De pe drum 1.

E interesant. Cand conduci in mijlocul pustiei in Texas, ajungi sa afli lucruri noi: stiati ca mai exista 1G in 2015? Yep.
La radio ai de ales intre muzica country, country, country si country.
Esti pe interstate si vezi din cand in cand tumbleweed (n-am gasit termenu in romana, da stiti voi) rostogolindu-se random

melodie.

atat.

Teenagers. Ugh.

Sefa-mea are 4 fete si un baiat. Yep, a fost destul de ocupata la viata ei. Fata cea mare are 28 de ani, iar cea mai mica are 14 ani. Primii trei copii sunt imprastiati prin State, acasa au ramas 2 fete: fata adoptata din Khazakstan care are 16 ani, impreuna cu cea "mica".

Saptamana asta ne pregatim pentru un road trip in California, o sa fim 4 fete cucuiete parcurgand o ruta de 2500 de km, in decurs de vreo 2-3 zile.
O sa fie ...interesant. Daca dupa excursia asta inca o sa-mi doresc plozi, o sa fie mare lucru.

Aia mica de 14 ani are un stil din asta enervant de zice "Mom!Mom!Mom!" de 15 ori in 2 minute si care se enerveaza si face fetze-fetze atunci cand nu-i convine ei ceva. Si nu-i convin multe, credeti-ma- de la mancare, la sor-sa, la activitati, la ce zicem, oooorice. Este constant "embarrassed" atunci cand noi astia mai mari facem glume tampite sau misto de ea. O inteleg, asa eram si eu, dar e amuzant s-o vezi cum isi da ochii peste cap de 100 de mii de ori, ofteaza si isi pune castile in urechi. In momentele in care nu are probleme cu ma-sa, are mereu ceva de impartit cu sor-sa. Ea e aia desteapta, care are intotdeauna dreptate si care le stie ea pe toate. Cunosc modelul, asa ca in continuare eu ma amuz. Ma-sa se enerveaza.

Uneori, astea doua mici tipa una la alta in asa hal ca aproape am rugat-o pe sefa-mea sa opreasca sa ma dau jos sa iau o gura de aer si mai ales de LINISTE. Viata cu fetele astea doua contine orice mai putin LINISTE. Cel mai tare e cand sefa-mea e pe telefon si astea 2 se cearta in spate. Sefa-mea oricum vorbeste tare la telefon by default asa ca e ca si cum as fi cu maica-mea, ca si ea are impresia ca interlocutorul are timpanul defect, iar in caz ca nu e defect, las' ca-l defecteaza ea. Asa si imaginati-va cum sunt io in masina cu astea 3 fete, alea 2 se cearta in spate de obicei pe cele mai tampite subiecte si se contrazic in draci, iar in stanga mea sefa aproape urla la telefon ca sa se faca auzita peste tipetele fetelor. Iar eu ma rog in gand sa nu-mi fie afectat auzul.

Junioara vrea intotdeauna cate ceva de la ma-sa si ii comenteaza NON STOP la orice. Ceea ce, din nou, e familiar si ma distreaza, dar maica-sa aproape explodeaza de nervi. Mai nou, vrea prieten dar madre nu o lasa. Sa vezi drame, ca ce ca toate prietenele ei au prieteni si ea n-are voie, ca blablabla ca e in liceu si nu mai e copil ... deci niste drame si ochi dati peste cap la care ma-sa pur si simplu nu reactioneaza iar asta moare acolo. V-am mai zis ca io ma distrez maxim acolo pe tusha?
Ma-sa i-a zis ca ii da voie sa-si faca iubit la 30 de ani: OMG ce usi trantite, ce urlete si cur dat de pamant, jur ca uneori cred ca sunt intr-un sitcom d-asta american.

Evident, ca la 14 ani, are si ea un crush pe un putzulica d-asta de abia-i dau tuleii..il stalkereste pe instagram, snapchat si mai stiu io ce alte platforme d-astea social media si -mi impuiaza mie capu' cu povesti despre EL. Ca na, m-a vazut asa ca-s mai aproape de varsta ei si si-a gasit confident. Atata va zic, io ma bucur ca nu era social media pe vremea mea. Thank God.

Cealalta de 16 ani e foarte linistita atunci cand nu se cearta cu sor-sa, in general se joaca mereu pe telefon, nu baga in seama pe NIMENI si isi vede de treaba ei.

Asa ca acest road trip va fi o experienta: o adolescenta indundata de hormoni si tantrumuri, o alta adolescenta care e in lumea ei si o tanti care vorbeste atat de tare la telefon ca te gandesti sa ii sugerezi o spalare in urechi si eu... intr- o masina. 3 zile dus, 3 zile intors, 5000km in total.


Va urma.

dimineata

Uneori ma trezesc dimineata cu drag de el. Ma intorc si ma uit la el cum doarme sforaind usor din cauza ca sufera de o apnee pe care refuza sa o trateze si ma gandesc "bai ce tampitel am io" si dupa aia imi spun ca e tampitelul meu. Ma ridic din pat, apas butonul aparatului de cafea si ma duc sa ma spal pe dinti. Dup-aia ii duc cafeaua in pat ca pe un premiu super important, el mai sforaie un pic si bodogane multumiri prin somn, iar eu ma duc sa ma imbrac.
Alteori ma trezesc cu fata la cearceaf si as bate pe toata lumea. El tot acolo e, tinand piept capriciilor mele dar incercand totusi sa nu ma bage prea tare in seama.

De cand suntem numai noi doi, fara familie si fara prieteni, dinamica s-a schimbat. Uneori el e ala needy, eu sunt aia moody cu gura mare, el e ala care se mai enerveaza si tranteste usi, eu sunt aia care le stie pe toate si ii vorbeste de sus. Alteori mergem acasa si gateste cate o super cina, imi aduce flori random, eu ma mai fac ca fac curat prin casa, mergem prin supermarketuri vorbind in olandeza si incercam sa facem mici gesturi frumoase unul pentru celalalt.

Da, nu e totul un film american siropos. Da, schimbarea e grea mai ales cand suntem doar noi doi cuci incercand sa ne facem un rost p-aici.  Dar e si frumos cand stii ca ai pe cineva care e acolo no matter what si care te sustine la orice ora din zi si din noapte.

Eh, asa m-am trezit azi. Maine bat pe toata lumea.

test de rabdare

Pe unde mai arunci un ochi si citesti despre americani, te lovesti mereu de conceptu' ala cum ca astia vai vezi Doamne sunt foarte avansati tehnologic vai, ce sa-ti povestesc.

Aici in Texas, esti in curu' lumii frate. Ok, poate Texasu' e un caz aparte, multi americani considera statu' asta ca fiind asa, oaia neagra, cumva independent si o tzara diferita in sine. I don't care, Texasu face parte din SUA inca.

Fraticule, sa va zic io cum e treaba: in anu' domnului 2015 astia inca platesc prin CEC-uri. Ca sa intelegeti, astia abia acu introduc cardurile bancare cu chip Daca ai cumva 2 conturi in aceeasi banca si vrei sa faci transfer intre conturi, iti dau termen de 3 zile. Putine institutii si companii te lasa sa faci plati online. Nu, nu, tre' sa te duci acolo sa -yi vada mecla, poate li s-o fi facut dor de tine. .

In anu' domnului 2015 nu poti primi un cacat de factura pe mail. Nope, m-au sunat ieri ca am nush ce restante.. pai stai nenica, io n-am primit factura. Aaaaa, pai nush uite apari aici cu debit. Pai trimite-mi factura pe mail si o platesc imediat. Nu se poate, veniti in magazin si o printam acolo. Are you fucking kiddin me? I-am zis aluia la telefon : alo, domne, ce facem aici, futere de hartie aiurea? Nu vreti sa fiti si voi "green" ca toata lumea, sau vestea asta n-a ajuns in State inca?

Astia tot ii dau ca vai mediul, vai dar sa protejam, sa facem, sa dregem. Nush cum o fi in alte state, dar in Texas fac fix o pula. Pretu' benzinei e ceva gen 50 de centi pe litru, vezi masini d-astea de rednecksi la tot pasu care sug nshpe litri numa cand le pornesti, pula sortare de gunoi, pula protejat mediul, pula going green.

De viteza internetului, nici nu mai zic. Ala e RIP, mai aprind zilnic cate o lumanare si sper sa invie.

Daca te uiti la astia la stiri, te crucesti si mai multe nu. In primul rand, te intrebi cum de selectia naturala permite ca anumite personaje sa existe pe acest pamant. Cele mai tampite si dobitoace stiri, la astia le vezi. Nici nu ma mai uit, ca ma enervez cand vad atata prostie pura.

De autostrazi, ce sa mai zic? Ok, au infrastructura smechera, dar starea asfaltului in sine? De-plo-ra-bi-la! Tagadam-tagadam, ca acasa-n Romania.

Again, poate e vb ca sunt in Texas, dar pe termen lung clar n-as sta aici. Tot nu ma pot obisnui cu ideea ca orice tampit poate sa-si ia permis de arma si clar nu ma pot obisnui cu tehnologia asta avansata de secolu' trecut.

aaaaaaaaaamnezie

Pentru ca e atat de singurel mititelu' de el, Adonis isi umple timpul band bere si alcoale prin puburi in oras. Azi dimineata, l-a rugat pe Mimisor sa mearga cu el sa isi recupereze masina din parcarea barului unde o lasase aseara, ca un sofer responsabil ce e el. Si ajung ei in parcare, ia masina de unde nu-I. Se apuca oamenii sa intrebe in stanga, in dreapta, nimeni nu vazuse masina. Dupa un moment de panica, lui Adonis ii trece prin minte ca poate nu lasase acolo masina, ci in parcarea barului unde bause niste shoturi inainte sa ajunga la baru' asta din urma. Se duc ei cateva mile mai incolo la baru' cu pricina, nici acolo nu era masina. Si uite asa s-au apucat astia doi sa refaca circuitu' in natura al lui mister Amorez, ca se pare ca aseara setea a fost mare. Au gasit masina accidental, in parcarea unui pub de care Adonis nici macar nu isi amintea. Asadar, Adonis sufera si de amnezie.

Adonis in mizerie strikes again

Ma trezesc azi dimineata la 7 si ceva cu un mesaj de la Adonis: ma luati si pe mine de acasa, ca n-am masina. Mormai cateva injuraturi si ma intorc pe partea ailalta. La 8 jumate in drum spre munca, mi-am adus aminte de el si l-am sunat. Omu' mergea pe jos spre munca, pe marginea soselei, ca v-am mai zis io ca americanii astia nu isi prea misca dosurile, asa ca si trotuarele sunt destul de rare. M-am hahait bine un pic si dupa aia l-am cules dintr-o intersectie.

 

Amorezu' era in toane bune, fusese aseara la nush ce bar (dap, in mijlocul avertizarilor de inundatie si potop, lui i-a plans buza dupa o bere), unde dupa cateva ore de gandire (asa zice el, io zic ca dupa cateva beri bune) a luat o hotarare. O vrea pe tipa din Croatia inapoi. Gata domne, e committed, se duce in decembrie gramada dupa ea sa o recucereasca.

 

Cum i-a venit ideea asta creatza si mareatza? Pai ca se simte singurel saracu si s-a gandit si razgandit si el o iubeste inca pe aceasta moadmoazela si gata el o vrea de nevasta punct. Si facea in masina: da, inainte nu eram pregatit, dar acum sunt. Adica....cand ai cerut-o in casatorie nu erai pregatit, dar acu' esti? Yup! Adonis logic. Aaaaanyway, i-a si trimis mesaje de dragoste aleia, ca gata ea e za one and only, nu se mai uita dupa alte fuste, nu mai face nimic gata, el e committed, o vrea inapoi etc etc, mi-a aratat zecile de mesaje si credeti-ma, omu si-a dat sufletu' acolo. La care ea: ma mai gandesc. Baaiiii am murit de ras. Asta era acolo indignat ca ce, ca cum, ca har, ca mar. Io i-am zis sa zica merci ca n-a zis no thanks. Macar a zis ca se mai gandeste.

 

Si acum porneste saga. Adonis planuieste recucerirea. Mai intai, ii trimite mesaje iubicioase la fiecare ora din zi si din noapte. A zis ca macar asa se asigura ca nu uita de el. I-a trimis si flori acasa, dar asta e deja miscarea clasica. Tipa ii raspunde la 1 din 7 asa, in 3 cuvinte gen. Nu ii zice sa fuck off, nici sa nu. Pare foarte indiferenta dar eu cred ca in sinea ei si ea se distreaza bine de tot.

 

Oricare ar fi rezultatul, eu stiu ca pana in decembrie cel putin, o sa am sursa de amuzament.

 

CraCaCiun.

Cand eram io mica, nu stiam ce inseamna "decoratiuni de Craciun". Pentru noi, bradul impodobit era singurul simbol din casa care iti aducea aminte ca vine Moshu si si pe ala il impodobeam in familie in seara de Ajun. Alti copii gaseau bradul gata impodobit impreuna cu darurile aferente  in dimineata de Craciun. Tin minte ca aveam o caseta VHS cu un film cu Mosu la care ma uitam cu sfintenie in fiecare Ajun, dupa care mergeam sa fac baie sa nu ma gaseasca Mosu nepregatita iar cand ieseam din baie, aflam ca vaaaai, toocmai il ratasem pe individ, care trecuse deja pe la noi sa lase cadourile. Smart tactic.
Oricum, anii au trecut si au inceput sa apara si pe la noi tot felul de brizbrizuri, zanganele si accesorii cu care sa iti ornezi casa ca in filmele americane si sa iti faci propriul Christmas Wonderland. Evident, inzorzonarea asta nu e ieftina, asa ca oamenii s-au apucat sa decoreze mai devreme ca sa merite macar investitia. Si uite ca azi decoram la 15 dec, la anu decoram pe 10, peste inca un an decoram pe 1 si tot asa. Ca deh, in fiecare an marim colectia de renuti, ingerasi, oameni de zapada, globulete si tot tacamu' iar banii sparti trebuie justificati cumva.
Tin minte ca acum 6-7 ani am ramas muta de uimire cand am vazut ca scosesera decoratiunile la vanzare la inceput de noiembrie, stiu ca am trimis poze pe la toti prietenii si ne-am hahait pe tema asta. In Olanda, incepi sa vezi primele semne ale Craciunului undeva prin noiembrie, pierdute printre dulciurile de Sinterklaas si toate cele. Am mai zis io ca pt olandezi, Sinterklaas e ZA SHIT, Craciunul e asa, doar o cina in familie si atat.
In State nu nene, cand am ajuns noi pe 3 septembrie, decoratiunile de Craciun incepusera sa isi faca deja aparitia, timid asa, printre decoratiunile cu tema tomnatica si de Halloween. Sefa-mea mi-a explicat ca totusi au o logica: americanii au o luna si jumatate cu 3 sarbatori mari: Halloween, Thanksgiving si Craciun. Toate cele 3 sarbatori au decoratiunile lor specifice, asa ca ies toate 3 pe piata cat se poate de devreme, ca na....tre sa capitalizeze si industria asta imensa cumva. Asa ca baga pe gat toaaate cacaturile tematice, de te miri uneori ce naiba au in cap. E o isterie generala alimentata de producatori ca doar ei sunt principalii beneficiari.
Asa ca se poate si mai rau.

domn' Amorez in mizerie si domn' Pescar

Ca sa nu mi se faca prea dor de nea Helmut din Germania, sefa-mea s-a asigurat ca avem destui ciudati in firma. Si avem cu duiumul, de ciudati nu ducem lipsa. Dar despre doi dintre ei o sa va povestesc, sa punem la dosar, sa nu cumva sa uit:

 

Nea' Amorez in mizerie, cum l-am poreclit, se crede asaaaa un fel de Adonis in decadere, ca are totusi 35 de anisori. In prima lui zi aici, a venit imbracat ca un ospatar. La costum negru cu camesha alba, cravata, tot tacamu’. Omul are o parere foarte buna despre el, acum sa zic sincer… n-arata rau pt don’shoarele care prefera bruneteii. Daca ii auzi povestile, zici ca a fost pizdaru' number 1 in tinerete, are la fabule care il implica pe el impreuna cu celebritati de te inchini in ceru' gurii si te gandesti sa ii recomanzi niste lecitina. Omu' traieste o drama permanenta, provocata evident, de femei. A fost logodit de vreo 2 ori, dar alea s-au razgandit cand el s-a decis ca patu' de acasa e cam naspa si si-a cautat saltele mai comode prin alte parti. Momentan plange dupa o tipa din Croatia, ultima logodnica. Plange pe umarul unei chelnerite de la un bar de p-aici, nu va faceti probleme. In timp ce plange pe umarul ei, mie imi povesteste ca si-a propus sa stea single in urmatoarele 3 luni. Cat a fost singur in toata viata lui? 2 luni adunate. Ii place prea mult pixda si cred eu, drama. Sa ii dau totusi un pic de credit, omu’ are vorbele la el si e pus pe vrajeala la orice ora din zi si din noapte. Asta il ajuta, pentru ca, aflandu-se in toiul crizei barbatului de peste 30 de ani fara plozi sau soatza,  este pus pe fapte mari. Dar asta peste 3 luni, ca el acu e single. E amuzant, trebuie sa recunosc, dramele lui imi amintesc de dramele mele din liceu. Numa ca el acolo a stagnat.

 

Nea’ Pescar e un personaj adevarat. La inceput, nu am stiut daca glumeste sau e serios. Era serios. Domn’ Pescar e din Arkansas, asa ca are accentul de redneck bine pus la punct. Ii spun Domn’ Pescar pentru ca in fiecare zi se imbraca in aceleasi culori si arata de parca ar pleca la pescuit. Sefa’ mea il mai numeste si 50 shades of khaki, si pe buna dreptate: cargo pants kaki, tricou army green asa, vesta din aia cu 100 de buzunare alta nuanta de kaki si nelipsita sapca kaki (evident!) pe care scrie ARMY. Ne-a zis ca are o cutie cu vreo 30 de sepci la fel, pe care le schimba regulat. Un coleg l-a intrebat daca a fost in armata sau ceva, nu-nu-nu, lui ii place sapca aia. Cireasa de pe tort: poarta niste ochelari de soare din aia ca de ciclist, de fapt nu ii poarta… ii tine mereu pe cozorocu’ sepcii. 

Domn’ Pescar colectioneaza serpi acasa, pen’ ca acu 20 de ani a fost muscat de un sarpe cu clopotei si nu aveau aia in spitalul local antivenin si era sa moara. Si de atunci, omu are acasa 3 serpi cu clopotei (care btw, sunt interzisi prin lege ca animale de companie) si inca vreo 2 serpi rege si isi face singur acasa antidotul. A fost muscat de inca vreo 9 ori, dar el zice ca i-a dresat sa nu mai atace. Eu am citit pe net ca nu poti dresa serpi cu clopotei, da’ ce stiu io.

Nea’ refuza sa calatoreasca peste apa. Uneori are drumuri in Florida, asa ca ia avionul pana sus in Louisiana si dupa aia ia alt zbor spre Florida. In loc sa zboare 2 ore jumate, el alege sa zboare vreo 5. Motivul? In tinerete cand lucra pe o platforma de petrol in Golf, si-a vazut prietenul cum a fost mancat de rechini live. Totusi, visul lui e sa viziteze Europa.

Domn’ Pescar si a taiat mana cu toporu’ din greseala si a condus 2 ore pana la cel mai apropiat spital. Tot el traieste in pustie, cel mai apropiat supermarket e la 40 de mile, iar internet nema.

Domn’ Pescar se numeste X al treilea si l-a numit pe fiisu ca pe el, numai ca al patrulea. Fii-su are tot baiat, pe care nu l-a numit X al cincilea, spre dezamagirea lui 50 shades of khaki.

Domn’ Pescar a fost muscat si de aligatori, numa ca aia tot ii plac. Este trist ca nu poate sa ii tina acasa, ca i-ar tine. Evident, domn’ Pescar e divortat, ca nicio femeie intreaga la cap nu ar sta cu el.

Nea’ asta e foarte bun la ceea ce face, insa nu prea-l duce capu’. Sefa il numeste “ copilul ei cu nevoi speciale” si chiar asa il si trateaza. Mori de ras cand vezi interactiunea dintre ei, mai ales ca nenicu are maniere neandertaliene.

O sa va mai povestesc eu de el, da acu nu mai am timp, gata. Voiam doar sa va spun ca io ma distrez la munca!

random

• Cand intri in Starbucks dimineata si Estrella se apuca sa iti faca white mocha de cum te vede, inseamna ca ai o problema. Asta e, nu mai fumez, tre' sa am si eu un viciu. Sunt ok cu asta, iar Estrella este o tanti atat de prietenoasa si draguta, ca imi face fiecare dimineata mult mai suportabila.
• Cand iti suna telefonul si te intampina cel mai sudist accent posibil, din care intelegi cateva cuvinte, iti amintesti unde esti. Iar atunci cand ti se ureaza "have a blessed day", iti amintesti si mai bine unde esti.
• Cand ti se spune ma'am de 100 de ori pe zi, te cam obisnuiesti cu ideea. Desigur, in prima faza cand primesti mailuri business si citesti acolo 2-3 ma'am aruncate, iti cam ridici sprancenele a mirare. Mai ciudat e cand te suna si incep cu "Good day, Miss Laura...blablabla..yes ma'am have a wonderful blessed day". Dar e ok, macar vorbesc respectuos.