Zilele trecute au fost 30siceva de grade afara, o temperatura neobisnuit de ridicata pentru Olanda (nu va impacientati, acum de exemplu sunt 13). Fiind singura acasa, am stat sa ma gandesc ce sa fac : sa ma duc in oras, neahhh ca-s prea multi nemti, sa ma duc la sala, neahh ca as fi tot inauntru, sa ma plimb cu bicla, neahh ca e prea cald si transpir. Optiuni prea multe nu aveam, pentru ca eram in mijlocul saptamanii si lumea era la munca. Asa ca m-am gandit eu sa ma duc in parc sa citesc.
Buun, am intrat in dus, mi-am epilat cracii, m-am cremuit, m-am imbracat intr-o rochita de vara, m-am machiat un pic sa nu se sperie lumea de mine, mi-am facut bagajul cu o paturica, apa, o carte si niste cirese si am pornit spre parc, aflat la 50 de metri departare. Dupa ce am dat o tura de parc sa inspectez care e locul optim pentru asezat paturica, m-am instalat jumate la soare jumate la umbra si m-am apucat sa citesc cartea.
Bai nene, ori m-am dezobisnuit eu de calduri d-astea ori 30 de grade se simt altfel pe aici, cert e ca am zis ca ma sufoc de cald. Cred ca am baut juma de litru de apa in 10 minute. Ca babele alea cu bufeuri, deja eram transpirata facuta cacat si eram de numai 10 minute in parc. Am reusit sa ignor caldura, dar nu am reusit sa ignor toate ganganiile pamantului care isi dadusera intalnire la mine pe patura. Nush nene de unde atatea ganganii, dar toate veneau pe mine. M-am mutat cu patura cativa metri mai incolo, dar la fel era.
Dupa juma de ora de transpirat asiduu, de alungat ganganiile si de citit cred ca 2 pagini, am capitulat si m-am indreptat spre casa.
Asadar, mi-a luat o ora sa ma pregatesc sa ies din casa, 3 minute sa ajung in parc unde am stat juma de ora. Fail.
Primul meu interviu
Se facea ca era anul 2009, mai aveam un an pana sa termin facultatea si tocmai intram si eu in cursa nebuna de vanat joburi part-time sau de vara. Bineinteles, am inceput prin a-mi pune la punct VASTUL CV pe care cu greu l-am facut de o pagina - adica am pus cu liniuta nush cate calitati ca sa para mai plin si am scris eu asa un mic eseu despre mine. La capitolul experienta aveam 2 liniute amarate, pe care le-am fructificat cat am putut dar n-am reusit sa fac mare branza din ele. Evident ca poza ocupa vreo 1/3 din pagina, sa se vada bine!
Asadar cu acest CV impresionant (pacat ca nu il mai am, ar fi fost bun pentru exemple de ASA NU), mi-am facut eu conturi pe toate siturile de joburi posibile si imposibile si am inceput sa aplic la absolut toate joburile care nu presupuneau experienta. Ajunsesem sa nici nu ma mai uit la titlul jobului, doar ma uitam la cerinte si daca scria "minim Tshpe ani experienta", pac X , daca experienta nu era mentionata pac "aplica".
Dupa vreo saptamana de aplicat haotic, primesc intr-un final un mail de la unii care ma invitau la interviu la sediul firmei situata in fix partea cealalta a orasului. Ce mai conta, interviul asta putea rezulta in primul meu job adevarat (aplicasem pentru secretara part-time parca), as fi facut naveta Buc- Ploiesti la momentul ala. La un prim google, am aflat ca se ocupau cu produse de panificatie, intr-adevar adresa de pe site era aceeasi cu aia din mail si pareau destul de seriosi asa ca evident am confirmat interviul in secunda 2.
Vine si ziua Z si dupa ce am arestat baia vreo ora si am probat vreo 500 de tinute, m-am declarat multumita si am plecat spre interviu cu vreo 2 ore inainte de ora stabilita. Dupa vreo 3-4 mijloace de transport in comun schimbate, am ajuns si in mirifica zona Militari, despre care eu crezusem ca se intinde pana la Plaza si nici nu banuisem ce arie vasta cuprinde. Am coborat din tramvai intr-o zona de case si deja ma cam dureau picioarele de la tocuri. Imi printasem harta ca pe vremea aia nu aveam smartphone cu GPS asa ca am pornit spre destinatie cu incredere. Dupa vreo 10 minute de mers printre stradute (mult spus stradute, ca pe alocuri asfaltul fusese inlocuit de pietris d-ala ca pe drumurile de munte) am inceput sa ma simt un pic stinghera, pentru ca peisajul devenea din ce in ce mai dubios si lumea din ce in ce mai... bronzata. Am ajuns intr-un final la destinatie cu tocurile facute cacat din cauza pietrisului si cu ambele maini inclestate pe geanta. M-a intampinat o tipa cat de cat ok, m-a invitat intr-un birou modest mobilat si m-a rugat s-o astept pe "sefa". Eram inca increzatoare si deja ma gandeam ca as putea ignora zona daca jobul e ok. Dupa cateva minute de asteptat, apare sefa : o tanti plinuta intr-o fusta d-aia, in slapi si intr-un tricou cu sclipici, cu parul vopsit portocaliu aprins si cu o tigara in mana. Femeia avea CV-ul meu printat deja asa ca s-a asezat si m-a luat la 13/14 direct.
- Mda, mai fetita vad io aici ca la experienta n-ai mai nimic, ce-ai pazit pan' acu?
- Pai sunt studenta la stat la buget, n-am prea avut timp si de munca dar acum vreau sa ma angajez, sa invat etc etc (d-astea care se spun la interviuri)
- Mda, ca d-aia e tara asta in paragina! Din cauza astora ca tine care stau in cur si nu fac nimic, cica la facultate (aici trage un fum cu patos de-am zis ca-i pocnesc ochii in cap). Fetili astea numa' cariera are-n cap. Un Spiru Haret ce-are?
-Pai am zis ca facultate stat, ca e mai buna, etc.
Deja ma balbaiam cred ca de uimire si incercam sa gasesc un motiv logic pentru care ma chemasera la interviu.
-Mda, cu d-astea ca tine moare tara de foame! Mai bine angajez pe una cu cativa ani de experienta si care face un Spiru ceva decat pe una ca tine care sta cu nasu-n carti. Bine, hai ca acu' am treaba. Pa-pa, te sunam noi.
Si cam asa s-a incheiat primul meu interviu si cam asta a fost trezirea mea la realitate. M-am simtit umilita si nici acum nu-mi dau seama de ce m-au chemat. Poate de curiozitate?
Trebuie sa recunosc ca in afara de asta si aia care ma puneau sa fiu si femeie de serviciu (am povestit in alt post), nu am mai intalnit astfel de cazuri. Norocul meu!
Oricum, acum cand ma gandesc la experienta ma buseste rasul cand ma gandesc cum aratam eu cu tocuri si imbracata cat de cat office pe strazile alea. N-am mai calcat pe acolo de atunci si nici nu cred ca o sa mai calc vreodata. Macar am invatat cum sa ASA NU.
Asadar cu acest CV impresionant (pacat ca nu il mai am, ar fi fost bun pentru exemple de ASA NU), mi-am facut eu conturi pe toate siturile de joburi posibile si imposibile si am inceput sa aplic la absolut toate joburile care nu presupuneau experienta. Ajunsesem sa nici nu ma mai uit la titlul jobului, doar ma uitam la cerinte si daca scria "minim Tshpe ani experienta", pac X , daca experienta nu era mentionata pac "aplica".
Dupa vreo saptamana de aplicat haotic, primesc intr-un final un mail de la unii care ma invitau la interviu la sediul firmei situata in fix partea cealalta a orasului. Ce mai conta, interviul asta putea rezulta in primul meu job adevarat (aplicasem pentru secretara part-time parca), as fi facut naveta Buc- Ploiesti la momentul ala. La un prim google, am aflat ca se ocupau cu produse de panificatie, intr-adevar adresa de pe site era aceeasi cu aia din mail si pareau destul de seriosi asa ca evident am confirmat interviul in secunda 2.
Vine si ziua Z si dupa ce am arestat baia vreo ora si am probat vreo 500 de tinute, m-am declarat multumita si am plecat spre interviu cu vreo 2 ore inainte de ora stabilita. Dupa vreo 3-4 mijloace de transport in comun schimbate, am ajuns si in mirifica zona Militari, despre care eu crezusem ca se intinde pana la Plaza si nici nu banuisem ce arie vasta cuprinde. Am coborat din tramvai intr-o zona de case si deja ma cam dureau picioarele de la tocuri. Imi printasem harta ca pe vremea aia nu aveam smartphone cu GPS asa ca am pornit spre destinatie cu incredere. Dupa vreo 10 minute de mers printre stradute (mult spus stradute, ca pe alocuri asfaltul fusese inlocuit de pietris d-ala ca pe drumurile de munte) am inceput sa ma simt un pic stinghera, pentru ca peisajul devenea din ce in ce mai dubios si lumea din ce in ce mai... bronzata. Am ajuns intr-un final la destinatie cu tocurile facute cacat din cauza pietrisului si cu ambele maini inclestate pe geanta. M-a intampinat o tipa cat de cat ok, m-a invitat intr-un birou modest mobilat si m-a rugat s-o astept pe "sefa". Eram inca increzatoare si deja ma gandeam ca as putea ignora zona daca jobul e ok. Dupa cateva minute de asteptat, apare sefa : o tanti plinuta intr-o fusta d-aia, in slapi si intr-un tricou cu sclipici, cu parul vopsit portocaliu aprins si cu o tigara in mana. Femeia avea CV-ul meu printat deja asa ca s-a asezat si m-a luat la 13/14 direct.
- Mda, mai fetita vad io aici ca la experienta n-ai mai nimic, ce-ai pazit pan' acu?
- Pai sunt studenta la stat la buget, n-am prea avut timp si de munca dar acum vreau sa ma angajez, sa invat etc etc (d-astea care se spun la interviuri)
- Mda, ca d-aia e tara asta in paragina! Din cauza astora ca tine care stau in cur si nu fac nimic, cica la facultate (aici trage un fum cu patos de-am zis ca-i pocnesc ochii in cap). Fetili astea numa' cariera are-n cap. Un Spiru Haret ce-are?
-Pai am zis ca facultate stat, ca e mai buna, etc.
Deja ma balbaiam cred ca de uimire si incercam sa gasesc un motiv logic pentru care ma chemasera la interviu.
-Mda, cu d-astea ca tine moare tara de foame! Mai bine angajez pe una cu cativa ani de experienta si care face un Spiru ceva decat pe una ca tine care sta cu nasu-n carti. Bine, hai ca acu' am treaba. Pa-pa, te sunam noi.
Si cam asa s-a incheiat primul meu interviu si cam asta a fost trezirea mea la realitate. M-am simtit umilita si nici acum nu-mi dau seama de ce m-au chemat. Poate de curiozitate?
Trebuie sa recunosc ca in afara de asta si aia care ma puneau sa fiu si femeie de serviciu (am povestit in alt post), nu am mai intalnit astfel de cazuri. Norocul meu!
Oricum, acum cand ma gandesc la experienta ma buseste rasul cand ma gandesc cum aratam eu cu tocuri si imbracata cat de cat office pe strazile alea. N-am mai calcat pe acolo de atunci si nici nu cred ca o sa mai calc vreodata. Macar am invatat cum sa ASA NU.
Dintzar, dintzi, etc
Am mai scris despre istoria mea cu vizitele la stomatolog, azi am fost pentru detartraj si tipa a fost impresionata de cat de repede mi s-au miscat deja dintii (am fost foarte mandra cand se uita si exclama mooi, mooi! - adica frumos, frumos!)
Medicul meu stomatolog nu este si medicul meu ortodontist (desi sunt unii care au ambele specializari), asa ca m-a intrebat de cand am aparatul dentar ca prea s-au miscat repede. A fost de asemenea foarte incantata sa ma anunte ca de data asta nu am nicio buba. Aleluia!
Ce voiam sa zic e ca inainte sa intru la detartraj am asteptat cam 10 minute, impreuna cu alte doua mamici venite cu cei mici la control. Copiii se jucau cu niste masinute gasite in sala de asteptare (toate cabinetele la care am fost pana acum au un spatiu amenajat pentru copii cu jucarii, carti de colorat etc) si se distrau de minune. Sa tot zic ca aveau 3 si 5 ani.
Pai io imi amintesc cand ma duceam eu la dentist cand eram copil ca era moartea. Intrai acolo in cabinetele alea comuniste unde te luau alea la 13/14 cum ajungeai, daca mai nimereai cu inca cativa plozi adusi la taiere puteai pleca surd. Eram terorizata numai cand auzeam cum urla altii ca din gura de sarpe, asa ca atunci cand imi venea mie randul eram deja transparenta vai de mine si in absoluta stare de panica.
Pe astia mici in schimb ii duc olandezii la control de la 2 ani, nu stiu sa spun cat de des, insa ii invata de mici sa se obisnuiasca cu sunetele, cu medicul stomatolog (de exemplu Mimi ii e pacient dentistei noastre de 23 de ani), cu asistentele, cu atmosfera, etc. Li se arata aparatele, li se explica ce si cum, iar la finalul fiecarei vizite primesc la alegere o jucarioara mica (gen cum sunt alea de la ouale Kinder), recompensa ca s-au purtat frumos. Normal ca abia asteapta urmatoarea vizita, cred si eu!
Am capatat si eu obiceiurile lor si ma duc la control si detrartraj o data la 6 luni, ca sa fiu sigura ca n-am surprize. Pai visam eu ca o sa ajung pe scaunul dentistului de bunavoie si nesilita de nimeni in mod regulat? Nu, dar sunt mandra de mine ca mi-am facut un obicei mai ales ca Henriette (da, se insista sa ne tutuim si sa ne spunem pe nume) este un medic foarte bun si mai ales, obisnuita cu nebune ca mine.
Alta chestie pe care ma bucur ca am facut-o este aparatul dentar. Dupa cum am mai spus, deja observ rezultatele si abia astept sa vad rezultatul final. Am norocul chior sa beneficiez de un aparat dentar extrem de bun (daca nu cel mai bun de pe piata) care isi face treaba de minune si cu care nu am avut probleme pana acum. Am avut noroc si cu Annabelle, medicul ortodontist, care pe langa faptul ca isi face treaba foarte bine, a mai avut si rabdare sa imi raspunda la cele 50000 de intrebari pe care le-am avut de-a lungul intregului proces. Pentru insistente trebuie sa il pup pe Mimisor si pentru decizia finala trebuie sa ma pup pe mine. High-five-self!
Anyway, azi am avut this train of thoughts cand i-am vazut pe aia mici in cabinet. Ma gandeam da frate cat de firesc e totul pe aici, ma intreb care mai e situatia pentru copii pe la cabinetele stomatologice din tara. O mai fi ca pe vremea mea? Adica nu ma refer la alea de fitze unde sunt aia in stare sa te pupe si-n cur ca te duci sa-ti pui o plomba la ei in valoare de 9983209820 lei. Nu, ma refer la cabinetele alea pentru tot poporu, unde se duc Mitzi, Tzitzica si Florica.
De fapt, daca ma gandesc mai bine, ce naiba ma intreb eu de plozi, cand in Romania majoritatea oamenilor se duc la dentist numai cand ii doare ceva.
Medicul meu stomatolog nu este si medicul meu ortodontist (desi sunt unii care au ambele specializari), asa ca m-a intrebat de cand am aparatul dentar ca prea s-au miscat repede. A fost de asemenea foarte incantata sa ma anunte ca de data asta nu am nicio buba. Aleluia!
Ce voiam sa zic e ca inainte sa intru la detartraj am asteptat cam 10 minute, impreuna cu alte doua mamici venite cu cei mici la control. Copiii se jucau cu niste masinute gasite in sala de asteptare (toate cabinetele la care am fost pana acum au un spatiu amenajat pentru copii cu jucarii, carti de colorat etc) si se distrau de minune. Sa tot zic ca aveau 3 si 5 ani.
Pai io imi amintesc cand ma duceam eu la dentist cand eram copil ca era moartea. Intrai acolo in cabinetele alea comuniste unde te luau alea la 13/14 cum ajungeai, daca mai nimereai cu inca cativa plozi adusi la taiere puteai pleca surd. Eram terorizata numai cand auzeam cum urla altii ca din gura de sarpe, asa ca atunci cand imi venea mie randul eram deja transparenta vai de mine si in absoluta stare de panica.
Pe astia mici in schimb ii duc olandezii la control de la 2 ani, nu stiu sa spun cat de des, insa ii invata de mici sa se obisnuiasca cu sunetele, cu medicul stomatolog (de exemplu Mimi ii e pacient dentistei noastre de 23 de ani), cu asistentele, cu atmosfera, etc. Li se arata aparatele, li se explica ce si cum, iar la finalul fiecarei vizite primesc la alegere o jucarioara mica (gen cum sunt alea de la ouale Kinder), recompensa ca s-au purtat frumos. Normal ca abia asteapta urmatoarea vizita, cred si eu!
Am capatat si eu obiceiurile lor si ma duc la control si detrartraj o data la 6 luni, ca sa fiu sigura ca n-am surprize. Pai visam eu ca o sa ajung pe scaunul dentistului de bunavoie si nesilita de nimeni in mod regulat? Nu, dar sunt mandra de mine ca mi-am facut un obicei mai ales ca Henriette (da, se insista sa ne tutuim si sa ne spunem pe nume) este un medic foarte bun si mai ales, obisnuita cu nebune ca mine.
Alta chestie pe care ma bucur ca am facut-o este aparatul dentar. Dupa cum am mai spus, deja observ rezultatele si abia astept sa vad rezultatul final. Am norocul chior sa beneficiez de un aparat dentar extrem de bun (daca nu cel mai bun de pe piata) care isi face treaba de minune si cu care nu am avut probleme pana acum. Am avut noroc si cu Annabelle, medicul ortodontist, care pe langa faptul ca isi face treaba foarte bine, a mai avut si rabdare sa imi raspunda la cele 50000 de intrebari pe care le-am avut de-a lungul intregului proces. Pentru insistente trebuie sa il pup pe Mimisor si pentru decizia finala trebuie sa ma pup pe mine. High-five-self!
Anyway, azi am avut this train of thoughts cand i-am vazut pe aia mici in cabinet. Ma gandeam da frate cat de firesc e totul pe aici, ma intreb care mai e situatia pentru copii pe la cabinetele stomatologice din tara. O mai fi ca pe vremea mea? Adica nu ma refer la alea de fitze unde sunt aia in stare sa te pupe si-n cur ca te duci sa-ti pui o plomba la ei in valoare de 9983209820 lei. Nu, ma refer la cabinetele alea pentru tot poporu, unde se duc Mitzi, Tzitzica si Florica.
De fapt, daca ma gandesc mai bine, ce naiba ma intreb eu de plozi, cand in Romania majoritatea oamenilor se duc la dentist numai cand ii doare ceva.
Cine. Cine?
Ca tot suntem la capitolul " cat de iubibil e domnul Mimi", azi ajungem la sectiunea cine surpriza.
Stiti zilele alea cand esti la munca si te freaca aia pe toate partile si te plangi pe mess la Iubi ca aollleuuuu nu se mai termina ziua asta si ajungi acasa lipsita de orice chef si deschizi usa si primul lucru pe care il observi e ca domnul a aprins toaaate lumanarile existente in casa, masa e pusa cu mare staif si din bucatarie vine cel mai imbietor miros si te gandesti OMG, LIFE SAVER YOU DID IT AGAIN? Si dupa aia apare musiu cu cel mai mare zambet si te invita sa iei un loc si dupa aia iti ofera un pahar de prosseco reeeece cu o capsunica in el si te serveste, ca pe o doamna ce esti cu aperitiv, fel principal si desert. La faze d-astea fac din nou mutra aia tampa lipsita de cuvinte, cred ca sunt o aparitie.
Yes, I live for those days.
Stiti zilele alea cand esti la munca si te freaca aia pe toate partile si te plangi pe mess la Iubi ca aollleuuuu nu se mai termina ziua asta si ajungi acasa lipsita de orice chef si deschizi usa si primul lucru pe care il observi e ca domnul a aprins toaaate lumanarile existente in casa, masa e pusa cu mare staif si din bucatarie vine cel mai imbietor miros si te gandesti OMG, LIFE SAVER YOU DID IT AGAIN? Si dupa aia apare musiu cu cel mai mare zambet si te invita sa iei un loc si dupa aia iti ofera un pahar de prosseco reeeece cu o capsunica in el si te serveste, ca pe o doamna ce esti cu aperitiv, fel principal si desert. La faze d-astea fac din nou mutra aia tampa lipsita de cuvinte, cred ca sunt o aparitie.
Yes, I live for those days.
Flori
Cand aveam pana in 20 de ani asa si faceam pe interesanta, sustineam sus si tare ca mie nu-mi plac florile. Am declarat asta mult timp pentru ca la momentul ala chiar credeam ca florile sunt risipa de bani si atat. Asta, si pentru ca aveam un pisoi foarte indragostit de orice planta. La varsta aia, lumea avea bugete limitate mai ales cand venea vorba de zile de nastere si toate cele, asa ca preferam de 10000 de ori sa primesc ceva util decat sa primesc "buruieni" (cum le numeam eu) pe care sa le ascund de pisica prin casa.
Timpul a trecut si acum, evident ca imi plac florile. De ziua mea ma astept sa primesc flori ca deh, asa e obiceiul. Asa ca cel mai mult imi plac "no-reason-flowers", adica florile alea pe care mi le aduce Mimi fara sa aiba un motiv anume sau doar ca sa ma faca sa zambesc. Nu de putine ori m-am trezit cu asemenea buchete de flori si le-am apreciat de mii de ori mai mult decat daca mi le-ar fi oferit cu vreo ocazie.
Asta este unul din multele mici gesturi de-ale lui care ma fac sa ma gandesc tamp la cat de "iubibil" e domnul.
Timpul a trecut si acum, evident ca imi plac florile. De ziua mea ma astept sa primesc flori ca deh, asa e obiceiul. Asa ca cel mai mult imi plac "no-reason-flowers", adica florile alea pe care mi le aduce Mimi fara sa aiba un motiv anume sau doar ca sa ma faca sa zambesc. Nu de putine ori m-am trezit cu asemenea buchete de flori si le-am apreciat de mii de ori mai mult decat daca mi le-ar fi oferit cu vreo ocazie.
Asta este unul din multele mici gesturi de-ale lui care ma fac sa ma gandesc tamp la cat de "iubibil" e domnul.
Traiesc in Tara Agrafelor
Stiti voi momentele alea cand te fute o plictiseala maxima asaaaa si te gandesti "as schimba ceva, dar ce? "si dupa aia te fatzai prin casa fara scop (doar n-ai pune mana sa faci putina ordine nici de-ar fi sa mori in chinuri) si dai de imaginea ta in oglinda si vezi asa parul tau lung si fara forma cum atarna ca niste latze si dupa aia te loveste ideea magica : "dar daca m-as tunde eu...bob?"
Cam asta am facut eu acum cateva luni. Drept sa zic, nu regret bobul, dar regret bretonul. Pentru ca desi arata el intr-un mare fel eu nu suport sa am parul pe fata. Asa ca bretonul meu sta in 85% din cazuri prins cu o agrafa, sa uit de el.
Si asa a luat nastere in casa noastra Tara Agrafelor. Am sute de agrafe prin casa, prin toate gentile, prin toate buzunarele, absolut peste tot. Iar atunci cand nu gasesc o agrafa din sutele alea rasfirate? Ma duc la alea noi care asteapta cuminti sa fie folosite (am un stash baban). Si atunci iau una, o prind in breton, dupa care mai iau inca una pe care o bag in buzunar ca nu se stie niciodata si doar n-as vrea sa fiu in situatia sa am nevoie de o agrafa si eu sa nu o am cu mine. Si uite asa am mai pus inca 2 agrafe in circuit. Mimi este disperat. Am instituit bolul agrafelor, adica locul in care Mimi arunca ce agrafe gaseste random prin casa. Cand sterg praful am mereu bolul aproape, ca pe fiecare corp de mobila sau pervaz troneaza cel putin una sau doua. Cand aspir (mai ales in dormitor unde am infectia aia de covor pufos), inutil sa mai zic ca nici nu ma mai mir cand aud ca se duce ceva metalic pe tub. As fi curioasa sa vad ce colectie impresionanta am adunat in sacul ala, dar e cam prea cah.
Oh well, Tara Agrafelor FTW!
Cam asta am facut eu acum cateva luni. Drept sa zic, nu regret bobul, dar regret bretonul. Pentru ca desi arata el intr-un mare fel eu nu suport sa am parul pe fata. Asa ca bretonul meu sta in 85% din cazuri prins cu o agrafa, sa uit de el.
Si asa a luat nastere in casa noastra Tara Agrafelor. Am sute de agrafe prin casa, prin toate gentile, prin toate buzunarele, absolut peste tot. Iar atunci cand nu gasesc o agrafa din sutele alea rasfirate? Ma duc la alea noi care asteapta cuminti sa fie folosite (am un stash baban). Si atunci iau una, o prind in breton, dupa care mai iau inca una pe care o bag in buzunar ca nu se stie niciodata si doar n-as vrea sa fiu in situatia sa am nevoie de o agrafa si eu sa nu o am cu mine. Si uite asa am mai pus inca 2 agrafe in circuit. Mimi este disperat. Am instituit bolul agrafelor, adica locul in care Mimi arunca ce agrafe gaseste random prin casa. Cand sterg praful am mereu bolul aproape, ca pe fiecare corp de mobila sau pervaz troneaza cel putin una sau doua. Cand aspir (mai ales in dormitor unde am infectia aia de covor pufos), inutil sa mai zic ca nici nu ma mai mir cand aud ca se duce ceva metalic pe tub. As fi curioasa sa vad ce colectie impresionanta am adunat in sacul ala, dar e cam prea cah.
Oh well, Tara Agrafelor FTW!
50 floci of Grey
Am vazut si eu in sfarsit 50 Shades of Grey , acest film despre sex in care este prezentat cel mai boring sex intr-un cadru pseudo-SM. A, ba scuze, e o poveste de dreaaaagoste (bat-o vina).
N-o sa comentez filmul, insa trebuie sa comentez abundenta de floci. Ca io cu asta am ramas pe retina.
Deci vezi domne', Anastasia asta e o virgina care se incurca cu nenea asta misterios si plin de bani care e pasionat de BDSM si care este echipat corespunzator. Pana aici, meh. Asa si nenea asta pan' la urma nah si el ca omu. Si aici mi-am borat putin in gura ---> scena: misteriosu' Gray is about to go South si vine asa camera si arata inspre za point of interest si ce sa vezi se intrezareste acolo Amazonu nene. Deci astia s-au gandit ca pentru a fi si mai convingatoare aia ca e virgina, ar fi mai bine sa o lase asa neepilata. OH THE HORROR! I mean really, era carliontat si tot tacamu'. Sa fim seriosi, in anul 2015, ce fata de 21 de ani sta cu ditai peruca acolo? Ca na daca povestea se petrecea acu 100 de ani, mai intelegeam. Oricum, dupa cateva ture de sex cu nea' Grey in care tot dadeau astia hinturi de floci (spre disperarea si oripilarea mea), s-au gandit sa ii schimbe coafura si i-au facut un landing strip de toata frumusetea.
Asa si partea cea mai bleh e intr- o secventa din "za play room" in care vine Grey sexos sa-i faca asteia chestii, o arde macho-man si aia e acolo intinsa toata cacata pe ea si dup-aia isi desface blugii senzual asa si...... BOOM I'M BLIND. Floci, all the way. Man, get a trimmer at least.
Sper ca pentru al doilea film sa bugeteze si niste aparate de ras.
N-o sa comentez filmul, insa trebuie sa comentez abundenta de floci. Ca io cu asta am ramas pe retina.
Deci vezi domne', Anastasia asta e o virgina care se incurca cu nenea asta misterios si plin de bani care e pasionat de BDSM si care este echipat corespunzator. Pana aici, meh. Asa si nenea asta pan' la urma nah si el ca omu. Si aici mi-am borat putin in gura ---> scena: misteriosu' Gray is about to go South si vine asa camera si arata inspre za point of interest si ce sa vezi se intrezareste acolo Amazonu nene. Deci astia s-au gandit ca pentru a fi si mai convingatoare aia ca e virgina, ar fi mai bine sa o lase asa neepilata. OH THE HORROR! I mean really, era carliontat si tot tacamu'. Sa fim seriosi, in anul 2015, ce fata de 21 de ani sta cu ditai peruca acolo? Ca na daca povestea se petrecea acu 100 de ani, mai intelegeam. Oricum, dupa cateva ture de sex cu nea' Grey in care tot dadeau astia hinturi de floci (spre disperarea si oripilarea mea), s-au gandit sa ii schimbe coafura si i-au facut un landing strip de toata frumusetea.
Asa si partea cea mai bleh e intr- o secventa din "za play room" in care vine Grey sexos sa-i faca asteia chestii, o arde macho-man si aia e acolo intinsa toata cacata pe ea si dup-aia isi desface blugii senzual asa si...... BOOM I'M BLIND. Floci, all the way. Man, get a trimmer at least.
Sper ca pentru al doilea film sa bugeteze si niste aparate de ras.
A(photo)pril day 30. Last day.
Imi ia destul de mult timp sa ma hotarasc, mai ales daca este vorba despre ceva important (gen viata). Stau asaaa in doru lelii si ma uit pe pereti, dupa aia ma mai holbez altundeva, dupa aia ma mai gandesc un pic si dupa aia, ati ghicit, ma mai gandesc inca un pic. Am nevoie de cineva sa imi zica "alooo tantiiiiii mai repede cu decizia aia ca trece trenuuuu". In cazul meu a fost mai degraba ceva de genul "Hai GayOrgy (asa imi pronunta Mimi numele de familie- true story), let's fucking jump". Si cam asta am facut.
De aceea m-am cam hotarat io asa sa nu mai fac planuri ca niciodata nu stii.
Adica serios, nu stateam io sa ma gandesc acum 4 ani cand imi sedeam curu' intr-un scaun confortabil de la etajul 9 al unei corporatii, ca vezi domne o sa ajung sa locuiesc in Olanda. Aveam o idee vaga despre ce as vrea sa fac cu viata mea, asta cand aveam timp sa ma gandesc.
Acum, cand ziceam si eu ca gata domne sunt la casa mea inchiriata, poate cumparam casa, poate facem planuri-planuri-liste- liste si in cativa ani poate ne si inmultim... mda. Think again, ca vine alta schimbare. Ca deh, viata e greu si mai ales imprevizibila si na ca se pune de-a curmezisu in dreptu' usii numai de-a dracu' si cam aia e. Si daca am zis ca sarim, na ca acu' sarim.
Sa vedem ce-o iesi, dar declar ca de acu inainte liste doar de cumparaturi mai fac si atat.
.JPG)
A(photo)pril day 28
Cand am coborat in living de dimineata si m-am uitat pe geam, cam asta m-a lovit: o mare roz
.JPG)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)