Men

Nici n-a venit bine primavara, ca au inceput dramele.

Subiectul discutiei de azi este un prieten bun de-al meu pe care-l stiu din liceu. Omul, perfect boyfriend, some might say: isi iubeste cu pasiune fiecare prietena, se indragosteste cu adevarat cu fiecare celula a corpului sau, este dedicat, moale, atent si sensibil. Stie subtilitatile femeilor, le intelege perfect (I helped there) si stie cum sa se comporte in orice situatie. Are o singura problema : traieste in permanenta o drama. Pentru ca femeile, scorpiile, nu stiu sa ii aprecieze finetea si subtilitatea, dragostea sincera si naivitatea (da, este naiv irecuperabil). Ele ii terfelesc orgoliul si spala cu el pe jos, il umilesc cum nu credeam ca este cu putinta si el tot indragostit iremediabil este, de fiecare data spune ca traieste iadul si se intreaba cand va gasi o tipa care sa il aprecieze. V-ati gandi ca o suferinta, doua i-ar putea fi lectie pentru ca a treia oara “sa nu mai faca”. De unde? V-ati putea gandi de asemenea, ca trezirea la realitate din partea uneia ca mine poate l-ar mai aduce cu picioarele pe pamant. Aiurea! Nu, el sufera la fel, de fiecare data, cu aceeasi atitudine sensibila “De ce nu ma mai iubeste, daca acum x saptamani mi-a soptit la ureche chestia asta?”. Am incercat desigur sa gasim sursa acestei probleme si am ajuns la concluzia ca el e de vina pentru ceea ce alege. Pai daca lui ii plac astea infipte, cu spirit liber si tupeiste, sigur ca si-o ia. El spune ca il atrag acele tipe pentru ca sunt exact cum nu este el. Si da, nu pot ca femeie sa nu ma intreb ce as face eu daca ar fi sa ma combin cu un astfel de tip? Eu care sunt genul dominant din fire, un Hitler al relatiilor dar in acelasi timp si un Dante care isi cauta jumatatea prin Infern. Probabil ca, din pacate, as matura si eu cu el pe jos. Intr-un fel il invidiez, pentru ca el traieste cu adevarat fiecare strop de iubire, se citeste pe toata fata lui suferinta, dar la un moment dat, reuseste sa se adune bucatica cu bucatica pentru ca mai apoi sa fie spart din nou.

Da, astazi el sufera teribil. Din cauza unei scorpii.

Revin.

Later edit: I-a trecut o ora mai tarziu. Astept cu sufletul la gura drama de maine.

(Cica) A venit primavara...

... chiar daca doar calendaristic. Si mai exact de ieri.

In perioada asta de inceput de martie imi place cel mai mult sa ma uit la oameni. Desi nu imi plac florile in general, imi place tare mult sa vad tinerii (si nu numai) cu floricele de primavara in mana, asteptandu-si zgribuliti si emotionati iubitele. Imi place sa ii vad cum aleg cu mare atentie martisoarele si cum nu se pot hotari care este The One. De asemenea, imi place sa ii vad plimbandu-se de mana pe strada si sa observ in ochii fetelor acea privire inconfundabila de indragosteala. Parca in aceasta perioada fetele incruntate sunt mai putine. Sau poate doar mi se pare mie.
Sunt constienta ca la noi orice sarbatoare e prilej de facut bani pentru tarabagii, dar uite ca nici macar asta nu ma deranjeaza. Sa zicem ca sunt egoista ca femeie si ca apreciez ca suntem sarbatorite cu atat fast!

Revin.

Anastasia Beverly Hills

Vineri am fost la Anastasia Beverly Hills, salonul gurului sprancenelor. Recunosc ca m-am dus din curiozitate si pentru ca este extrem de important pentru mine sa am sprancenele gigea.

Experienta in sine, este destul de interesanta. Mi s-au oferit cafele , zambete si voci pitigaiate. Mie personal mi s-a parut cam ingramadit salonul..adica ma asteptam la ceva mai spatios doar de-aia platesti 150 lei, nu ca sa-ti tii paltonul in brate. Cosmeticienele intr-adevar dragute. Tipa care m-a pensat pe mine era o idée mai prietenoasa decat cealalta ( sunt 2 cosmeticiene si o tipa la casa) si mi-a explicat frumos proportiile ideale pentru sprancenele mele (ceea ce a prins bine). Apoi, mi-a pus sablonul ala si a inceput sa il coloreze cu maro ca sa vad cum ar arata sprancenele mele in mod ideal. Parerea mea, chestia aia arata grotesc. Inaintea mea fusese o tipa care avea fata patrata si mare si tot chestia aia a pus-o si pe sprancenele ei, dar eu avand fata mica, nu cred ca e ideal sa arat precum Kramer. Apoi, m-a epilat cu ceara si desi inainte eram sceptica la aceasta idée, acum ma pot pronunta pentru! Mi-a ramas pielea mega fina si zona arata mult mai deschisa. Dupa aceea m-a mai dat cu niste crème, a mai bibilit pe acolo, mi-a pieptanat sprancenele, le-a tuns, le-a dat cu un gel special, le-a intrebat de sanatate si gata.

Inca nu m-am hotarat daca m-as mai duce si a doua tura. Adica, nu pot sa ma plang, sprancenele aratau bine dupa tot acest tratament dar nu pot sa zic ca este o mare diferenta de aspect intre ceea ce face cosmeticiana mea si ce a facut tipa cealalta. Ma rog, cred ca daca te-ai pensa acasa toata viata si apoi ai merge la salonul acela, ai avea parte de revelatia vietii.

De retinut insa ca: prima data costa 150 lei un pensat, pret care include si epilatul mustatii. Daca te duci in urmatoarele 21 de zile te costa 90 de lei. Daca te-ai dus cumva dupa o luna, te costa din nou 150 lei pt ca se considera ca trebuie sa iti dea iar forma.

Revin.

Rahatul de master la care sunt inscrisa.

Sa urmam firul sistematic.
Am terminat Sociologia, despre care am crezut ca e basically no good. Ca acum sa imi dau seama, ca nu. Am ajuns sa imi para rau dupa profesorii pe care ii aveam..
De ce? Pentru ca m-a mancat sa ma inscriu la master la Cantemir, la Marketing si negocieri in afaceri. Un rahat de master, de unde nu am invatat nimic! Ca exemplu, la materia pompos denumita Cercetare si modelare de marketing am avut examen grila si la una din intrebari, profu' nu a fost in stare sa scrie numele Dl. Prof. Marginean corect (a scris, bineinteles, Margineanu). Am avut si "nerusinarea" sa ii atrag atentia ca Margineanu e un cantaret pe cand Dl. Marginean, mi-a fost profesor. Reactia? "A...cu totii mai gresim". Pai da, cu totii mai gresim, dar nu atunci cand esti un hatai prof universitar care pana la urma esti acolo ca te-am platit din banii mamei.
Grupul de Yahoo? Sa razi...sa plangi.. Greseli gramaticale la tot pasul. Azi mi-a ajuns si am zis sa fac ceva. N-oi scrie eu cu diacritice, dar macar stiu ca nostri se scrie cu un i.

Sa luam exemplul:

Eu le-am pus exact cum erau ele corectate de 2 dintre colegii nostrii.

* Nostri
Laura G.

Esti formidabil de desteapta !!! Imi cer scuze de greseala mea gramaticala care se foloseste permananet ! Cred ca ai cautat mult sa vezi care e varianta corecta.
Iti multumesc incaodata...

* inca o data.
Si multumesc pentru compliment!
Bafta la examen :)

Laura G.

Ha:) ! De acum o sa postez numai gresit. Sa vedem ce e mai important, sa fiu corectat sau mesajul care il transmit. Dar mersi oricum. Daca mai a-m vr-eo greseala s-ami spu-i . Mersii


Treaba asta a generat un milion de discutii cum ca tot eu nu as avea ce face cu timpul meu, in niciun caz ca ala este un agramat care din pacate frecventeaza acelasi master ca si mine. Sa rad? Sa plang?

Oricum, masterul asta este un mare cacat! (pardon de expresie) Si spun asta numai dupa un semestru...

Revin.

Azi, pentru ele.

Articolul acesta este pentru ele. Pentru cele care m-au suportat atâţia ani. Şi da, pentru tine scriu cu diacritice.
Mă gândeam zilele trecute că prietenii mei s-au împuţinat pe măsură ce au trecut anii. Dacă în generală aveam 5-6 prietene, în liceu faceam parte dintr-un grup de puşti puşi numai pe „party”, skating/role cu probleme pseudo-existentiale, iar în facultate mi-am făcut 2 (apoi 3) prietene. Bineînţeles că selecţia naturală şi-a spus cuvântul, pentru că am pierdut legătura cu majoritatea ecşilor mei prieteni.
Aproape 23 de ani am eu, iar Tzutzy mă suportă de 15. În primii ani era extra-tăcută, in banca ei, cu parul lung şi bogat, prins mereu cu un pampon, foarte conştiincioasă dar cu un timbru vocal aproape imperceptibil. După aia, nu o suportam pentru că ea lua mereu note mari la mate în teze iar eu nu eram în stare să iau măcar nota de trecere (cum sună 1,75 în teză la mate pentru clasa a VI-a? extraverale pentru mama, vă spun eu). În clasa a VII-a m-a mutat diriga în a III-a bancă, cu o ciudată notorie. În spatele meu, stătea liniştită Tzutzy. M-am împrietenit cu ea şi mi-am dat seama că nu era chiar aşa cum credeam eu, ba mai mult, era chiar amuzantă! Şi uite aşa, ne-am dus la acelaşi liceu, am împărtăşit şi bune şi rele, le-am trecut pe toate cu bine şi vom avea încă mult timp să ne suportăm. Ea mi-a suportat crizele de personalitate şi nesfârşitele drame amoroase (bine, la partea asta şi eu ei). Ea este persoana la care mă duc dacă am nevoie de sfaturi realiste, ea este cea care mă cunoaşte cel mai bine şi pentru care aş face absolut orice. Consider că este mai presus de cea mai bună prietenă a mea. Şi cu asta am spus tot.
Pe Iuby am cunoscut-o în facultate. Tocmai ieşisem dintr-o relaţie monstru şi eram în perioada „mă fac bună şi-mi iau fiţe să îţi fac în ciudă, ecsule!”. Prima zi de facultate. Auzisem că cică era o festivitate la unşpe. Mă îmbrac, îmi iau atitudinea de miserupistă şi hai la facultate. Ajung la 10 juma, nimeni în jur. Aflu că festivitatea începuse de la ora 10. Reacţia? Hahaha, tipic mie, frumos mod de a începe facultatea! Mă rog, ajung în faţa uşii, bat, mă scuz şi intru. Întrerupsesem discursul unui ilustru profesor al cărui nume l-am uitat. M-am apucat să sprijin un perete, pentru că în bănci nu mai era loc. Priveam mulţimea şi mă durea în miserupismul meu. În zilele următoare după primul curs, ies la ţigară ca tot studentul, pe acoperiş (deh, pe vremea aia era voie). Acolo, o discuţie aprinsă între nişte fete. Una dintre ele, debita 100 de cuvinte pe minut iar lângă ea, o alta, privea gânditoare peste acoperişuri. La un moment dat, vorbăreaţa mi se adresează : „ Tu de la ce liceu vii?” . „Caragiale”, zic eu în doi peri. Mi-a mai adresat câteva întrebări din CV după care îşi aminteşte să mă întrebe cum mă numesc. Ii zic, o întreb şi eu la rândul meu şi îmi zice: „Alina, dar prefer Duzz „. Această Alina care preferă Duzz mi-a devenit la rându-i dragă prietenă. Revin totuşi la Iuby. Iuby, care se întâlnea cu această Alina care preferă Duzz după cursuri. Iuby, pe care chiar nu o înţelegeam la început. Iuby, care crede în onestitatea oamenilor, care iubeşte să se complice, care roşeşte atunci când copiază, care citeşte sociologie din pasiune, care era mereu cu morcovul ( şi iepuraş (să ne înţelegem, nu acela Playboy)) înainte de ORICE examen, care plânge la filme siropoase, care se zbantuie nopti intregi in A, care se consumă total atunci când o prietenă are necazuri, care este o romantica optimistă convinsă şi alături de care am petrecut atâtea momente minunate. Tot ea, Iuby, e cea care a propus „ The Greece Project” şi cu care am avut câteva dispute dure, care bineînţeles au trecut. Cam mulţi de care, dar Iuby mea e o persoană cu adevărat specială.
De încheiere aşa, asta.

Revin.

Gen(ii)?

GÉNIU, genii, s. n. I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. II. (Mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău). III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etc. – Din lat. genius, fr. génie.
O sa incep cu asta : mi se pare ca acest cuvant, “geniu”, este folosit mult prea des in contexte absolut tampite .Este atribuit unor persoane despre care numai genii nu as spune ca sunt. Sa analizam definitia: “cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului” de unde deduc eu caracterul exclusivist al acestei calitati deosebite. Prin urmare, trebuie sa ne obisnuim cu gandul ca nu toti putem fi geniali, nu toti putem avea “o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate”. Dar ce, ne intereseaza? Dupa unii, am fi o societate de genii sau ceva, ca altfel nu imi explic frecventa folosirii acestui cuvant sau, pur si simplu acei oameni nu pot face diferenta intre oameni cu abilitati speciale si genii in adevaratul sens al cuvantului. Exemplul, la un simplu search pe prietenul Google, am gasit acest articol. (Comentariile ulterioare ar fi de prisos, desi nu contest talentul sau pregatirea fizica a lui Federer. ) Totusi, mi-a ramas in minte un titlu de ziar de scandal, cum ca Bote’ ar fi un geniu al modei. Ce?! In momentul acela, mi-am dat seama : ne ducem la vale grav. Ma intreb totusi, cum de are timp Bote’ sa fie un geniu al modei, printre partidele de sex nebun cu Bianca sau Violeta ( una lunea, miercurea si vinerea, cealalta in restul zilelor), printre managementul Bamboo-lui sau printre aparitiile aproape zilnice la TV ? Este de bonton sa fii monden, dar in sinea lui, Bote’ este un geniu neinteles, rarisim, extrem de sensibil. (?!?) Da, Bote’ este o figura mediatizata in Romania, dar clasarea lui in sfera geniilor este ca acordarea titlului de membru onorific al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania presedintelui Basescu. Aberanta! Ce “activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate” o fi avut Bote’? Sau poate nu stim noi de ea inca...
Super tare, hai sa citim in continuare some crap despre : Bote’ si Bianca lui, sora lui Moni, Inna, Simona Senzual, Laurette si alte valori si genii ale Romaniei. Pe unde mai e sistemul de valori…ramane un mister..probabil la gunoi undeva..

Revin.

Fobii

Cautam ceva astazi pe internet si din intamplare am gasit un articol despre fobii ciudate. Mergand mai departe in cautarea mea, am gasit niste ciudatenii de fobii de care m-am amuzat teribil dar i-am si compatimit pe cei care le au. Delectati-va :
-ALEKTOROPHOBIA - teama de pui - sa fim seriosi, cum sa-ti fie frica de niste pui? De puii aia galbeni si pufosi si draguti si fragili?
-AULOPHOBIA - teama de fluieraturi - asta e tare, imi si imaginez o femeie bine fluierata de niste huligani de pe niste schele, sa o vezi cum o apuca greata, ameteala si transpiratiile :))
-CATHISOPHOBIA - teama de a sta jos- ok, ma intreb ce joburi au oamenii care sufera de fobia asta? cum mananca? cum se duc la film? ba mai mult, how do they shit? ma depaseste
-DOMATOPHOBIA -teama de propria casa- asta e o scuza buna pentru barbatii care isi inseala partenerele si sunt gasiti vis-a-vis sau in cine stie ce alta casa
-ELEUTHROPHOBIA-teama de libertate - oamenii care au fobia asta umbla cumva cu lese de gat si merg cu stapanii la plimbare? :/
-NEBULAPHOBIA-teama de nori + SIDEROPHOBIA-teama de stele :)) No Comment
-PARTHENOPHOBIA-teama de femei virgine- what? I`d like to see that :)
- PLUTOFOBIA - Teama de bogăţie - paaaaai as vrea sa sufere juma de planeta de fobia asta :)) I`m just saying :)), din aceeasi categorie mentionez si AUROPHOBIA teama de aur
-Hipopotomonstrosecvipedaliofobia = frică de cuvinte lungi - HOW IRONIC :))
-APEIROPHOBIA- teama de infinit
-EUFOBIA - teama de a auzi veşti bune
-ARACHIBUTYROPHOBIA -teama de untul de arahide lipit de cerul gurii- asta este foarte tare, ma mir ca nu au denumit inca teama de ficateii lipiti de cerul gurii, sau poate o exista eu nu am gasit
-BASIPHOBIA- teama de plimbare- seriously now...
-DEIPNOPHOBIA- teama de conversatia din timpul cinei
-ZELOPHOBIA- teama de gelozie
-CHIONOFOBIA- Teama de zapada

Ar fi mai multe, dar astea cred eu ca sunt in top.

Revin.

Ummm...

Pentru ca tot se apropie ziua fatidica in care imi voi recupera nepretuitul permis, ma gandeam azi ca o sa ma intorc la traficul scarbos de zi cu zi. Ce-i drept, urasc RATB-ul mai mult decat orice pe lumea asta, si nu neaparat RATB-ul ci mai degraba populatia care il utilizeaza. In trafic insa, exista altceva care ma scarbeste extrem : oamenii care se zgarma in nas la volan. Nu este zi in care sa nu vad un barbat (mai rar femeie) care sa nu isi bage mana pana la cot in nas dupa care o scoate si face tacticos bilute pe care le lipeste pe scaun, pe haine, sau le arunca pe geam. Jur ca ma scoate din sarite meticulozitatea si atentia pe care o acorda bilutei din nas, o analizeaza, o miroase, o cantareste si e mandru de creatia lui. Mai nou, cand cunosc o persoana de sex masculin, nu pot sa nu ma intreb daca face parte din categoria excavatorilor sau nu. Care este faza cu placerea asta a barbatilor de a mirosi productiile propriului corp? A si momentul culminant este acela in care respectivul observa ca cineva il monitorizeaza, se intoarce si imi vede fata de ?!?!WTF%*&!?. In aceasta situatie exista 3 cazuri:

-se face ca nu m-a vazut, intoarce capul si continua mineritul (poate gaseste vreo comoara)

-se sterge repede pe pantaloni (or anything else), zambeste sau se face ca fredoneaza o melodie

-se uita la mine scobindu-se in continuare si imi face un mic demo.

Bine, e adevarat ca nu e treaba mea dar…oameni buni ! Este scarbos!

Eh, pana ma intorc eu la minerii mei raman la specimenele din RATB, si pe cuvant ca nici cu alea nu mi-e rusine !

Revin

Nou si vechi

Luna decembrie a fost una interesanta pentru mine si nu neaparat pt ca a fost Craciunul sau juma' de Rev. Pe langa faptul ca am devenit pieton pana pe 24 ian din cauza unui mincinos, am ajuns sa vad si cum a fost aranjata Sala Palatului in prag de sarbatoare si anume in cadrul concertului de Craciun oferit de catre Original Wiener Opernball Orchester. Cum pot sa descriu? ...Bazar bizar. Simplu. La intrare erau amplasate siruri de standuri ca la Romexpo, unde se vindeau cizme, haine de blana, chiar "opere de arta", mancare si alte prostioare. Spre rusinea mea, trebuie sa recunosc ca nu am mai fost de mult pe la Sala Palatului, insa frecventam destul de des in copilarie. In ce hal a ajuns! Mergand mai departe, sala in sine este neintretinuta in mod evident iar despre scena ce sa zic...o tineam minte ca fiind mai mare. Este o rusine ca o asemenea cladire sa fie batjocorita in asa maniera. Spectacolul in sine ...numai de Craciun nu prea a fost, pentru ca era evident ca orchestra se pregatea pentru un show mai mare, din moment ce pe partiturile lor scria JAPAN 2011. Mi s-a parut ca am platit ca sa asist la o repetitie si nu repetitia oricui, ci a orchestrei Operei din Viena. Au fost si 2 perechi de dansatori, ei se voiau balerini dar eu o sa-i numesc dansatori pt ca mai au de exersat pana la statutul de balerini. Nu pot sa spun ca per ansamblu a fost o porcarie, dar nici extraordinar nu a fost. Nu a fost extraordinar mai ales la iesire, cand trebuia sa te lasi purtat de "val" ca sa ai sanse sa supravietuiesti, printre obstacolele cu blanuri, cizme si acadele.
Insa ceea ce mi-a placut foarte mult a fost faptul ca am vazut foarte multe cupluri de batrani, imbracati in hainele lor cele mai bune, mirosind fin a naftalina. Respectul lor pentru astfel de spectacole este evident si nu pot decat sa sper sa influenteze pozitiv si generatiile mai noi, pentru ca as fi vrut sa nu vad niciun Nike, Puna sau Adibas, niciun blug desirat sau tricou. Nu pot decat sa le admir pe acele doamne in varsta imbracate finut cu un deux -piece, o pereche de cercei cu perle, parul coafat si tenul fardat cu pudra din aceea veche, rozalie. Aceasta dovada de respect si interes nu poate decat sa imi fie un bun exemplu.

Cam asta va doresc eu pentru 2011: respect, implicare si dragoste, pentru ca noi toti sa progresam cu adevarat.

Revin

Baluta Magheru & Co.

Nu imi place deloc cum este decorat Magheru anul acesta. Daca anul trecut eram indignata de acel kitsch, anul asta imi repugna. De ce? Pentru ca prima impresie pe care am avut-o dupa ce am vazut minunea, a fost acela ca instalatia este aranjata ca un scuipat dispus in zig zag (scuzati limbajul). Cel mai trist este faptul ca probabil cineva chiar s-a gandit indelung la acest aranjament grotesc si s-au facut bugete si planuri.
Oricum, acea tiganie de pe Magheru se potriveste perfect cu noul aspect al centrelor comerciale care, de pe la sfarsitul lui noiembrie s-au pregatit de Craciun, nu cumva sa piarda evenimentul. Incursiunea intr-un mall de exemplu este una extrem de riscanta deoarece poti suferi atacuri de epilepsie din cauza bombardarii cu luminite, te poti lovi de mosi craciuni mecanici care zic necontenit " HO-HO HO MERRY CHRISTMAAAS!" (Ho, ca mai e pana la Craciun!) sau poti fi calcat de trenuletele care transporta copiii si fac un zgomot infernal. I love Christmas, dar..serios... din Noiembrie? Mi se pare ciudat sa intru in magazine de decoratiuni si sa nu mai gasesc chestii care sa nu fie de sezon si sa ascult colinde.. pt ca asa am impresia ca e maine Craciunul..nu peste 1 luna. Ma simt sufocata de braduti, renuti, mosi craciuni, chestii sclipicioase si intrebarile : "Ce faci de Craciun?" "Dar de rev?". Mai mult ca sigur o sa ma bucur de "show" atunci, inainte de Craciun, cand e normal. Pana atunci raman hater.
Eh macar lucrul care imi place este faptul ca nu a nins iar vremea e acceptabila (chiar daca acum 2 dimineti la ora 7:30 dadeam cu racleta pe parbriz).

Revin.