Girl stuff

Pe lumea asta, doua persoane sunt EXTREM de importante pentru mine (bine, in afara de parinti care sunt pe primul loc, prieteni, prieten etc), si anume coafeza si cosmeticiana (pensatoarea, cum ii zic eu). In general nu imi place sa le schimb, le sunt client fidel si ajungem la un moment dat sa ne stim vietile si sa devenim ff apropiate.

In materie de coafeze, am avut-o ani de zile (mai exact de la 14 ani, acum avand 23), pe Laura. Am o istorie intreaga cu ea, a venit de la mare doar ca sa ma coafeze pe mine pentru balul de a XII-a, etc. Numai la ea ma tundeam, coafam. Nimeni altcineva nu punea mana (a se citi foarfeca) pe parul meu perfect. Asta pana acum vreo 2 ani, cand Laura si-a descoperit mari probleme de sanatate, in urma carora si-a revenit, dar nu prea mai profeseaza. Nici macar pentru mine. Si da-i nene si cauta-ti coafeza. Pe toate le comparam cu Laura mea, toate m-au tuns dupa cum le-a dus capul, niciuna cum am vrut eu. Ba m-am dus chiar si la hair schimbist ca sa isi bata joc de parul meu intr-un mod crunt si scump al naibii. Saptamanile trecute am zis ca nu se mai poate, trebuie sa ma tund. Neaparat. Am riscat si mi-am luat un voucher care includea si tuns. M-am distrat fff tare imaginandu-mi cum va trebui sa port caciula 3 saptamani. Coaforul, putin cam obscur. Insa tipa! M-a tuns exact cum am vrut eu, nimic in plus, nu a incercat sa isi dea aere de mare stilist. M-a ascultat si m-a aranjat exact exact cum am vrut eu. A fost click spontan. Cristina o cheama si ma mai duc si a doua oara. Sigur.

In materie de cosmeticiene, Amalia m-a pensat tot asa ani buni, de pe la 17 ani pana pe la 21, cand a plecat in Dubai sa penseze acolo. Dupa nenumarate incercari, am gasit o cosmeticiana de care sunt multumita, dar parca tot Amalia ma pensa mai bine. Nici la Anastasia spanac-in-prastie nu am avut marea revelatie. Cosmeticiana care ma penseaza acum, penseaza ok, dar nu are o personalitate prea friendly (poate si orele tarzii la care imi fac programarile o scarbesc). Nu stiu, sa zicem ca inca imi caut cosmeticiana.

Azi m-am rasfatat si, cu ajutorul Cristinei, m-am relaxat total.

Deci sunt zen.

Revin.

Today`s list

Astept/ vreau :

- ziua in care sa vad ca vin in Romania : Dada Life, Axwell, Vato Gonzalez, Afrojack, Laidback Luke, Steve Angello, Tocadisco, Bodyrox, Diplo, Major Mazer (and the list goes on and on), macar unul din cei mentionati
- ziua in care sa nu vad vreun mos scarpinandu-se-n cur sau mai rau, aranjandu-si the balls inainte sa se aseze ( no offense dudes )
- sa nu mai aud vreodata melodia aia cu Ne place, pentru ca mie nu imi place
- sa treaca macar o saptamana in care sa nu calc in ceva scarbos, namely Cah
- sa vina momentele in care sa ma trezesc dimineata cu placere (not gonna happen soon)
- sa ajunga sa imi placa stafidele ( really hate those)
- sa primesc o marire de salariu
- sa nu se mai scumpeasca benzina, ba chiar sa o ieftineasca (substantial)
- sa mananc ciocolata in fiecare zi si sa nu ma ingras si peste 10 ani
- sa nu mai injur atat de mult la volan (si in general)
- sa nu mai vad botino-sandalele si anul acesta

(To be continued at some point)

Revin.

La multi ani, mama!

O zi buna in continuare (my ass)!!

Am fost azi la Mega sa cumpar ghidurele. La casa, am platit, mi-am luat sacosica si dupa aceea casiera mi-a urat “o zi buna in continuare!”. Pai sa vedem: ca sa fie in continuare, inseamna ca am avut o zi buna pana acum. Ceea ce e neadevarat. De ce? Pai, sa vedem:
1. E luni!( That says it all)
2. M-am trezit la 7:00 a.m ( din cauza punctului 1, of course, clasa muncitoare..)
3. Mi-am bagat tusul in ochi (screw you, morning!)
4. Cand am iesit din bloc am calcat fix intrun CAH de catel (asta e probabil din cauza punctului 2, pentru ca aveam privirea prea intetosata de somn dar si a punctului 3, ochiul drept fiind putin dezorientat)
5. M-am urcat in masina fara sa-mi dau seama ca nu m-am sters pe pantofi de CAH (dau vina tot pe punctul 2, pentru ca mi-a intetosat si mintile)
6. Am bagat benzina cu 5,21/ l (Scump ca toti dracii, o sa dau faliment. Deci, am injurat si m-am uitat cu scarba la toti angajatii Petrom si nici nu i-am dat bacsis tipului care mi-a pus benzina si mi-a spalat si geamurile. In semn de protest, fireste.)
7. La munca, am dat cafeaua (mai bine spus 3in1) pe mine. Nu stiu cum, e inca blurry, tot vina punctului 2. Bine ca port totusi o camasa crem, am stiut eu ceva de dimineata.
A nu se intelege ca m-am dus la Mega la 14:00, ci exact la 10 dimineata. Adica dupa 3 ore de chin, am toate motivele sa sper sa nu am o ASA zi buna in continuare!
Totusi, numar zilele pana vineri, cand chiar o sa am o zi buna, chiar de-ar fi sa calc in toti cacatii din Bucuresti, sa ninga, sa ploua, sa faca astia benzina 6 lei si sa fac baie in cafea imbracata cu hainele de munca.

Revin.

Detest..

...cele 2 cosuri care s-au amplasat strategic pe fata mea : unul in stanga coltului gurii, celalalt simetric, in dreapta. Sunt flancate de alte 2 mici puncte rosiatice(despre care n-as vrea sa cred ca sunt cosuri). De fiecare data cand ma uit in oglinda parca imi fac in ciuda si nu ma determina decat sa le doresc moartea!

DIEEEE!!!

Revin.

UPDATE: Mi s-a spus ca arat ca Joker (ha-ha, so funny!)

LATER UPDATE: Am facut o vraja voo-doo (a se citi exces de tratamente faciale) si au disparut!

Men

Nici n-a venit bine primavara, ca au inceput dramele.

Subiectul discutiei de azi este un prieten bun de-al meu pe care-l stiu din liceu. Omul, perfect boyfriend, some might say: isi iubeste cu pasiune fiecare prietena, se indragosteste cu adevarat cu fiecare celula a corpului sau, este dedicat, moale, atent si sensibil. Stie subtilitatile femeilor, le intelege perfect (I helped there) si stie cum sa se comporte in orice situatie. Are o singura problema : traieste in permanenta o drama. Pentru ca femeile, scorpiile, nu stiu sa ii aprecieze finetea si subtilitatea, dragostea sincera si naivitatea (da, este naiv irecuperabil). Ele ii terfelesc orgoliul si spala cu el pe jos, il umilesc cum nu credeam ca este cu putinta si el tot indragostit iremediabil este, de fiecare data spune ca traieste iadul si se intreaba cand va gasi o tipa care sa il aprecieze. V-ati gandi ca o suferinta, doua i-ar putea fi lectie pentru ca a treia oara “sa nu mai faca”. De unde? V-ati putea gandi de asemenea, ca trezirea la realitate din partea uneia ca mine poate l-ar mai aduce cu picioarele pe pamant. Aiurea! Nu, el sufera la fel, de fiecare data, cu aceeasi atitudine sensibila “De ce nu ma mai iubeste, daca acum x saptamani mi-a soptit la ureche chestia asta?”. Am incercat desigur sa gasim sursa acestei probleme si am ajuns la concluzia ca el e de vina pentru ceea ce alege. Pai daca lui ii plac astea infipte, cu spirit liber si tupeiste, sigur ca si-o ia. El spune ca il atrag acele tipe pentru ca sunt exact cum nu este el. Si da, nu pot ca femeie sa nu ma intreb ce as face eu daca ar fi sa ma combin cu un astfel de tip? Eu care sunt genul dominant din fire, un Hitler al relatiilor dar in acelasi timp si un Dante care isi cauta jumatatea prin Infern. Probabil ca, din pacate, as matura si eu cu el pe jos. Intr-un fel il invidiez, pentru ca el traieste cu adevarat fiecare strop de iubire, se citeste pe toata fata lui suferinta, dar la un moment dat, reuseste sa se adune bucatica cu bucatica pentru ca mai apoi sa fie spart din nou.

Da, astazi el sufera teribil. Din cauza unei scorpii.

Revin.

Later edit: I-a trecut o ora mai tarziu. Astept cu sufletul la gura drama de maine.

(Cica) A venit primavara...

... chiar daca doar calendaristic. Si mai exact de ieri.

In perioada asta de inceput de martie imi place cel mai mult sa ma uit la oameni. Desi nu imi plac florile in general, imi place tare mult sa vad tinerii (si nu numai) cu floricele de primavara in mana, asteptandu-si zgribuliti si emotionati iubitele. Imi place sa ii vad cum aleg cu mare atentie martisoarele si cum nu se pot hotari care este The One. De asemenea, imi place sa ii vad plimbandu-se de mana pe strada si sa observ in ochii fetelor acea privire inconfundabila de indragosteala. Parca in aceasta perioada fetele incruntate sunt mai putine. Sau poate doar mi se pare mie.
Sunt constienta ca la noi orice sarbatoare e prilej de facut bani pentru tarabagii, dar uite ca nici macar asta nu ma deranjeaza. Sa zicem ca sunt egoista ca femeie si ca apreciez ca suntem sarbatorite cu atat fast!

Revin.

Anastasia Beverly Hills

Vineri am fost la Anastasia Beverly Hills, salonul gurului sprancenelor. Recunosc ca m-am dus din curiozitate si pentru ca este extrem de important pentru mine sa am sprancenele gigea.

Experienta in sine, este destul de interesanta. Mi s-au oferit cafele , zambete si voci pitigaiate. Mie personal mi s-a parut cam ingramadit salonul..adica ma asteptam la ceva mai spatios doar de-aia platesti 150 lei, nu ca sa-ti tii paltonul in brate. Cosmeticienele intr-adevar dragute. Tipa care m-a pensat pe mine era o idée mai prietenoasa decat cealalta ( sunt 2 cosmeticiene si o tipa la casa) si mi-a explicat frumos proportiile ideale pentru sprancenele mele (ceea ce a prins bine). Apoi, mi-a pus sablonul ala si a inceput sa il coloreze cu maro ca sa vad cum ar arata sprancenele mele in mod ideal. Parerea mea, chestia aia arata grotesc. Inaintea mea fusese o tipa care avea fata patrata si mare si tot chestia aia a pus-o si pe sprancenele ei, dar eu avand fata mica, nu cred ca e ideal sa arat precum Kramer. Apoi, m-a epilat cu ceara si desi inainte eram sceptica la aceasta idée, acum ma pot pronunta pentru! Mi-a ramas pielea mega fina si zona arata mult mai deschisa. Dupa aceea m-a mai dat cu niste crème, a mai bibilit pe acolo, mi-a pieptanat sprancenele, le-a tuns, le-a dat cu un gel special, le-a intrebat de sanatate si gata.

Inca nu m-am hotarat daca m-as mai duce si a doua tura. Adica, nu pot sa ma plang, sprancenele aratau bine dupa tot acest tratament dar nu pot sa zic ca este o mare diferenta de aspect intre ceea ce face cosmeticiana mea si ce a facut tipa cealalta. Ma rog, cred ca daca te-ai pensa acasa toata viata si apoi ai merge la salonul acela, ai avea parte de revelatia vietii.

De retinut insa ca: prima data costa 150 lei un pensat, pret care include si epilatul mustatii. Daca te duci in urmatoarele 21 de zile te costa 90 de lei. Daca te-ai dus cumva dupa o luna, te costa din nou 150 lei pt ca se considera ca trebuie sa iti dea iar forma.

Revin.

Rahatul de master la care sunt inscrisa.

Sa urmam firul sistematic.
Am terminat Sociologia, despre care am crezut ca e basically no good. Ca acum sa imi dau seama, ca nu. Am ajuns sa imi para rau dupa profesorii pe care ii aveam..
De ce? Pentru ca m-a mancat sa ma inscriu la master la Cantemir, la Marketing si negocieri in afaceri. Un rahat de master, de unde nu am invatat nimic! Ca exemplu, la materia pompos denumita Cercetare si modelare de marketing am avut examen grila si la una din intrebari, profu' nu a fost in stare sa scrie numele Dl. Prof. Marginean corect (a scris, bineinteles, Margineanu). Am avut si "nerusinarea" sa ii atrag atentia ca Margineanu e un cantaret pe cand Dl. Marginean, mi-a fost profesor. Reactia? "A...cu totii mai gresim". Pai da, cu totii mai gresim, dar nu atunci cand esti un hatai prof universitar care pana la urma esti acolo ca te-am platit din banii mamei.
Grupul de Yahoo? Sa razi...sa plangi.. Greseli gramaticale la tot pasul. Azi mi-a ajuns si am zis sa fac ceva. N-oi scrie eu cu diacritice, dar macar stiu ca nostri se scrie cu un i.

Sa luam exemplul:

Eu le-am pus exact cum erau ele corectate de 2 dintre colegii nostrii.

* Nostri
Laura G.

Esti formidabil de desteapta !!! Imi cer scuze de greseala mea gramaticala care se foloseste permananet ! Cred ca ai cautat mult sa vezi care e varianta corecta.
Iti multumesc incaodata...

* inca o data.
Si multumesc pentru compliment!
Bafta la examen :)

Laura G.

Ha:) ! De acum o sa postez numai gresit. Sa vedem ce e mai important, sa fiu corectat sau mesajul care il transmit. Dar mersi oricum. Daca mai a-m vr-eo greseala s-ami spu-i . Mersii


Treaba asta a generat un milion de discutii cum ca tot eu nu as avea ce face cu timpul meu, in niciun caz ca ala este un agramat care din pacate frecventeaza acelasi master ca si mine. Sa rad? Sa plang?

Oricum, masterul asta este un mare cacat! (pardon de expresie) Si spun asta numai dupa un semestru...

Revin.

Azi, pentru ele.

Articolul acesta este pentru ele. Pentru cele care m-au suportat atâţia ani. Şi da, pentru tine scriu cu diacritice.
Mă gândeam zilele trecute că prietenii mei s-au împuţinat pe măsură ce au trecut anii. Dacă în generală aveam 5-6 prietene, în liceu faceam parte dintr-un grup de puşti puşi numai pe „party”, skating/role cu probleme pseudo-existentiale, iar în facultate mi-am făcut 2 (apoi 3) prietene. Bineînţeles că selecţia naturală şi-a spus cuvântul, pentru că am pierdut legătura cu majoritatea ecşilor mei prieteni.
Aproape 23 de ani am eu, iar Tzutzy mă suportă de 15. În primii ani era extra-tăcută, in banca ei, cu parul lung şi bogat, prins mereu cu un pampon, foarte conştiincioasă dar cu un timbru vocal aproape imperceptibil. După aia, nu o suportam pentru că ea lua mereu note mari la mate în teze iar eu nu eram în stare să iau măcar nota de trecere (cum sună 1,75 în teză la mate pentru clasa a VI-a? extraverale pentru mama, vă spun eu). În clasa a VII-a m-a mutat diriga în a III-a bancă, cu o ciudată notorie. În spatele meu, stătea liniştită Tzutzy. M-am împrietenit cu ea şi mi-am dat seama că nu era chiar aşa cum credeam eu, ba mai mult, era chiar amuzantă! Şi uite aşa, ne-am dus la acelaşi liceu, am împărtăşit şi bune şi rele, le-am trecut pe toate cu bine şi vom avea încă mult timp să ne suportăm. Ea mi-a suportat crizele de personalitate şi nesfârşitele drame amoroase (bine, la partea asta şi eu ei). Ea este persoana la care mă duc dacă am nevoie de sfaturi realiste, ea este cea care mă cunoaşte cel mai bine şi pentru care aş face absolut orice. Consider că este mai presus de cea mai bună prietenă a mea. Şi cu asta am spus tot.
Pe Iuby am cunoscut-o în facultate. Tocmai ieşisem dintr-o relaţie monstru şi eram în perioada „mă fac bună şi-mi iau fiţe să îţi fac în ciudă, ecsule!”. Prima zi de facultate. Auzisem că cică era o festivitate la unşpe. Mă îmbrac, îmi iau atitudinea de miserupistă şi hai la facultate. Ajung la 10 juma, nimeni în jur. Aflu că festivitatea începuse de la ora 10. Reacţia? Hahaha, tipic mie, frumos mod de a începe facultatea! Mă rog, ajung în faţa uşii, bat, mă scuz şi intru. Întrerupsesem discursul unui ilustru profesor al cărui nume l-am uitat. M-am apucat să sprijin un perete, pentru că în bănci nu mai era loc. Priveam mulţimea şi mă durea în miserupismul meu. În zilele următoare după primul curs, ies la ţigară ca tot studentul, pe acoperiş (deh, pe vremea aia era voie). Acolo, o discuţie aprinsă între nişte fete. Una dintre ele, debita 100 de cuvinte pe minut iar lângă ea, o alta, privea gânditoare peste acoperişuri. La un moment dat, vorbăreaţa mi se adresează : „ Tu de la ce liceu vii?” . „Caragiale”, zic eu în doi peri. Mi-a mai adresat câteva întrebări din CV după care îşi aminteşte să mă întrebe cum mă numesc. Ii zic, o întreb şi eu la rândul meu şi îmi zice: „Alina, dar prefer Duzz „. Această Alina care preferă Duzz mi-a devenit la rându-i dragă prietenă. Revin totuşi la Iuby. Iuby, care se întâlnea cu această Alina care preferă Duzz după cursuri. Iuby, pe care chiar nu o înţelegeam la început. Iuby, care crede în onestitatea oamenilor, care iubeşte să se complice, care roşeşte atunci când copiază, care citeşte sociologie din pasiune, care era mereu cu morcovul ( şi iepuraş (să ne înţelegem, nu acela Playboy)) înainte de ORICE examen, care plânge la filme siropoase, care se zbantuie nopti intregi in A, care se consumă total atunci când o prietenă are necazuri, care este o romantica optimistă convinsă şi alături de care am petrecut atâtea momente minunate. Tot ea, Iuby, e cea care a propus „ The Greece Project” şi cu care am avut câteva dispute dure, care bineînţeles au trecut. Cam mulţi de care, dar Iuby mea e o persoană cu adevărat specială.
De încheiere aşa, asta.

Revin.