Inainte sa ma cunoasca pe mine, Mimi nu pusese in viata lui gura pe ciorba. Nu condamn, nu ar fi avut de unde. Dar de cand a gustat aceasta supa acra magica, a fost cucerit. Mananca ciorba ca haplea si de fiecare data isi mai pune o portie. Fac ciorba in medie o data pe luna ca n-am chef sa stau o ora jumate in bucatarie prea des, asa ca de fiecare data este primita cu entuziasm. Acum ca s-a prins cam cum ar trebui sa fie o ciorba, Mimi s-a apucat sa-mi dea note, care variaza in functie de cat chef am avut in ziua respectiva sa bibilesc.
Ieri cand a venit de la munca si a vazut ca facusem ciorba, s-a luminat tot. Nu aveti idee ce ma bucur, ca si io-s mare ciorbareasa si as fi fost trista daca nu ar fi fost pe gustul lui.
Alte mancaruri incercate pana acum de catre Mimi ( cu stelute de la 1 la 5, 1 fiind naspa si 5 fiind super bun) :
tocanita de ceapa cu pui (4 stelute)
sarmale (5 stelute)
mamaliga (1 steluta)
ciorba de burta (1 steluta)
mancare de mazare (3 stelute)
drob (1 steluta)
sorici (bine asta nu e mancare dar e mereu profund ingretosat : minus 1 steluta)
ghiveci (3 stelute)
tocanita clasica (3 stelute)
Problema mea cu Mimi cand gatesc ca acasa, e ca nu prea vrea sa manance aceeasi mancare a doua zi. Nu e obisnuit si ii e greu sa inteleaga ca daca fac o oala de ceva, logic va trebui sa mancam acel ceva si a doua zi. Oricat ma chinui sa gatesc in cantitati reduse, mereu ramane peste si a doua zi ori mananc eu la pranz, ori aia e cina. Mie una nu mi se pare ciudat, dar asta stiu ca e obisnuinta.
Ei, macar bine ca ciorba o mananca si a doua zi :)
Revin.
Sinterklaas. Povestea.
Povestea lui Sinterklaas sau Sf. Nicolae incepe in Turcia, in anii 300, cand se spune ca Episcopul Mirei, Nicolae, ajuta copiii nevoiasi, familiile cu copii etc etc (the dude loved helping kids)- pana aici suna cam ca la noi.
De aici urmeaza mind-fuckery : nu se stie exact de ce sau cum, dar Sinterklaas se pare ca s-a mutat din Turcia in Spania peste ani si din Spania vine cu vaporul in Olanda (la jumatatea lui noiembrie) ca sa aduca daruri copiilor in noaptea de 5 spre 6 decembrie. Si stati, ca nu vine singur, vine cu ajutoarele lui, Zwarte Pieten si cu calul Amerigo (care e neaparat alb). Initial, vaporul era unul cu aburi dar in ultimul timp s-au mai modernizat.
In fiecare an, la jumatatea lui noiembrie (anul asta vine pe 16) vaporul vine in Amsterdam, unde este intampinat de primarul orasului si 500.000 de oameni veniti sa vada parada. Dupa ce vaporul ancoreaza in buricul targului, Sinterklaas se urca pe Amerigo si impreuna cu Zwarte Piet si o orchestra ambulanta, pornesc parada pe strazile principale ale orasului. Destinatia finala este Stadsschouwburg, o cladire ultra cunoscuta, de la balconul careia tine un mic discurs pentru cei mici. (toata procesiunea este televizata si dureaza vreo jumatate de zi)
El e Mosul:
Dupa aia, timp de 2 saptamani se organizeaza parade asemanatoare in toate orasele din tara.
In ultimii ani, Zwarte Piet a fost un subiect foarte controversat. De ce? In primul rand, va pun poza:
Traditional, Zwarte Piet sunt negri pe fata din cauza ca il ajuta pe mos cu livrarea cadourilor (pe hornuri) si in acest proces, se murdaresc de taciune. Multi oameni sunt de parere ca Zwarte Piet reprezinta imaginea sclavismului, a negrilor muncind pentru albi etc. Sunt multe petitii si multe discutii mai ales in aceasta perioada a anului, insa pentru moment Zwarte Piet raman negri pe fata.
Si cam asta e povestea. Interesant, nu?
Revin.
din una in alta
Anul asta, toamna este mai frumoasa decat anul trecut, cand a plouat cu nemiluita, a batut vantul mai-mai sa te ia pe sus, a fost cam frig si in general cerul gri-mohorat iti dadea asa o senzatie de meh.. Anul asta este mult mai insorit, a mai plouat ce-i drept dar parca nu asa mult, temperatura medie a fost de 16 grade (lux fata de cele 5 de anul trecut) iar tonusul general este parca mai pozitiv.
Imi plac culorile de toamna, iar acum ca noiembrie bate la usa, imi aduc aminte ca mai e un piiiic si vine Craciunul (my all time fav). Prin orice magazin te duci, decoratiunile de Craciun sunt up and ready, deja am vazut ca lumea cumpara globuri, luminite si toate cele. Oricat de mult as iubi eu Craciunul, daca ma apuc sa cumpar decoratiuni de acum, probabil pana in decembrie o sa am destule zdranganele sa decorez 2 case. Asa ca ma uit, dar ma temperez... pana acum n-am cumparat nimic.
Ca tot veni vorba, decoratiunile sunt de Craciun, dar ceea ce sarbatoresc ei cu adevarat aici este Sinterklaas (Mos Nicolae de la noi) asa ca de aia au ei casele gata ornate + bradul de rigoare la inceput de decembrie. Dar o sa va spun alta data povestea lui Sinterklaas, ca este intr-adevar fascinanta :)
De fapt voiam doar sa va arat bicla de mai sus, care sta mereu in fata acelui magazin iar in functie de sezon, este decorata/ vopsita in alt fel. Momentan, este portocalie si are cativa bostani in cos, ca doar e toamna!
Revin.
frietjes. french fries. cartofi prajiti
Daca te trezesti conducand jumatate de oras doar ca sa cumperi cei mai buni cartofi prajiti, nu te panica, esti in Olanda, este perfect normal.
Oamenii astia divinizeaza snack bar-urile si mai ales cartofii prajiti. I mean, cititi aici si minunati-va.
Nu stiu cum e in intreaga tara, dar in zona unde stau eu nu stiu nicio familie care sa nu aiba o seara speciala pe saptamana dedicata prajelilor specific olandeze. Eu una nu sunt neaparat de acord cu acest obicei, insa o data la 2 saptamani mancam snack-bar ca daca nu, moare Mimi. Si cand mancam snack-bar, tre sa conducem pana in curu curului la o chichineata de snack-bar care face cica cei mai buni cartofi prajiti ever. Serios, pana sa ma mut, cartofii prajiti erau cartofi prajiti, nimic special, nu-mi amintesc sa fi facut vreodata fite pe subiectul asta. Nope, Mimi strongly disagrees.
Cand mergem sa mancam impreuna cu alti prieteni la vreun snack-bar din apropiere, mereu se deschide acelasi subiect al cartofilor prajiti. Fiecare are propria opinie despre cum ar trebui sa fie, dar toata lumea este de acord ca ZA PLACE vinde cei mai buni frietjes (ca asa le zice). Ba mai mult, atunci cand cineva propune sa mergem sa mancam in localul X si Mimi refuza pe motiv ca za friejtes nu sunt pe gustul lui, nimeni nu se mira. Perfect normal.
Dupa care vine apogeul. Daca esti invitat acasa la cineva la cina si se servesc si cartofi prajiti, se poate intampla ca gazda sa te anunte cu foarte multa mandrie ca respectivii cartofi sunt zelfgemaakt, adica in traducere - te anunta ca au curatat cartofi (!!!), i-au taiat (!!!) si i-au pus la prajit (!!!). Trust me, e big deal. Si nu poti reactiona la modu "asa, si?" nununu, tre sa fii asa putin incantat si sa zici "yummy"sau "lekker"sau ceva care sa exprime entuziasm. Pt ca e mare lucru ca gazda a depus efort sa faca frietjes aia zelfgemaakt in loc sa ii cumpere la punga. Pana sa locuiesc aici, am fost o ignoranta. Daca stiam eu ca tre sa primesc o medalie sau macar aplauze de fiecare data cand am facut cartofi prajiti, ehehei! Mai ales maica-mea, cred ca ar fi avut templu pana acum.
Cand gatesc romaneste, trebuie sa specific mereu ca TOTUL este zelfgemaakt, ca n-am facut sosu ala din vreun plic sau borcan si ca am curatat si taiat eu insami toate legumele! Poate exagerez putin, dar pe de o parte ii inteleg, gasesti la pungi/borcane absolut tot ce vrei, poti gati in 10 minute o cina pe care daca ai gati-o clasic ti-ar lua 2 ore. Totusi, e bine ca apreciaza mancarea facuta in tihna si cu ingrediente proaspete.
Anyway, plecasem de la alta idee. Voiam doar sa informez neinitiatii ignoranti ca mine despre latura nestiuta a cartofilor prajiti
Revin.
Oamenii astia divinizeaza snack bar-urile si mai ales cartofii prajiti. I mean, cititi aici si minunati-va.
Nu stiu cum e in intreaga tara, dar in zona unde stau eu nu stiu nicio familie care sa nu aiba o seara speciala pe saptamana dedicata prajelilor specific olandeze. Eu una nu sunt neaparat de acord cu acest obicei, insa o data la 2 saptamani mancam snack-bar ca daca nu, moare Mimi. Si cand mancam snack-bar, tre sa conducem pana in curu curului la o chichineata de snack-bar care face cica cei mai buni cartofi prajiti ever. Serios, pana sa ma mut, cartofii prajiti erau cartofi prajiti, nimic special, nu-mi amintesc sa fi facut vreodata fite pe subiectul asta. Nope, Mimi strongly disagrees.
Cand mergem sa mancam impreuna cu alti prieteni la vreun snack-bar din apropiere, mereu se deschide acelasi subiect al cartofilor prajiti. Fiecare are propria opinie despre cum ar trebui sa fie, dar toata lumea este de acord ca ZA PLACE vinde cei mai buni frietjes (ca asa le zice). Ba mai mult, atunci cand cineva propune sa mergem sa mancam in localul X si Mimi refuza pe motiv ca za friejtes nu sunt pe gustul lui, nimeni nu se mira. Perfect normal.
Dupa care vine apogeul. Daca esti invitat acasa la cineva la cina si se servesc si cartofi prajiti, se poate intampla ca gazda sa te anunte cu foarte multa mandrie ca respectivii cartofi sunt zelfgemaakt, adica in traducere - te anunta ca au curatat cartofi (!!!), i-au taiat (!!!) si i-au pus la prajit (!!!). Trust me, e big deal. Si nu poti reactiona la modu "asa, si?" nununu, tre sa fii asa putin incantat si sa zici "yummy"sau "lekker"sau ceva care sa exprime entuziasm. Pt ca e mare lucru ca gazda a depus efort sa faca frietjes aia zelfgemaakt in loc sa ii cumpere la punga. Pana sa locuiesc aici, am fost o ignoranta. Daca stiam eu ca tre sa primesc o medalie sau macar aplauze de fiecare data cand am facut cartofi prajiti, ehehei! Mai ales maica-mea, cred ca ar fi avut templu pana acum.
Cand gatesc romaneste, trebuie sa specific mereu ca TOTUL este zelfgemaakt, ca n-am facut sosu ala din vreun plic sau borcan si ca am curatat si taiat eu insami toate legumele! Poate exagerez putin, dar pe de o parte ii inteleg, gasesti la pungi/borcane absolut tot ce vrei, poti gati in 10 minute o cina pe care daca ai gati-o clasic ti-ar lua 2 ore. Totusi, e bine ca apreciaza mancarea facuta in tihna si cu ingrediente proaspete.
Anyway, plecasem de la alta idee. Voiam doar sa informez neinitiatii ignoranti ca mine despre latura nestiuta a cartofilor prajiti
Revin.
sah mat
Cand ma intalnesc / chattuiesc cu oameni cu care nu am mai schimbat o vorba de foarte mult timp, prima intrebare pe care o primesc este :"Si, cum e viata in Olanda?". Intrebare la care nu am habar cum sa raspund, sincer.
La ultima vizita in Romania, m-am intalnit cu un fost coleg care m-a luat la interviu direct, incepand cu intrebarea "Si, nu-i asa ca e mai bine acolo??"
Chiar m-a inchis, mi-a dat sah mat. Cum sa raspund? Probabil oamenii care se muta din motive financiare ar raspunde mult mai usor. Eu m-am mutat ca sa fiu alaturi de omul iubit, nu imi mergea rau in Romania, aveam un job care imi placea desi ma solicita mult, viata sociala normala, numai EL lipsea din peisaj. Si sincer, dupa un an si 20-25 de zboruri facute de el si vreo 4 facute de mine, hotararea luata a fost cea corecta. Cred ca si de aceea nu stiu sa raspund la intrebarile de genul asta, pentru ca a fost o decizie luata in decursul unui an, am planuit si aranjat totul pe indelete, am stiut la ce sa ma astept, iar faptul ca aici am fost intampinata de cea mai tare familie adoptiva a ajutat nespus.
Asa ca intrebarea "e mai bine acolo?"tot ma inchide. Mai bine ... comparat cu ce? Mai bine din punct de vedere sentimental? Da, de 1000 de ori! Mai bine din punct de vedere social? Mhm,, asa si asa, nu prea (inca) (Asta este si din cauza mea, pentru ca in primul an m-am axat mai mult sa il cunosc cat mai bine pe Mimoz, sa ne adaptam unul la celalat, sa ne bucuram de schimbare si de cateva vacante in doi. Abia relativ recent am inceput sa mai ies din bula, sa mai beau o cafea cu lume si sa incerc sa creez relatii de prietenie. Desi n-as fi spus asta despre mine, am descoperit ca nu sunt atat de sociabila cum credeam si ca sunt foarte picky cand vine vorba de oameni care sa imi placa si care sa imi starneasca interesul, dar asta e OK, it will come.) Mai bine din punct de vedere civilizatie, organizare, legi? Da, asta clar, este un mare plus sa faci totul online, sa nu dai de melteni in trafic, sa vorbesti cu functionari care chiar sa isi doreasca sa te ajute in orice fel posibil, chiar daca nu le vorbesti limba si esti clueless, da asta da. Dar asta este cireasa de pe tort.
Asa ca revin la problema mea cu intrebarea, ca acolo am ramas. Am incercat sa raspund spunand adevarul "da, viata e frumoasa in Olanda, traiesc cu iubitul si sunt fericita" . La raspunsul asta am intalnit asa o privire din aia "saraca, ce visatoare", urmata de "Si ce job ai? Si ... cat castigi?". Ok, e si asta o parte importanta pentru ca vacantele alea nu se platesc singure si posibilitatea de a face multe chestii este cumva conditionata de resurse, nu traiesc intr-un univers paralel si sunt constienta ca banii sunt necesari. Totusi incerc sa ma fofilez de la astfel de detalii pentru ca - sa ne amintim - astea sunt intrebari puse de oameni cu care te vezi o data la 1000 de ani.
Asadar, cum raspund eu la "Cum e viata in Olanda?". All in one my bro, "E bine, locuiesc fericita cu iubitul, am un job ok si inca descopar tara". Pac, end of story.
Revin.
La ultima vizita in Romania, m-am intalnit cu un fost coleg care m-a luat la interviu direct, incepand cu intrebarea "Si, nu-i asa ca e mai bine acolo??"
Chiar m-a inchis, mi-a dat sah mat. Cum sa raspund? Probabil oamenii care se muta din motive financiare ar raspunde mult mai usor. Eu m-am mutat ca sa fiu alaturi de omul iubit, nu imi mergea rau in Romania, aveam un job care imi placea desi ma solicita mult, viata sociala normala, numai EL lipsea din peisaj. Si sincer, dupa un an si 20-25 de zboruri facute de el si vreo 4 facute de mine, hotararea luata a fost cea corecta. Cred ca si de aceea nu stiu sa raspund la intrebarile de genul asta, pentru ca a fost o decizie luata in decursul unui an, am planuit si aranjat totul pe indelete, am stiut la ce sa ma astept, iar faptul ca aici am fost intampinata de cea mai tare familie adoptiva a ajutat nespus.
Asa ca intrebarea "e mai bine acolo?"tot ma inchide. Mai bine ... comparat cu ce? Mai bine din punct de vedere sentimental? Da, de 1000 de ori! Mai bine din punct de vedere social? Mhm,, asa si asa, nu prea (inca) (Asta este si din cauza mea, pentru ca in primul an m-am axat mai mult sa il cunosc cat mai bine pe Mimoz, sa ne adaptam unul la celalat, sa ne bucuram de schimbare si de cateva vacante in doi. Abia relativ recent am inceput sa mai ies din bula, sa mai beau o cafea cu lume si sa incerc sa creez relatii de prietenie. Desi n-as fi spus asta despre mine, am descoperit ca nu sunt atat de sociabila cum credeam si ca sunt foarte picky cand vine vorba de oameni care sa imi placa si care sa imi starneasca interesul, dar asta e OK, it will come.) Mai bine din punct de vedere civilizatie, organizare, legi? Da, asta clar, este un mare plus sa faci totul online, sa nu dai de melteni in trafic, sa vorbesti cu functionari care chiar sa isi doreasca sa te ajute in orice fel posibil, chiar daca nu le vorbesti limba si esti clueless, da asta da. Dar asta este cireasa de pe tort.
Asa ca revin la problema mea cu intrebarea, ca acolo am ramas. Am incercat sa raspund spunand adevarul "da, viata e frumoasa in Olanda, traiesc cu iubitul si sunt fericita" . La raspunsul asta am intalnit asa o privire din aia "saraca, ce visatoare", urmata de "Si ce job ai? Si ... cat castigi?". Ok, e si asta o parte importanta pentru ca vacantele alea nu se platesc singure si posibilitatea de a face multe chestii este cumva conditionata de resurse, nu traiesc intr-un univers paralel si sunt constienta ca banii sunt necesari. Totusi incerc sa ma fofilez de la astfel de detalii pentru ca - sa ne amintim - astea sunt intrebari puse de oameni cu care te vezi o data la 1000 de ani.
Asadar, cum raspund eu la "Cum e viata in Olanda?". All in one my bro, "E bine, locuiesc fericita cu iubitul, am un job ok si inca descopar tara". Pac, end of story.
Revin.
ieri
Ieri am iesit la plimbare un pic prin oras, dupa care m-am oprit in parcul de langa apt nostru. Era asa cald, soare si frumos, incat a trebuit sa fac cateva poze
WARNING: poze facute cu telefonul de calitate extrem de indoielnica. I still had to share
WARNING: poze facute cu telefonul de calitate extrem de indoielnica. I still had to share
A, si ca update, in cazul in care va intrebati, Mimi are piciorul in ghips de lunea trecuta si trebuie sa il tina inca 3 saptamani. Da da, piciorul ala pe care si l-a futat in SINGURA zi in care s-a dus sa joace fotbal. Yeeey!
Revin.
Net
Scriu asta de pe telefon pt ca sunt plina de spume. La modu ala grav.
Avem un internet de tot cacatu viteza melcului turbat pt care platim aprox 60€ cu tv inclus. Acum juma de ora s- a dus tot naiba. Nema semnal tv, nema internet, NIMIC! Sun la ei, ma mai si taxeaza cu 60 de centi pe minut. Le zic problema, aaa daaa e de la noi. Cel mai devreme va putem trimite un mecanic VINERI. Azi fiind fucking marti. Am zis ca imi explodeaza creierul, nu mai stiu ce i-am zis lu baietica ala , ca in momentu in care am auzit vineri am intrat in raging bitch mode. La modu wtf in ce plm secol traiesc sa vina mecanicu in 4 zile?! Adica serios acum, in 2014 nu iti mai permiti fraticule sa stai fara net 4 ZILE! Hai da -l naiba de TV da ce cacat fac fara NET!?!? Mai ales cand e de la ei. Adica inteleg sa zicem 4 zile daca din prostia mea sparg modemu sau daca alterez eu cumva echipamentu. Dar nu! Abia astept sa apara Mimi acasa si sa isi dea seama ca nu mai poate vedea fotbal. L- am sunat si a fost asa ultragiat da nu cred ca isi da seama ca asta inseamna 4 zile fara Fox Sports. Cred ca o sa intre in sevraj. Hahahahahaha
Revin cand o sa am net.
UPDATE: Azi dimineata aveam net si TV. Minune! Dupa care sa aflu de la stiri ca de fapt juma de oras fusese in situatia mea iar tampitu ala de la telefon nu a fost in stare sa vada in sistem ca mai sunt si alti oameni afectati. Pt ca l-am si pus sa se uite sa vada daca pe strada mea mai sunt si altii fara semnal si nunununu numai la dvs e problema. Aaaanyway, bine ca am net!
Avem un internet de tot cacatu viteza melcului turbat pt care platim aprox 60€ cu tv inclus. Acum juma de ora s- a dus tot naiba. Nema semnal tv, nema internet, NIMIC! Sun la ei, ma mai si taxeaza cu 60 de centi pe minut. Le zic problema, aaa daaa e de la noi. Cel mai devreme va putem trimite un mecanic VINERI. Azi fiind fucking marti. Am zis ca imi explodeaza creierul, nu mai stiu ce i-am zis lu baietica ala , ca in momentu in care am auzit vineri am intrat in raging bitch mode. La modu wtf in ce plm secol traiesc sa vina mecanicu in 4 zile?! Adica serios acum, in 2014 nu iti mai permiti fraticule sa stai fara net 4 ZILE! Hai da -l naiba de TV da ce cacat fac fara NET!?!? Mai ales cand e de la ei. Adica inteleg sa zicem 4 zile daca din prostia mea sparg modemu sau daca alterez eu cumva echipamentu. Dar nu! Abia astept sa apara Mimi acasa si sa isi dea seama ca nu mai poate vedea fotbal. L- am sunat si a fost asa ultragiat da nu cred ca isi da seama ca asta inseamna 4 zile fara Fox Sports. Cred ca o sa intre in sevraj. Hahahahahaha
Revin cand o sa am net.
UPDATE: Azi dimineata aveam net si TV. Minune! Dupa care sa aflu de la stiri ca de fapt juma de oras fusese in situatia mea iar tampitu ala de la telefon nu a fost in stare sa vada in sistem ca mai sunt si alti oameni afectati. Pt ca l-am si pus sa se uite sa vada daca pe strada mea mai sunt si altii fara semnal si nunununu numai la dvs e problema. Aaaanyway, bine ca am net!
Bookies, Bookies
Iub m-a provocat pe facebook sa numesc 10 carti care m-au impresionat/ transformat si m-am gandit sa ii raspund aici, pt ca vreau sa detaliez putin lista mea :)
Asadar:
1. Harry Potter - J.K. Rowling (toate cele 7 volume) - Cartea care mi-a deschis cu adevarat apetitul pentru citit : aveam 11 sau 12 ani cand a venit mama acasa cu primul volum Harry Potter. Tin minte si acum ca am fost impresionata cand am aflat ca personajul principal era fix de varsta mea si traia toate experientele acelea minunate. A fost prima carte pe care am citit-o fara sa ma uit la numarul paginilor (la varsta aia, ce trecea de 100 de pagini era foarte scarry) . Am crescut odata cu Harry Potter, am iubit lumea Harry Potter din prima clipa si toate volumele le-am citit pe nerasuflate.
2. Toti oamenii sunt muritori - Simone de Beauvoir - am citit-o in Grecia, imprumutata de la Iubi. Era printre putinele carti in limba romana pe care le aveam la indemana asa ca am citit-o pe indelete. Mi-a placut, m-a pus pe ganduri. Mereu o sa asociez cartea aceasta cu perioada aceea care a adus atatea schimbari in viata mea.
3. La paradisul femeilor - Emile Zola - am citit-o pe final de liceu, la recomandarea mamei. Mama este mare amatoare de autori francezi si pot spune ca am preluat asta de la ea. Imi place stilul ala clasic, imi plac povestile de dragoste, imi place sa citesc despre femei puternice, deci cartea asta s-a incadrat la fix.
4. Etruscul - Mika Waltari - nu mai auzisem de acest autor iar romanul mi-a picat in maini din pura intamplare. Iubesc istoria si modul in care Waltari a construit acest personaj. De acelasi autor, mai recomand Amantii din Bizant.
5. Intoarcerea din rai - Mircea Eliade - l-am descoperit pe Eliade in perioada liceului si vai, cat l-am iubit! Primul autor pentru care am calcat vreodata in biblioteca liceului, pe a carei opera am citit-o aproape intreaga. Dintre autorii romani, este indubitabil autorul meu preferat.
6. Iarna vrajbei noastre - John Steinbeck - primul autor american (dupa Mark Twain) care mi-a spus ceva. Pentru mine, un roman bun nu trebuie neaparat sa aiba actiune sau o intriga dramatica. Imi place mult mai mult sa descopar psihologia umana si sa inteleg motivele din spatele unei actiuni. De acelasi autor, cu siguranta as mai recomanda La rasarit de Eden.
7. Colierul reginei -Alexandre Dumas (tatal) - Sau mai bine zis, orice de Alexandre Dumas. V-am zis ca iubesc istoria si povestile de dragoste, nu? Regine, intrigi, viata la curte, dueluri, cavalerism, comploturi- reteta ideala pentru mine. Mereu citesc acest autor cu placere, chiar acum sunt aproape de finalul Reginei Margot.
8. Aventurile lui Sherlock Holmes - Sir Arthur Conan Doyle - stiam de Sherlock de cand eram mica, dar abia anul trecut m-am apucat sa il citesc pe indelete. Poate e mai bine ca nu l-am citit in copilarie, pentru ca desi actiunea este antrenanta, pentru mine a fost mult mai interesant sa descopar psihologia umana. Imi plac personajele ciudate, iar al nostru Sherlock se incadreaza perfect.
9. Mandrie si prejudecata - Jane Austen - se poate sa n-am romanul asta in lista? Stiu ca e pe toate listele pamantului si e super overrated si toate cele, dar ce sa zic, am plans cu bulbuci. Daca in viata de zi cu zi sunt orice numai romantica nu, atunci cand citesc un roman vreau domne romantism pe paine.
10.Vulpile in vie- Lion Feuchtwanger - again, ceva istoric dar frumos, merita aruncat un ochi cu siguranta!
Spor la citit, daca v-a facut cu ochiul vreun titlu mentionat de mine.
Revin.
Asadar:
1. Harry Potter - J.K. Rowling (toate cele 7 volume) - Cartea care mi-a deschis cu adevarat apetitul pentru citit : aveam 11 sau 12 ani cand a venit mama acasa cu primul volum Harry Potter. Tin minte si acum ca am fost impresionata cand am aflat ca personajul principal era fix de varsta mea si traia toate experientele acelea minunate. A fost prima carte pe care am citit-o fara sa ma uit la numarul paginilor (la varsta aia, ce trecea de 100 de pagini era foarte scarry) . Am crescut odata cu Harry Potter, am iubit lumea Harry Potter din prima clipa si toate volumele le-am citit pe nerasuflate.
2. Toti oamenii sunt muritori - Simone de Beauvoir - am citit-o in Grecia, imprumutata de la Iubi. Era printre putinele carti in limba romana pe care le aveam la indemana asa ca am citit-o pe indelete. Mi-a placut, m-a pus pe ganduri. Mereu o sa asociez cartea aceasta cu perioada aceea care a adus atatea schimbari in viata mea.
3. La paradisul femeilor - Emile Zola - am citit-o pe final de liceu, la recomandarea mamei. Mama este mare amatoare de autori francezi si pot spune ca am preluat asta de la ea. Imi place stilul ala clasic, imi plac povestile de dragoste, imi place sa citesc despre femei puternice, deci cartea asta s-a incadrat la fix.
4. Etruscul - Mika Waltari - nu mai auzisem de acest autor iar romanul mi-a picat in maini din pura intamplare. Iubesc istoria si modul in care Waltari a construit acest personaj. De acelasi autor, mai recomand Amantii din Bizant.
5. Intoarcerea din rai - Mircea Eliade - l-am descoperit pe Eliade in perioada liceului si vai, cat l-am iubit! Primul autor pentru care am calcat vreodata in biblioteca liceului, pe a carei opera am citit-o aproape intreaga. Dintre autorii romani, este indubitabil autorul meu preferat.
6. Iarna vrajbei noastre - John Steinbeck - primul autor american (dupa Mark Twain) care mi-a spus ceva. Pentru mine, un roman bun nu trebuie neaparat sa aiba actiune sau o intriga dramatica. Imi place mult mai mult sa descopar psihologia umana si sa inteleg motivele din spatele unei actiuni. De acelasi autor, cu siguranta as mai recomanda La rasarit de Eden.
7. Colierul reginei -Alexandre Dumas (tatal) - Sau mai bine zis, orice de Alexandre Dumas. V-am zis ca iubesc istoria si povestile de dragoste, nu? Regine, intrigi, viata la curte, dueluri, cavalerism, comploturi- reteta ideala pentru mine. Mereu citesc acest autor cu placere, chiar acum sunt aproape de finalul Reginei Margot.
8. Aventurile lui Sherlock Holmes - Sir Arthur Conan Doyle - stiam de Sherlock de cand eram mica, dar abia anul trecut m-am apucat sa il citesc pe indelete. Poate e mai bine ca nu l-am citit in copilarie, pentru ca desi actiunea este antrenanta, pentru mine a fost mult mai interesant sa descopar psihologia umana. Imi plac personajele ciudate, iar al nostru Sherlock se incadreaza perfect.
9. Mandrie si prejudecata - Jane Austen - se poate sa n-am romanul asta in lista? Stiu ca e pe toate listele pamantului si e super overrated si toate cele, dar ce sa zic, am plans cu bulbuci. Daca in viata de zi cu zi sunt orice numai romantica nu, atunci cand citesc un roman vreau domne romantism pe paine.
10.Vulpile in vie- Lion Feuchtwanger - again, ceva istoric dar frumos, merita aruncat un ochi cu siguranta!
Spor la citit, daca v-a facut cu ochiul vreun titlu mentionat de mine.
Revin.
Sezonul 2.
Dap, a inceput din nou sezonul de fotbal. Adica sezonul in care Mimi are 2 activitati principale: ori isi rupe picioarele in fiecare duminica, ori tine TV-ul blocat pe FOX Sport toata ziulica.
Azi vorbim despre prima activitate.
Inca nu imi explic de ce, dar Mimi are impresia ca are mare talent la fotbal. Si asa ca an de an, el insista sa practice acest sport, desi viata i-a demonstrat de nenumarate ori ca ar cam trebui sa o lase balta. Nu, el nu si nu!
Spre finalul sezonului trecut, il batea gandul sa se lase din diferite motive, dar mai ales pentru ca juca in echipa cu prietenii lui din copilarie care nu erau seriosi, veneau mereu mahmuri la meciuri (sa ne amintim ca meciurile erau programate duminica, de la 10:00 dimineata) iar rezultatele erau tristo- dramatice. Eu evident, plina de speranta ca a dat domnu si poate-poate se lasa, l-am sustinut si mai si in perioada aia. Ba chiar m-am si dus sa vad ultimul meci al Mimozului (care speram eu sa fie si ultimul ever). Nu pot sa zic, m-am distrat maxim la meciul ala: in 90 de minute 2 din echipa isi goleau stomacurile pe margine, restul se miscau in reluare (A, mingea aia era pentru mine?!), hai sa zic 2-3 parca alergau asa mai cu talent dar fara rezultate prea impresionante. Parca eram spectator la un meci de zombie football, nu altceva. Despre Mimi, ce sa zic, dupa primele 10 minute imi facea semne disperate ca vrea apa, dupa alte 20 de minute imi marturisea ca el e terminat si nu se mai poate misca. Nici macar nu era mahmur, era doar dovada ca are conditie fizica de cacat. In minutul 40 sau ceva de genul, s-a intamplat inevitabilul si a fost accidentat de un tampit care l-a calcat cu crampoanele pe glezna asa ca asta a fost stop-joc pentru mister. Motivul pentru care eu insistam (si inca insist) sa nu mai joace este acela ca MEREU vine acasa accidentat sau daca nu vine accidentat, vine julit la modu ala de stam cu comprese o saptamana.
Dar sa revin: ziceam ca speram eu ca gata, ala e ultimul meci al Mimozului ever, nu mai stau sa spal duminica echipamente, nu mai am adidasi de fotbal mirositori pe terasa, nu mai stau sa pun comprese, nu trebuie sa mai am gheata in congelator, nu trebuie sa mai cumpar creme calmante, gata.
Ti-ai gasit! La 1 saptamana dupa ultimul meci, l-au sunat aia din echipa in care joaca cumnata-miu, nu vrea sa vina la ei? Si atunci a inceput Mimi cu basme: daaa, ca aia joaca mai bine, ca atunci cand joci la alt nivel nu te accidentezi asa des, ca aia sunt oameni seriosi si ca vai ce frumos o sa fie. Eu am ramas sceptica, dar nu am putut sa ma opun asa vehement si sa ii zdrobesc sperantele.
Duminica trecuta a avut loc debutul Mimozului in noua echipa. Nu m-am dus sa vad meciul ca ploua, insa pe la 1:00 primesc telefon: iubitaaa, avem gheata in congelator? Nu, de ce? A,asa intrebam, hai ca ajung acasa in juma de ora. In juma de ora, apare minunea acasa, schiopatand. Evident, cu piciorul umflat, facut cartof si cu dureri de mama-mama. Si uite asa am revenit eu la activitatea principala, la pus comprese.
Sunt curioasa cum o sa decurga si sezonul asta, o sa va anunt daca vine vreodata acasa neaccidentat!
Revin.
Azi vorbim despre prima activitate.
Inca nu imi explic de ce, dar Mimi are impresia ca are mare talent la fotbal. Si asa ca an de an, el insista sa practice acest sport, desi viata i-a demonstrat de nenumarate ori ca ar cam trebui sa o lase balta. Nu, el nu si nu!
Spre finalul sezonului trecut, il batea gandul sa se lase din diferite motive, dar mai ales pentru ca juca in echipa cu prietenii lui din copilarie care nu erau seriosi, veneau mereu mahmuri la meciuri (sa ne amintim ca meciurile erau programate duminica, de la 10:00 dimineata) iar rezultatele erau tristo- dramatice. Eu evident, plina de speranta ca a dat domnu si poate-poate se lasa, l-am sustinut si mai si in perioada aia. Ba chiar m-am si dus sa vad ultimul meci al Mimozului (care speram eu sa fie si ultimul ever). Nu pot sa zic, m-am distrat maxim la meciul ala: in 90 de minute 2 din echipa isi goleau stomacurile pe margine, restul se miscau in reluare (A, mingea aia era pentru mine?!), hai sa zic 2-3 parca alergau asa mai cu talent dar fara rezultate prea impresionante. Parca eram spectator la un meci de zombie football, nu altceva. Despre Mimi, ce sa zic, dupa primele 10 minute imi facea semne disperate ca vrea apa, dupa alte 20 de minute imi marturisea ca el e terminat si nu se mai poate misca. Nici macar nu era mahmur, era doar dovada ca are conditie fizica de cacat. In minutul 40 sau ceva de genul, s-a intamplat inevitabilul si a fost accidentat de un tampit care l-a calcat cu crampoanele pe glezna asa ca asta a fost stop-joc pentru mister. Motivul pentru care eu insistam (si inca insist) sa nu mai joace este acela ca MEREU vine acasa accidentat sau daca nu vine accidentat, vine julit la modu ala de stam cu comprese o saptamana.
Dar sa revin: ziceam ca speram eu ca gata, ala e ultimul meci al Mimozului ever, nu mai stau sa spal duminica echipamente, nu mai am adidasi de fotbal mirositori pe terasa, nu mai stau sa pun comprese, nu trebuie sa mai am gheata in congelator, nu trebuie sa mai cumpar creme calmante, gata.
Ti-ai gasit! La 1 saptamana dupa ultimul meci, l-au sunat aia din echipa in care joaca cumnata-miu, nu vrea sa vina la ei? Si atunci a inceput Mimi cu basme: daaa, ca aia joaca mai bine, ca atunci cand joci la alt nivel nu te accidentezi asa des, ca aia sunt oameni seriosi si ca vai ce frumos o sa fie. Eu am ramas sceptica, dar nu am putut sa ma opun asa vehement si sa ii zdrobesc sperantele.
Duminica trecuta a avut loc debutul Mimozului in noua echipa. Nu m-am dus sa vad meciul ca ploua, insa pe la 1:00 primesc telefon: iubitaaa, avem gheata in congelator? Nu, de ce? A,asa intrebam, hai ca ajung acasa in juma de ora. In juma de ora, apare minunea acasa, schiopatand. Evident, cu piciorul umflat, facut cartof si cu dureri de mama-mama. Si uite asa am revenit eu la activitatea principala, la pus comprese.
Sunt curioasa cum o sa decurga si sezonul asta, o sa va anunt daca vine vreodata acasa neaccidentat!
Revin.
Amintiri cu caca
Nu stiu de ce mi-am amintit asta acum, dar cum sharing is caring, here it goes:
- Eram la munte cu ai mei si cu un fost. Care fost la momentu ala era foarte proaspat, eram in perioada aia cand incercam sa il impresionez cu cat de magnifica sunt eu, sa nu cumva sa isi dea seama cu ce psihopata se combinase de fapt. Cred ca aveam in jur de 18 ani sau pe acolo, cert e ca pe vremea aia aveam impresia ca nimeni nu mai e ca mine. Dar nimeni. Dupa un gratar minunat pe marginea unui rau, nu mai stiu exact de ce, ideea e ca am inceput sa ne alergam pe acolo pe mini-damburile alea intr-o leapsa stupida. Bineinteles eu, ca o zana, cu pletele in vant, zburdam ca o caprioara gratioasa ( de fapt imi imaginam scenele alea din filme cand ea alearga asa sexy yum yum), moment in care ma trezesc din feerie muscand o bucata de iarba si luand-o rapid la vale cu viteza luminii. In concentrarea mea sa fiu sexy, se pare ca am considerat ca e un fleac sa mai belesc si ochii asa ca am alunecat pe ceva. Care ceva era o ditai balega proaspata de vaca, care se intinsese uniform pe toata partea stanga, inclusiv in par. Ar fi fost cum ar fi fost, daca aveam haine de schimb dar evident ca nu aveam, doar era o excursie de o zi. Toata minunatia mea s-a dus naiba intr-o secunda si tot drumul pana in Bucuresti am condus cu geamurile laaarg deschise si cu stomacurile punga.
- Final de clasa a 12-a, evident: banchet. Ceea ce a presupus o luna de pregatiri: rochia, pantofii, manichiura, coafura, absolut tot. Bineinteles, drama vietii a fost cand coafeza mi-a spus ca isi luase concediu in perioada aia. Telefoane, interventii, ok, hai treaca de la ea, ma coafeaza daca ma duc la ea acasa. O ora si ceva am stat protapita pe scaunu ala, timp in care m-a motzat, dezmotzat, aranjat, tapat, tone de fixativ, spume, cleiuri, tot tacamu. La final, aveam o freza de toata frumusetea, numai buna de admirat. Dupa toate astea, ramasese doar sa ma duc acasa, sa imi pun rochia si sa o zbughesc spre bal. Numai ca la iesirea din bloc, am primit un cadou generos de la un porumbel, fix in mijlocul coafurii. Ce era sa mai fac, m-am intors, am curatat ce se vedea si am plecat spre Marriott. Asa ca banchetul de a 12-a l-am petrecut cu parti de caca de porumbel in cap, ca sunt sigura ca nu curatasem tot!
Revin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)