ce inseamna sa ai crize de ipohondrie

Ajung aseara acasa. Deschid usa, in lumina de pe hol il vad pe EL, dusmanul number 1, bazaia nestingherit in cautare de victime. Lasa, a venit fraiera acasa, diseara e ospatz. Am ceva personal cu tantarii, nu pot pune geana pe geana daca stiu ca prin apropiere se afla un dusman gata sa se desfete cu juicy me.
Pana ma descalt, pana imi las geanta, pana ma mai coiesc 100 de ani, evident ca dispare din raza vizuala. Pffff te prind eu, nesimtzantzarule! Aprind TOATE luminile in casa si incep sa ma holbez brusc la toti peretii mai-mai sa-mi iasa ochii din cap. Cam asa:

 Sa va ia naiba pe proprietarii apartamentului, care ati avut ideea minunata sa-mi faceti peretii un bej-maro-cacat-whatever, ca nu vezi nimic. Dupa cateva minute de benocleala fara succes prin tot apartamentul, aproape ma dau batuta. Apoi, un gand imi intra in cap: aoleu, daca tzantzaru' asta are virusu' Zika aoleu aoleu! Instant pe google: Zika virus cases in Houston. 6 cazuri. Omg, the shit is real!!! Intru pe articol, zice acolo de femei care au vizitat America de Sud de curand. OH, phew, inseamna ca e ok. Dar stai! Daca tzantzaru' meu a fost la una din alea 6 acasa inainte sa-mi faca mie onoarea?? OMG daca tzantzarul meu este singurul din 7miliardedemilioane care are virusu' asta si este fix la mine in casa? Nu mai zic ca parca deja ma cam luase cu mancarimi, daca m-a muscat fix in timp ce citeam despre Zika? O.M.F.G. I am doomed!!!!!
Timp de vreo 40 de min, asta am facut. Am vanat tzantzaru' vietii, sa-l trimit in viata de apoi si sa ma simt eu in siguranta. Intr-un final, l-am incoltit pe prost si l-am facut sandwich in palme.
M-am spalat bine-bine-bine pe maini si m-am bagat in pat. Cand sa atipesc, un binecunoscut zzzZZZzzzzZZZ pe la urechea mea! FMM DE TANTAR v-ati vorbit, ma bantuiesti, ti-ai trimis fratzicu sa ma viruseasca! Pe asta al 2-lea l-am terminat totusi mai repede, doar aveam experienta deja!

la film cu zi boss

Hai la film, zice doamna sefa, e diseara la 7.
Io cam stramb din nas, ca nu prea am chef.
Hai ca rezerv io bilete, tu doar vino, vin si te iau la 6.
Ok, fie.

Si vine sa mergem la film. Si luam noi biletele si intram ca niste floricele in sala si ne asezam noi pe locurile noastre si ne pregatim sa comandam popcorn si alte cacaturi nesanatoase. Si apare o familie de mexicani care se intreapta spre noi ochindu-ne dubios uitandu-se la bilete. Si se opresc in dreptul nostru si o tantica ne anunta ca stam pe locurile lor. Noi nu ca nu, uite randu X locu 7, uite, esti chioara, tantico? Nunu, ca uite si eu am tot randu X locu 7, uite-uite-uite, incepe si tantica pe un ton agresiv. Domne, noi am venit primele asa ca bashti ii da fatala sefa-mea. Nu, domne, atunci hai sa ne certam cu astia ca au vandut de 2 ori aceleasi locuri, vine cu solutia un alt mexican din grup.
Sefa-mea aproape luase foc. Mergem noi sa ii luam pe angajati la perpulis, sefamea isi luase mersu nervos, noi dupa ea vanjoase. Explicam noi situatia si casiera ne ia biletele sa se uite la ele.

Doamna, biletele dvs sunt pentru maine! Vedeti, scrie aici, sambata blablabla.

Bai am murit.
O data a rezervat si za boss ceva. O data.
Enough said.

ce-am mai vazut

Acu' 2 zile am fost sa vaz Hail, Caesar! dupa ce in prealabil citisem ceva review-uri pozitive pe rotten tomatoes. Poate-s mai proasta io asa, dar cand s-a terminat filmul m-am intrebat cu voce tare "what was the point of this movie?". 2 ore din viata futute pe care nu mi le mai da nimeni inapoi. Desi stiam in mare subiectul si povestea, mi s-a parut ca pentru un public neinformat, filmul nu prea are sens deloc. Sunt multe elemente carora nu le-am vazut rostul, au facut un ghiveci aiurea, un amalgam de povesti aruncate parca doar ca sa introduca actori cunoscuti. Eh, sunt io ignoranta.
Nu acelasi lucru pot spune despre the Revenant care mie personal mi-a placut si sper sa-i dea lu' Leo oscaru' odata ca sa trecem peste asta si sa fim cu totii linistiti. Ok, Leo are 15000 de vieti in filmul asta si parca e Nemuritorul, dar din partea mea are voie, ca doar Leo e Leo si #leorulz4ever.

Ca tot ma conversam weekendu' trecut cu Zuza si impartaseam sfanta lista de pe Netflix, mi-a recomandat Narcos. Bun, bun, astept acu' sezonul 2 (merci Zuzo, inca un serial adaugat la lista. BTW parca scriam acum doi ani un lung post intitulat "de ce nu ma uit la seriale" s-a dus si ala pe pluta). Eniueeei, mi-a placut Narcos desi nu m-a pasionat subiectul in mod special, insa actorii sunt buni domne, buni si cu ocazia asta mi-am mai amintit niste spaniola si mai ales am studiat aprofundat injuraturile.
Am ajuns fix cum imi doream sa nu ajung, adica na ca acu astept cu interes 18 feb, ca incepe un nou sezon Vikings. Poate nu am spus destul, dar #vikingsiszashit poate nu stiti ca atunci cand fac o obsesie I go all the way, asa ca voi fi LIPITA de TV.
Am inceput sa ma uit la North and South, inca nu m-a prins dar parca vad ca. O sa ma mai uit la Call the Midwife ca am auzit ca e bun si la The Paradise care e bazat pe "La Paradisul Femeilor" de Zola asa ca trebe (btw pt cine n-a citit romanul, recomand).
Tot interesant dar de data asta documentare, am vazut The Poisoner's Handbook si Robin Williams Remembered, am mai aruncat o lacrimioara pentru Robin.

baschet

Cred ca am descoperit o noua activitate care ne face amandurora placere, mersul la meciuri de baschet. In liceu mergeam foarte des la meciurile echipei noastre pentru ca pe vremea aia eram cei mai cei, iar cand jucam impotriva vreunui rival mai rasarit, ne lasau sa ne ducem la meciuri fara sa incasam absente. Acu' na, in loc de ora de latina sa vezi echipa liceului tau cum ii bate la cur pe toti ceilalti, era la mintea cocosului unde ne duceam.

Echipa de aici sa numeste the Houston Rockets, iar cel mai celebru jucator al lor este James Harden. Harden e cam za shit, e in NBA Hall of Fame, toata populatia are tricou' cu numele lui, e pe toate afisele posibile, e miezu' din dodoasca, ce sa mai! 

Am fost la meciul contra Miami Heat inainte sa plece Mimi si chiar ne-am distrat, iar biletele nu sunt scumpe daca nu vrei loc in buricu' targului. Asa ca am impresia ca asta va fi sportu' nostru preferat din State. Fotbalul american nu ne-a prins deloc, iar sa te uiti la golf sau baseball mori cu zile de plictiseala. Pacat ca ne-a apucat acu' dragu de baschet, cand sezonul se termina in aprilie. Oh well, better late than never. Oricum, planificam sa mergem la mai multe meciuri cand se intoarce Mimisor.

Personal, imi place mai mult sa ma duc la meciuri de baschet decat la meciuri de fotbal, din mai multe motive: 

1. baschetul e indoor, asa ca nu imi va degera curu' de frig ever ever

2. inteleg mai mult dintr-un joc de baschet ca na, stiu regulile mai bine. La fotbal, vad singura un offside din 5 asa, daca si ala. Stiu logica, mi s-a explicat de 100 de ori, dar cam degeaba.

3. baschetul e mai dinamic. Pe langa faptul ca echipele marcheaza in general peste 100 de puncte pe meci, se intampla mult mai multe chestii. La fotbal stai si te uiti si te rogi sa marcheze si echipa ta un amarat de gol. 

4. baschetbalistii au fizicul mai misto decat fotbalistii. Deh, sunt femeie si ma uit. Mai ales ca imi plac tipii inalti. Fotbalistii sunt mai bulky asa, sunt musculosi si au picioarele alea ca niste tancuri, dar majoritatea sunt destul de scunzi si arata asa ca niste dopulete. Baschetbalistii sunt si ei bine lucrati, dar parca in alt fel. Asta poate si pentru ca sunt FOARTE inalti, dar si pentru ca altfel lucreaza corpul jucand baschet. Am mai zis de 1000 de ori ca nu-mi place genul asta culturist, prefer un tip fit dar nu cu brandu' cat capu' meu. Pe aceeasi logica, imi place fizicul inotatorilor. Daca produc un baiat, clar il dau la inot sa se dezvolte frumos.

Cu masina pe campii

Tot despre vietzalau' la americani va povestesc ca deh, asta traiesc.

Astia au voie legal sa conduca de la 16 ani singuri, insa de la 15 ani pot conduce daca au un adult cu ei in masina. Plus ca nu e neaparat nevoie sa faci scoala de soferi cu instructor. Poate sa te invete tati acasa si tu doar sa te duci sa dai testele si sa demonstrezi ca stii regulile de circulatie.

Gandind retrospectiv,io una nu mi-as da cheile de la masina mie la 16 ani. Pe bune, daca stau sa ma gandesc, la 16 ani eram in clasa a 10-a, cu gandul la baieti, distractii, prieteni, petreceri, intalniri, drame, whatever. Sincer, cred ca daca ar fi fost legal sa conduc la varsta aia probabil acum nu mai ajungeam sa scriu pe aici. Si ma uit la pustimea asta, stau 99% din timp benoclati in telefon pe Snapchat, Twitter, Instagram si alte 100 de retele de socializare de care nici n-am auzit. Pai fraticule de aia mor astia pe capete. Unu ca mor ei ca-s capiati si cascati, doi ca mor oameni care n-au nicio treaba doar pt ca s-au aflat la locu nepotrivit in momentul nepotrivit. Sunt state in care totusi exista restrictii pt adolescenti, gen sunt intervale orare in care n-au voie sa conduca, sau nu au voie sa aiba mai mult de nush cati alti adolescenti in masina, sau chestii d-astea. Dar serios, asta nu opreste pe nimeni.

Ok, inteleg, aici daca n-ai masina esti mort. V-am mai zis eu ca astia nu prea merg pe strada ca -s distantele lungi si ca transportul in comun e inexistent in majoritatea zonelor. Daca esti un adolescent de 16 ani lovit in cap de hormoni si vrei sa-ti vezi gagica sa experimentezi mozoleala, ori depinzi de mami sa te duca la "date"ori conduci tu singurel pana acolo. Daca ai norocul sa ai 2 bucati adolescenti cu viata sociala bogata neposesori de permis si masina, poti sa-ti spui "TAXI"in frunte, ca asa te vei numi. Asa ca inteleg pe de o parte nevoia asta de a conduce asa de tineri, dar eu tot nu-s de acord.

Adica ok, ai voie sa bei bericuta de la 21 de ani, ai voie sa fumezi de la 18 dar de la 16 ai voie sa conduci in voie pe unde are curu' tau chef. Mneah.

za ganduri nu-mi dau pace

Am inceput anul nou cam cu stangul - cu multe dubii, mult stres, multe drame si multe semne de intrebare. Nu e usor sa iei decizii, nu e usor sa alegi stanga sau dreapta si mai ales, nu e deloc usor sa te gandesti ca DIN NOU, pentru a nu stiu cata oara, esti in acelasi stadiu ca acum 1, 2, 3 ani si habar n-ai ce sa faci. 

Pe mine m-a lovit "criza de la 30 de ani" acum la 27, aproape 28 (apropo, cand am citit acest articol, it freaked me the fuck out). Bine macar ca sunt constienta de asta si incerc pe cat posibil sa adresez problema. 

Pot sa imi fac 1000 de ganduri si sa ma macine 2000 de remuscari, realitatea nu se schimba: am ales sa ne mutam pe alt continent unde nu ne simtim deloc acasa, ba chiar nu prea ne place deloc, nici acum dupa juma'de an, deci ce facem? Unii ar zice instant: "strangeti din cur domne, va obisnuiti voi, viata nu-i mereu roz". Altii ar ridica din umeri si ar arunca un "faceti cum vreti, e treaba voastra". Altii, cum e zuza nebuna cu picioru' handicapat ar urla "da' veniti domne' inapoi, ce stati acolo cu neandertalienii aia". 

Eu, in stilul specific, pritocesc si gandesc, intorc pe 700 de parti, il aduc pe Mimi la disperare si imi sabotez singura sanatatea mintala, doar-doar mi-o veni vreo idee salvatoare. Am decis de comun acord, la sugestia maica-mii de fapt, ca pana in jumatea anului sa facem schimbarea oricare ar fi ea. Macar acum am un deadline, ceea ce face ca totul sa fie mult mai organizat si clar in mintea mea.

Mai departe de atat n-am ajuns. Unde ne-om duce si ce-om face, asta e tema de lucru pentru viitorul apropiat.  Zic de 100 de ori ca gata domne nu- mi mai fac planuri si scenarii si dupa 10 minute ma vezi cum ma gandesc la cai verzi pe pereti si imi planuiesc in detaliu nu stiu ce chestie. Asa functioneaza creierul meu activ 24/7 si ma pune pe mine pe jar. Asta e. 

Apreciez oamenii care pot trai asa, fara vreun scop sau fara sa isi puna intrebari existentiale si pur si simplu se lasa dusi de val si nu-i intereseaza nici directia, nici destinatia. Eu una nu pot sa n-am o structura sau macar un plan (ale naibii planuri!!) si nici nu pot sa go with the flow, ca nu stiu unde duce flow-ul asta iar io fara sa stiu nu pot functiona. Sa fie ei sanatosi oamenii aia, poate ii apuca criza de la 30 de ani la 35 si cu ocazia asta o combina cu criza de la 40 de ani ca sa fie bine, 2 la pret de 1. 

Anu' asta l-as numi in avans anul crizei, dar n-ar fi corect, ca si anu' trecut a fost anu' crizei si daca ma gandesc mai bine, nici alalalt n-a fost mai breaz. E asa, o trifecta a anilor crizati, ca deh, de ce sa fie usor cand poate fi complicat (cum ar zice unchi-miu). Inainte, cand ma gandeam la drame, imi imaginam numai drame romantice, iar io una cu Mimi nu prea am parte de drame. Si uite asa ma bateam io singura pe umar ca gata domne io nu mai traiesc in drame ca uite-na-poftim ca m-a pocnit adultenia in cap si m-a scapat de drame.  Ei lasa, ca acu traiesc drama vietii, care este mult mai fun decat o drama amoroasa clasica. Acum am drame de oameni mari, draguta de mine! 

Va zic io, e distractiv sa ajungi la aproape 28 de ani si sa iti dai seama ca nu prea stii nimic, mai ales cand iti aduci aminte cum acum 10 ani LE STIAI PE TOATE PE PLANETA SI NIMENI NU ERA MAI TARE DECAT TINE. 

chestii trestii

• Inca mi-e greu sa ma obisnuiesc cu moda pe aici. Adica ce zic eu moda, colantii sunt la putere! Pustoaice, fete tinere, femei in toata firea, aproape toata populatia feminina traieste in colanti. Care colanti se poarta in general cu tricouri lungi peste cur sau cu hanorace lalai peste cur, in functie de vreme. Ba unele femei mai plinute ii poarta fara sa adauge topul peste cur, astfel ca putem admira in voie chilotii si celulita ce se vad prin tesatura care nu mai face fata gabaritului. O alta piesa de baza in garderoba femeilor din Texas o reprezinta slapii. Nu, nu ciocatele, ci slapii. Vezi la slapi si degete nenica de-ti ajunge pe viata. Si acum in ianuarie cand au fost zile cu 12-15 grade, tot in slapi umblau astea.  La barbati, altfel sta situatia: ei poarta dad jeans indiferent de varsta. Stiti voi blugii aia din anii 90, unii aveau chiar si pense, aveau culoarea aia de blug blug si stateau pe corp ca pe gard? Se pare ca texanii sunt atasati de stilul asta, ca il poarta la greu. Rar vezi cate un tip care are habar de un pic de feishan. Reclamele alea vechi de la Marlboro cu nenea ala pe cal cu palarie de cowboy pe cap, fix asa vezi p-aici la tot pasul. Pana acum tot nu am vazut nici macar UN om posesor de penis care sa imi atraga macar 70% atentia. Nope nope nope. 
• Multi sunt foarte religiosi iar eu nu le am cu d-astea. Io una nu zic ca-s atee, dar sunt agnostica. Oricum, pe langa faptul ca astia au 100 de religii diferite si 5 milioane de biserici la tot pasul, te trezesti si cu texte cu Dumnezeu si cu "bless you" iar eu fac eforturi supraomenesti sa nu-mi dau ochii peste cap, ca deh, respect. Am stat de vorba la un moment dat cu niste colegi care sunt asa, cam la 50 de ani si mi-a bubuit capul: astia au impresia ca incalzirea globala e doar un fas propagat de Guvern ca sa ii spele pe ei pe creier sau nununu doamne fereste sa nu vedem o tzatza la tv (ca deh, modestie, dumnezeu, alea alea) dar impuscaturi si oameni morti, alea-s ok. Pe mine una ma cam depasesc treburile astea. Si vorbesc despre arme de parca ar fi bomboane. Toti colegii mei au arme in casa pentru self-defense, ofc. Tot ei au impresia ca noi astia din Europa suntem asa... prea libertini si preaaaa preapreaprea. 
• Nu ma pot obisnui cu cola &company de la restaurante. In general, la restaurante, baruri, fast food, iti dau cola din aia de la dozator, ca deh, refillu e gratis. Si are fix gust de weceu. Stii cand intri intr-o toaleta si miroase a proaspat spalat, a clor si etc, fix asa au gust bauturile carbogazoase aici. Si e o chestie de Texas, ca in alte state nu am simtit gustul ala de cacat. Cand comand o cola si imi aduce chelnerul cola cu gust de clor, ii zic pe fata: "Cola asta are gust de toaleta, BLEAH!". Doamne, ce fete fac astia, mori. Mi s-a atras atentia ca sunt prea directa, prea sincera, ca vezi doamne tre sa fiu mai diplomata. Asa ca de atunci zic si io ca are gust de toaleta curata. Ca sa se stie!

o zi trista

De obicei nu sunt foarte afectata cand aflu de moartea vreunui artist dar astazi nu este asa.

Trip la Antipa

Ieri am fost la Antipa fara sa vreau. Adica acasa la 50 Shades of Khaki, aka Domn' Pescar de care v-am mai povestit io, unde are si biroul. Adica biroul e la parter si el locuieste la etaj.

Ca sa ne intelegem, intri si dai cu ochii de animalele impaiate din poza si de scaunele alea oribile cu coarne de vaca si tapitate cu piele de vaca. Tot parterul e o minunatie, ce sa mai zic.. pasari impaiate pe masa pt intalniri, pe biroul lu' nea Pescar troneaza un cap de aligator asa mare ca te apuca groaza.
Peste tot unde te uiti, vezi capete de animale, coarne, piei de animale sau alte parti ale corpului. E impresionant, ce sa zic. Ca la Antipa domne, ca la Antipa.
Asa e viata in Arkansas, se pare.

Anu' ciudat care fuse 2015 asta

Se termina si 2015, thank God. De mult nu m-am mai bucurat asa tare ca s-a terminat un an, dar 2015 asta tare ciudat a fost. S-au intamplat atatea lucruri si iar au avut loc 1000 de schimbari, incat sincer ma intreb daca nu mi-o caut singura cu lumanarea.

Cand aveam 20 de ani, nu imi imaginam ca o sa ajung la 28 si inca o sa ma intreb scarpinandu-ma in cap , "ce plm fac cu viata mea?". Imi amintesc un moment din liceu, in care discutam cu cativa colegi si ne imaginam noi ce o sa facem si cum o sa fie peste 10 ani. Atunci aveam 17 ani si ziceam ca o sa am cariera super smechera (care cariera, nu stiam si inca ma chinuiesc sa aflu) si ca o sa o sa fiu deja divortata o data (na ca sunt logodita, deci inca nu divortata).
Uite poftim, 10 ani mai tarziu si 2 tari schimbate pe 2 continente diferite si inca ma intreb cam ce fac io cu viata mea. Ok, e adevarat, stiu mai multe decat acum 10 ani, ceea ce face sa fie si mai dificil.

Mi-am inceput anul jobless dar cu prospecte de mutare, m-am perpelit de 100 de ori pe o parte si pe alta, ca doar ne amintim cum iau eu deciziile, m-am gandit si razgandit, ne-am hotarat impreuna, am facut schimbarea in a 2-a jumatate a anului. Din nou de la 0, 2 ani jumate mai tarziu. E bine ca ne-am mutat? Da, din punct de vedere CV. Nu, din punct de vedere social life si activitati. Presupun ca 2016 nu va fi mai putin tumultuos decat anu' asta ce tocmai trecu.

2015 a fost un an cam naspa pentru psihicu' meu. Da, in 2015 ma ceru' domnu Mimi, dar scopul meu in viata nu e maritisul si nici turnatul de plozi asa ca desi sunt fericita sa-l iau si in acte, nu ma incalzeste prea tare chestia asta pe termen lung. Impreuna am fi si fara za big document.

Probabil (sau sper eu) 2016 va fi anul in care ne vom hotara pe ce continent vrem totusi sa ramanem, poate-poate ne-om aseza si noi vreodata la casa noastra. Undeva.
Tot ce sper pentru acest magnific 2016 e sa am si eu in sfarsit macar o idee de raspuns pentru eterna nedumerire, "ce plm fac io cu viata mea?" .

Si cam atat.

P.S. Am fost ieri in supermarket, au scos astia arsenalul pt Paste si Valentine's Day. Hurray!