... la ce zice Andreea
aici .
In plus, nu ma pot abtine sa nu ridic inca o problema : postul.
Cred ca in toata existenta mea , am tinut post 5-6 zile adunate, cand ma obliga bunica , ca ne vede Doamne-Doamne si
parintele nu ne impartaseste / spovedeste daca nu tinem post. Inca de atunci mi s-a parut absurd sa obligi un copil sa manance toate verziturile si sa-l vezi cum se topeste dupa o ciocolata.
Parintele bineinteles, sprijinea toata aceasta ipocrizie si astfel babele faceau un fel de concurs care tine post mai multe zile, ba unele sarmanele tineau post negru zile intregi desi starea de sanatate le era precara. Imi amintesc ca pe atunci (11-12 ani) incepusem sa-mi pun anumite probleme : Biserica sustine infometarea? Nu-ti omorî aproapele dar lasa ca te omor eu pe tine? Dar unde scrie pana la urma sa nu-mi mananc eu ciocolata?Adica , sa fac foamea cateva zile, dupa care in ZIUA AIA sa mancam, sa mancam, sa facem un adevarat ospat si sa facem excese ? Dar pana la urma intrebarea e : DE CE?
Aceste nelamuriri le-am expus bunicii. Reactia ei a fost monosilabica si nicidecum satisfacatoare : " Sa nu maniem pe Domnul". M-am gandit ca raspunsul va veni de la "
parintele" la spovedanie. Imi inchipuiam ca ne va lua pe fiecare in parte, ne va da sfaturi si ne va asculta in cazul in care am avea ceva de spus. De unde! Ne lua calup, vreo 5-8 țânci , ne intreba : "Vorbiti urat cu parintii? Aveti note bune? (unde scrie ca trebuie sa am note bune ca sa fiu un bun crestin? ) Luati numele Domnului in desert?" . Nu astepta rapunsurile, ne chema repede sa
atingem sutana si cu mana stanga (accesorizata frumos cu un ceas scump) ne facea semnul crucii si ne trimitea la plimbare. Am incercat sa il intreb de ce trebuie sa tin post si mi-a spus ca nu eu pun intrebari ci el. Odata cu trecerea anilor ajungeam la biserica numai de Paste. Dar si asta s-a schimbat cand , in timpul slujbei a sunat telefonul preotului si a raspuns afabil " Nu pot, sunt in slujba". M-a scarbit. Biserica s-a ales cu un enorias in minus.
Dar sa revin la problema mea cu postul . Am vazut acum la TV ca , la emisiuni cu tematica politica , invitatii din Saptamana Mare ii tot dadeau cu piosenia . " Da , pai in mod normal as fi ultragiat ca iubitul Ebei a primit un post la Paris, dar e Joia Mare si trebuie sa fim mai toleranti , indulgenti si buni crestini " (Bine pai, atunci revino saptamana viitoare cand n-o sa mai fie Saptamana Mare si nu o sa mai ai dupa ce sa iti ascunzi opiniile) " Cum, RATB-ul protesteaza chiar acum, in Saptamana Mare?" ( ca sa vezi, si ce daca?)
Nu suport ipocriziile de genul asta si comportamentul afisat de moronosite . De parca daca nu o spui, nu o gandesti. De parca in Saptamana Mare esti
altcineva, care nu injura, nu judeca, nu mananca oua,carne,branza. De parca intregul tau "eu" isi schimba total valorile, standardele si perspectiva asupra vietii. Postul asta apare ca o revelatie , o intoarcere la eul spiritual , la origini. Pai, bine- bine dar dupa aia? Dupa aia lumea uita de puritate, piosenie, umanitate si se revine la jungla cea din toate zilele. Adica, o mascarada de cateva zile in care ii dam cu Domnu-n sus, Domnu-n jos si dupa aia...pai gata, a trecut Pastele. Atunci a fost asa, acum .. e ceea ce
noi numim viata de zi cu zi.
Cred intr-o forta suprema , care nu se numeste neaparat Dumnezeu . Atat.
Restul, creatia omului ( biblia, preoti, traditii de inmormantare,nunta etc) si transformarea ei intr-un important factor politic si economic mie imi repugna.
Revin.
