneste de sexy. Vorbeste sexy, arata sexy, se misca sexy, e si un pic arogant, ce sa mai... un motiv clar sa nu imi pierd speranta. Voi avea la cine sa balesc cativa ani buni pana imbatraneste si asta (asta daca nu se da pe droguri si alte alea si strica frumusete de fata).
Revin.
Sensation
Liniste ca ma duc la Sensation.
Mi-am inceput ziua prost: Prydz ne-a dat teapa. Cica vine unu..Picotto sau ceva de genu, l-am youtubit, pare sa fie mai pe hardstyle.. orice ar fi, nu se compara cu Prydz.
Sa ne intelegem: ma duc pt ca stiu cu ce se mananca. Pentru 3 DJ in ordinea preferintelor : Hardwell (care, ca sa vezi e ultimul), Fedde si Prydz. Acum ca Prydz ne-a aratat degetu ca vezi doamne e bolnav, au ramas 2 pe lista mea. Buni si aia, n-am ce zice.
Pe Hardwell l-am mai auzit live si l-am iubit. Sincer, daca ar fi venit si Afrojack nu mi-ar mai fi trebuit altceva. Sau macar un Laidback Luke. Sau..un Diplo. Sau.. un Vato Gonzalez .
Am asteptari foarte mari de la acest event si sper sincer sa nu fiu dezamagita. Sper ca stirea pe care am citit-o de dimineata sa fie singura bila neagra pe care o primeste Sensation de la mine.
Bronz Organic : BULLSHIT!
Si am fost draga sa ma bronzez si eu organic. Pot rezuma experienta intr-un cuvant, dar prefer sa detaliez.
Imi fac programare la un salon la ora 11:30 dimineata, SAMBATA. Ok. Cu o zi inainte, scormonesc internetul, ma documentez, citesc pareri, tot tacamul.
Sambata dimineata la 9:20, dupa o noapte de party (La multi ani, Iubi!), cine isi facea scrub? Exact, eu eu eu.
Dupa o cafea si niste apa rece pe fata pt trezire, ajung intr-un final la 11:30 la salonul cu pricina. Ma ia tanti aia in primire si incepe sa ma vopseasca. La final, uitandu-ma in oglinda, mi se parea ca arat minunat astfel ca, i-am mai dat si 15 lei spaga.
In masina, nu mai puteam de dragul meu ce ma admiram, vai ce frumos arat, cat de bronzata sunt.
Ajung acasa, ma schimb in haine largi, conform instructiunilor si ma apuc sa imi fac de lucru prin casa.
Pe la un 3 jumate asa, o vad pe mama ca se strica de ras uitandu-se la mine. Banuind motivul, ma duc sa fac inspectie. STUPOARE! Aveam o culoare de zici ca mancasem toata viata morcovi. Pe langa asta, aveam si pete pe TOT CORPUL inclusiv pe maini de zici ca nu ma mai spalasem de 100 de ani.
EVIDENT ca am sarit in cada in secunda 2, ca sa mai salvez ce se putea. Am stat acolo vreo 30 de min, timp in care am folosit juma de tub de scrub. Aceasta actiune am repetat-o si ieri, pt ca zici ca aveam icter.
Pot sa afirm ca astazi arat uman, icterul este pe jumatate vindecat. Bineinteles ca azi sunt la munca in maneca lunga si cu esarfa, nu de alta dar nu as vrea sa imi sperii colegii.
Long story short, bronzul organic este un cacat portocaliu!
Revin.
Imi fac programare la un salon la ora 11:30 dimineata, SAMBATA. Ok. Cu o zi inainte, scormonesc internetul, ma documentez, citesc pareri, tot tacamul.
Sambata dimineata la 9:20, dupa o noapte de party (La multi ani, Iubi!), cine isi facea scrub? Exact, eu eu eu.
Dupa o cafea si niste apa rece pe fata pt trezire, ajung intr-un final la 11:30 la salonul cu pricina. Ma ia tanti aia in primire si incepe sa ma vopseasca. La final, uitandu-ma in oglinda, mi se parea ca arat minunat astfel ca, i-am mai dat si 15 lei spaga.
In masina, nu mai puteam de dragul meu ce ma admiram, vai ce frumos arat, cat de bronzata sunt.
Ajung acasa, ma schimb in haine largi, conform instructiunilor si ma apuc sa imi fac de lucru prin casa.
Pe la un 3 jumate asa, o vad pe mama ca se strica de ras uitandu-se la mine. Banuind motivul, ma duc sa fac inspectie. STUPOARE! Aveam o culoare de zici ca mancasem toata viata morcovi. Pe langa asta, aveam si pete pe TOT CORPUL inclusiv pe maini de zici ca nu ma mai spalasem de 100 de ani.
EVIDENT ca am sarit in cada in secunda 2, ca sa mai salvez ce se putea. Am stat acolo vreo 30 de min, timp in care am folosit juma de tub de scrub. Aceasta actiune am repetat-o si ieri, pt ca zici ca aveam icter.
Pot sa afirm ca astazi arat uman, icterul este pe jumatate vindecat. Bineinteles ca azi sunt la munca in maneca lunga si cu esarfa, nu de alta dar nu as vrea sa imi sperii colegii.
Long story short, bronzul organic este un cacat portocaliu!
Revin.
troupeau, Herde, flock, kudde, rebaño
Da stiu, s-a scris foarte mult despre metroul bucurestean. Nu prea am vazut sa se scrie insa despre ce se intampla cand se iese de la metrou. Pe mine personal partea asta ma scoate din minti. Mai ales dimineata.
Urasc oamenii care urca suuuper incet pe scari (mai ales dimineata) si nu s-ar clinti un metru mai acote ca sa poata trece lumea din spate care se grabeste. Culmea, cateodata se face asa ca un fel de zid de oameni moscaiti care tin oamenii din spate pe loc. Mor pe faza asta. Eu sunt o persoana grabita din fire si mai ales dimineata am toate motivele sa grabesc pasul. Nuu frate aia stau la plimbarea de dimineata, parca ii si vad in stare sa isi aprinda o tigara si sa isi savureze cafeaua in timp ce in spatele lor e ditamai turma. In plmm du-te frate in parc fa-ti siesta, sau du-te mai pe dreapta, dar nu sta in mijlocul scarilor ca esti un obstacol pe care toata lumea il injura. In dimineata asta am luat si o cazatura de toata frumusetea pe scari pentru ca o tanti care avea o fusta d-aia de tiganca s-a hotarat sa se opreasca brusc pe scari ca sa ii spuna prietenei ei nu stiu ce cacat. Bineinteles ca i-am calcat pe fusta si m-am impiedicat de ea si tot eu sunt de vina ca nu ma uit pe unde merg. Fa, graso! In pana mea sunt constienta ca ti-e super greu sa iti urci tonele alea pe scari dar du-te pe dreapta idioato, ca unii oameni se mai si grabesc! Mai sunt aia care se imbulzesc sa intre in fata ta, eventual iti mai iei si un cot in gura ceva si dup-aia pe scari zici ca sunt in slow motion. Ce plm, acum nu te mai grabesti? Urca mai cu talent acum daca tot m-ai calcat pe picioare ca sa fii tu inainte.
Mai e categoria aia de oameni care pe scarile rulante, stau. Pur si simplu stau si asteapta sa ii duca scara sus. Nu conteaza ca sunt pe stanga scarii, pe unde teoretic ar putea urca oamenii mai grabiti, asa ca mine. Nu. Ei stau linistiti. Eu in spate, scot fum pe nari.
Oameni buni, sa ne intelegem, nu am o placere imensa sa stau in turma aia care se formeaza pe peron si de aceea ma grabesc cat pot ca sa ies mai repede la aer. Celor carora le place in mod deosebit turma, le recomand China.
Revin.
Urasc oamenii care urca suuuper incet pe scari (mai ales dimineata) si nu s-ar clinti un metru mai acote ca sa poata trece lumea din spate care se grabeste. Culmea, cateodata se face asa ca un fel de zid de oameni moscaiti care tin oamenii din spate pe loc. Mor pe faza asta. Eu sunt o persoana grabita din fire si mai ales dimineata am toate motivele sa grabesc pasul. Nuu frate aia stau la plimbarea de dimineata, parca ii si vad in stare sa isi aprinda o tigara si sa isi savureze cafeaua in timp ce in spatele lor e ditamai turma. In plmm du-te frate in parc fa-ti siesta, sau du-te mai pe dreapta, dar nu sta in mijlocul scarilor ca esti un obstacol pe care toata lumea il injura. In dimineata asta am luat si o cazatura de toata frumusetea pe scari pentru ca o tanti care avea o fusta d-aia de tiganca s-a hotarat sa se opreasca brusc pe scari ca sa ii spuna prietenei ei nu stiu ce cacat. Bineinteles ca i-am calcat pe fusta si m-am impiedicat de ea si tot eu sunt de vina ca nu ma uit pe unde merg. Fa, graso! In pana mea sunt constienta ca ti-e super greu sa iti urci tonele alea pe scari dar du-te pe dreapta idioato, ca unii oameni se mai si grabesc! Mai sunt aia care se imbulzesc sa intre in fata ta, eventual iti mai iei si un cot in gura ceva si dup-aia pe scari zici ca sunt in slow motion. Ce plm, acum nu te mai grabesti? Urca mai cu talent acum daca tot m-ai calcat pe picioare ca sa fii tu inainte.
Mai e categoria aia de oameni care pe scarile rulante, stau. Pur si simplu stau si asteapta sa ii duca scara sus. Nu conteaza ca sunt pe stanga scarii, pe unde teoretic ar putea urca oamenii mai grabiti, asa ca mine. Nu. Ei stau linistiti. Eu in spate, scot fum pe nari.
Oameni buni, sa ne intelegem, nu am o placere imensa sa stau in turma aia care se formeaza pe peron si de aceea ma grabesc cat pot ca sa ies mai repede la aer. Celor carora le place in mod deosebit turma, le recomand China.
Revin.
meditatiiiii :)
Am vrut sa scriu despre acest subiect de mult, dar n-am avut timp.warning! postare lunga!
Fac meditatii de la varsta de 5 ani. Maica-mea, care ma vedea vreun mare geniu in devenire a zis ca e timpul sa invat limba engleza. Mi-a luat deci meditatoare de engleza (cea mai tare femeie care exista si care logic, nu mai e in tara). In timp ce aia la gradinita invatau “alligator” eu eram la stadiul de format propozitii. Prin viata mea s-au perdindat cred ca 4 sau 5 meditatoare de engleza timp de 10 ani de zile, de 2 ori pe saptamana. In mod sigur primii ani de meditatii m-au ajutat foarte mult, insa dupa clasa a VI-a in colo, nu mai garantez.
Alt rand de meditatii au venit in clasa a III-a, cand nu puteam intelege impartirea. Maica-mea, care nu are rabdare deloc, dupa sesiuni nesfarsite de explicatii si desene, a capitulat. De fapt, ca sa fiu sincera, toti din familie s-au chinuit sa imi explice impartirea pentru ca erau oarecum jigniti ca nu se prinde nimic de mine. Deh, asa e cand ai familie de economisti, mai exact bunicu, bunica, tata, mama. Ma rog, cert e ca mi-au luat meditatoare. Meditatoarea era o invatatoare de la o clasa paralela, la care ma interesa mai mult sa analizez stilul vestimentar decat ce-mi explica ea acolo cu deimpartitul si restul. In clasa a V-a, s-a decis ca-mi trebuie alta profesoara de meditatii, mai exact profa de mate de la ora (a real bitch if you ask me). Si uite asa, in clasa a V-a si a VI-a aveam note ok la mate, destul cat sa se declare maica-mea multumita. Ca sa clarificam, eu in clasa a VI-a aveam déjà de 2 ori pe saptamana engleza (a cate 2 ore) si o data mate (a cate 2 ore). Deci 6 ore de meditatii ca popa si mai exact 3 zile pe saptamana ocupate dupa ore. In clasa a VII-a, maica-mea a zis ca e vremea sa imi schimbe profesoara de mate, deci a renuntat la serviciile biatchei. Bineinteles ca acest fapt a avut ca efect scaderea dramatica a notelor mele la matematica (abia reuseam sa trec cu 5). Maica-mea zicea ca e vina profei ca e o vaca, eu stiam ca sunt tufa si ca nu stiu nimic si d-aia iau notele alea, deci am luat un alt meditator, cu care aveam ore de 2 ori pe saptamana, a cate 3 ore! Omul ala este singurul care a reusit sa ma faca sa pricep ceva si care imi dadea ca tema capitole intregi din culegeri. Dovada a venit la capacitate, cand am luat un 8,30 de toata frumusetea. Asa deci in clasa a VII-a, aveam déjà 4 zile de munca dupa ore, adica 4 ore de engleza si 6 de mate. Clasa a VII-a si “capacitatea” au mai adus o ora de meditatii ca sa fie saptamana completa, la romana de aceasta data. Maica-mea pompa bani ca disperata, eu abia faceam fata, mai era si examenul ala care ma scotea din minti, eram foaaaarte aproape de a ceda psihic.
In clasa a IX-a i-am zis maica-mii ca eu nu mai fac nicio meditatie ca si asa sunt la uman si romana chiar imi placea. M-a lasat in pace pana intr-a X-a, cand m-a tocat la cap sa fac meditatii la germana “ Ce mai faci mai mama, doar cu engleza? Cine se mai angajeaza doar cu engleza?”. Asadar, intr-a X-a si a XI-a am facut meditatii la germana. Logic ca nu s-a prins absolut nimic de mine, doar aveam telenovelele mele zilnice (nu, nu la TV). Intr-a XII-a, mi-am luat meditatii si la romana, ca sa scap de gura maica-mii in primul rand, dar si pentru ca profa imi era nespus de draga. Sa nu cumva sa credeti ca am renuntat la germana! Nu, nu... doar am dat BAC-ul la germana oral! Daca ma intrebi acum, mai stiu fix vag.
Acum, scapand de periplul asta cu meditatiile, ( sa faci meditatii timp de 14 ani e ceva) pot spune ca ne mai puteam lua o casa cu banii aia. Nu stiu sa estimez nici la aceasta ora cat de eficiente au fost. Intr-un fel o inteleg si pe maica-mea, ca ea saraca mi-a vrut binele. Nu e nici vina profesorilor din scoala, in afara de mate la care chiar nu ma descurcam. Nu a fost nici cel mai mare chin, dar nici cea mai mare placere ever. Dar ceea ce pot spune cu mana pe inima este ca nici la ora asta nu stiu mate asa cum ar trebui )))
Revin.
Fac meditatii de la varsta de 5 ani. Maica-mea, care ma vedea vreun mare geniu in devenire a zis ca e timpul sa invat limba engleza. Mi-a luat deci meditatoare de engleza (cea mai tare femeie care exista si care logic, nu mai e in tara). In timp ce aia la gradinita invatau “alligator” eu eram la stadiul de format propozitii. Prin viata mea s-au perdindat cred ca 4 sau 5 meditatoare de engleza timp de 10 ani de zile, de 2 ori pe saptamana. In mod sigur primii ani de meditatii m-au ajutat foarte mult, insa dupa clasa a VI-a in colo, nu mai garantez.
Alt rand de meditatii au venit in clasa a III-a, cand nu puteam intelege impartirea. Maica-mea, care nu are rabdare deloc, dupa sesiuni nesfarsite de explicatii si desene, a capitulat. De fapt, ca sa fiu sincera, toti din familie s-au chinuit sa imi explice impartirea pentru ca erau oarecum jigniti ca nu se prinde nimic de mine. Deh, asa e cand ai familie de economisti, mai exact bunicu, bunica, tata, mama. Ma rog, cert e ca mi-au luat meditatoare. Meditatoarea era o invatatoare de la o clasa paralela, la care ma interesa mai mult sa analizez stilul vestimentar decat ce-mi explica ea acolo cu deimpartitul si restul. In clasa a V-a, s-a decis ca-mi trebuie alta profesoara de meditatii, mai exact profa de mate de la ora (a real bitch if you ask me). Si uite asa, in clasa a V-a si a VI-a aveam note ok la mate, destul cat sa se declare maica-mea multumita. Ca sa clarificam, eu in clasa a VI-a aveam déjà de 2 ori pe saptamana engleza (a cate 2 ore) si o data mate (a cate 2 ore). Deci 6 ore de meditatii ca popa si mai exact 3 zile pe saptamana ocupate dupa ore. In clasa a VII-a, maica-mea a zis ca e vremea sa imi schimbe profesoara de mate, deci a renuntat la serviciile biatchei. Bineinteles ca acest fapt a avut ca efect scaderea dramatica a notelor mele la matematica (abia reuseam sa trec cu 5). Maica-mea zicea ca e vina profei ca e o vaca, eu stiam ca sunt tufa si ca nu stiu nimic si d-aia iau notele alea, deci am luat un alt meditator, cu care aveam ore de 2 ori pe saptamana, a cate 3 ore! Omul ala este singurul care a reusit sa ma faca sa pricep ceva si care imi dadea ca tema capitole intregi din culegeri. Dovada a venit la capacitate, cand am luat un 8,30 de toata frumusetea. Asa deci in clasa a VII-a, aveam déjà 4 zile de munca dupa ore, adica 4 ore de engleza si 6 de mate. Clasa a VII-a si “capacitatea” au mai adus o ora de meditatii ca sa fie saptamana completa, la romana de aceasta data. Maica-mea pompa bani ca disperata, eu abia faceam fata, mai era si examenul ala care ma scotea din minti, eram foaaaarte aproape de a ceda psihic.
In clasa a IX-a i-am zis maica-mii ca eu nu mai fac nicio meditatie ca si asa sunt la uman si romana chiar imi placea. M-a lasat in pace pana intr-a X-a, cand m-a tocat la cap sa fac meditatii la germana “ Ce mai faci mai mama, doar cu engleza? Cine se mai angajeaza doar cu engleza?”. Asadar, intr-a X-a si a XI-a am facut meditatii la germana. Logic ca nu s-a prins absolut nimic de mine, doar aveam telenovelele mele zilnice (nu, nu la TV). Intr-a XII-a, mi-am luat meditatii si la romana, ca sa scap de gura maica-mii in primul rand, dar si pentru ca profa imi era nespus de draga. Sa nu cumva sa credeti ca am renuntat la germana! Nu, nu... doar am dat BAC-ul la germana oral! Daca ma intrebi acum, mai stiu fix vag.
Acum, scapand de periplul asta cu meditatiile, ( sa faci meditatii timp de 14 ani e ceva) pot spune ca ne mai puteam lua o casa cu banii aia. Nu stiu sa estimez nici la aceasta ora cat de eficiente au fost. Intr-un fel o inteleg si pe maica-mea, ca ea saraca mi-a vrut binele. Nu e nici vina profesorilor din scoala, in afara de mate la care chiar nu ma descurcam. Nu a fost nici cel mai mare chin, dar nici cea mai mare placere ever. Dar ceea ce pot spune cu mana pe inima este ca nici la ora asta nu stiu mate asa cum ar trebui )))
Revin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)