Ii rasfoiam azi blogu lu Chirila si nu stiu de ce, mi-am amintit de un fost. Care fost este celebrul Snickers, care 4 luni de zile a trait cu impresia ca eu nu vorbesc urat. Era genu ala de om care folosea cuvinte simandicoase pentru absolut orice cacat. Da, hai intr-un moment romantic e misto sa zici chestii destepte si fensishmensi ca da bine si e de apreciat. Dar nene, cand vorbeam nimicuri pe messenger de exemplu, si sa zicem ca se ducea sa se culce, nu se putea sa imi zica: Ba, io ma culc. Nb pup. Nuuuu nene, imi zicea ce va citi in pat, ca bea apa nush de care, ca e in mood sa asculte nush ce muzica inainte sa adoarma, pana mea o intreaga simandicoseala pana punea geana pe geana. Era genul ala de om care trebuia sa faca o poezie din absolut orice, zicea dracu ca pe injuratura suprema (oricum l-am auzit o data zicand pula si a sunat foarte gresit de la el). Foarte interesanta experienta. Chiar si acu dupa ce ne-am despartit, ma suna mereu de ziua mea, cand bineinteles ca nu poate sa imi ureze niciodata un simplu La multi ani! (desi pe cuvant ca eu nu mai vreau mai multi decat am deja) Nu.. in primul rand, trebuie sa imi zica cumva, de cele mai multe ori imi zice gagico (odios, stiu). Dupa aia, imi face cele mai ciudate urari din lume, celebrele sanatate si fericire sunt prea putin. Nu, trebuie sa insire multe cuvinte fara sens, sa sune poetic si misterios, sa imi ureze ceva dar de fapt sa nu stiu ce imi ureaza. Este un personaj.
Nici nu stiu de ce mi-am amintit de el, cred ca din cauza stilului de scris al lui Chirila.
revin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu