aaaaaaaaaamnezie
Pentru ca e atat de singurel mititelu' de el, Adonis isi umple timpul band bere si alcoale prin puburi in oras. Azi dimineata, l-a rugat pe Mimisor sa mearga cu el sa isi recupereze masina din parcarea barului unde o lasase aseara, ca un sofer responsabil ce e el. Si ajung ei in parcare, ia masina de unde nu-I. Se apuca oamenii sa intrebe in stanga, in dreapta, nimeni nu vazuse masina. Dupa un moment de panica, lui Adonis ii trece prin minte ca poate nu lasase acolo masina, ci in parcarea barului unde bause niste shoturi inainte sa ajunga la baru' asta din urma. Se duc ei cateva mile mai incolo la baru' cu pricina, nici acolo nu era masina. Si uite asa s-au apucat astia doi sa refaca circuitu' in natura al lui mister Amorez, ca se pare ca aseara setea a fost mare. Au gasit masina accidental, in parcarea unui pub de care Adonis nici macar nu isi amintea. Asadar, Adonis sufera si de amnezie.
Adonis in mizerie strikes again
Ma trezesc azi dimineata la 7 si ceva cu un mesaj de la Adonis: ma luati si pe mine de acasa, ca n-am masina. Mormai cateva injuraturi si ma intorc pe partea ailalta. La 8 jumate in drum spre munca, mi-am adus aminte de el si l-am sunat. Omu' mergea pe jos spre munca, pe marginea soselei, ca v-am mai zis io ca americanii astia nu isi prea misca dosurile, asa ca si trotuarele sunt destul de rare. M-am hahait bine un pic si dupa aia l-am cules dintr-o intersectie.
Amorezu' era in toane bune, fusese aseara la nush ce bar (dap, in mijlocul avertizarilor de inundatie si potop, lui i-a plans buza dupa o bere), unde dupa cateva ore de gandire (asa zice el, io zic ca dupa cateva beri bune) a luat o hotarare. O vrea pe tipa din Croatia inapoi. Gata domne, e committed, se duce in decembrie gramada dupa ea sa o recucereasca.
Cum i-a venit ideea asta creatza si mareatza? Pai ca se simte singurel saracu si s-a gandit si razgandit si el o iubeste inca pe aceasta moadmoazela si gata el o vrea de nevasta punct. Si facea in masina: da, inainte nu eram pregatit, dar acum sunt. Adica....cand ai cerut-o in casatorie nu erai pregatit, dar acu' esti? Yup! Adonis logic. Aaaaanyway, i-a si trimis mesaje de dragoste aleia, ca gata ea e za one and only, nu se mai uita dupa alte fuste, nu mai face nimic gata, el e committed, o vrea inapoi etc etc, mi-a aratat zecile de mesaje si credeti-ma, omu si-a dat sufletu' acolo. La care ea: ma mai gandesc. Baaiiii am murit de ras. Asta era acolo indignat ca ce, ca cum, ca har, ca mar. Io i-am zis sa zica merci ca n-a zis no thanks. Macar a zis ca se mai gandeste.
Si acum porneste saga. Adonis planuieste recucerirea. Mai intai, ii trimite mesaje iubicioase la fiecare ora din zi si din noapte. A zis ca macar asa se asigura ca nu uita de el. I-a trimis si flori acasa, dar asta e deja miscarea clasica. Tipa ii raspunde la 1 din 7 asa, in 3 cuvinte gen. Nu ii zice sa fuck off, nici sa nu. Pare foarte indiferenta dar eu cred ca in sinea ei si ea se distreaza bine de tot.
Oricare ar fi rezultatul, eu stiu ca pana in decembrie cel putin, o sa am sursa de amuzament.
CraCaCiun.
Cand eram io mica, nu stiam ce inseamna "decoratiuni de Craciun". Pentru noi, bradul impodobit era singurul simbol din casa care iti aducea aminte ca vine Moshu si si pe ala il impodobeam in familie in seara de Ajun. Alti copii gaseau bradul gata impodobit impreuna cu darurile aferente in dimineata de Craciun. Tin minte ca aveam o caseta VHS cu un film cu Mosu la care ma uitam cu sfintenie in fiecare Ajun, dupa care mergeam sa fac baie sa nu ma gaseasca Mosu nepregatita iar cand ieseam din baie, aflam ca vaaaai, toocmai il ratasem pe individ, care trecuse deja pe la noi sa lase cadourile. Smart tactic.
Oricum, anii au trecut si au inceput sa apara si pe la noi tot felul de brizbrizuri, zanganele si accesorii cu care sa iti ornezi casa ca in filmele americane si sa iti faci propriul Christmas Wonderland. Evident, inzorzonarea asta nu e ieftina, asa ca oamenii s-au apucat sa decoreze mai devreme ca sa merite macar investitia. Si uite ca azi decoram la 15 dec, la anu decoram pe 10, peste inca un an decoram pe 1 si tot asa. Ca deh, in fiecare an marim colectia de renuti, ingerasi, oameni de zapada, globulete si tot tacamu' iar banii sparti trebuie justificati cumva.
Tin minte ca acum 6-7 ani am ramas muta de uimire cand am vazut ca scosesera decoratiunile la vanzare la inceput de noiembrie, stiu ca am trimis poze pe la toti prietenii si ne-am hahait pe tema asta. In Olanda, incepi sa vezi primele semne ale Craciunului undeva prin noiembrie, pierdute printre dulciurile de Sinterklaas si toate cele. Am mai zis io ca pt olandezi, Sinterklaas e ZA SHIT, Craciunul e asa, doar o cina in familie si atat.
In State nu nene, cand am ajuns noi pe 3 septembrie, decoratiunile de Craciun incepusera sa isi faca deja aparitia, timid asa, printre decoratiunile cu tema tomnatica si de Halloween. Sefa-mea mi-a explicat ca totusi au o logica: americanii au o luna si jumatate cu 3 sarbatori mari: Halloween, Thanksgiving si Craciun. Toate cele 3 sarbatori au decoratiunile lor specifice, asa ca ies toate 3 pe piata cat se poate de devreme, ca na....tre sa capitalizeze si industria asta imensa cumva. Asa ca baga pe gat toaaate cacaturile tematice, de te miri uneori ce naiba au in cap. E o isterie generala alimentata de producatori ca doar ei sunt principalii beneficiari.
Asa ca se poate si mai rau.
Oricum, anii au trecut si au inceput sa apara si pe la noi tot felul de brizbrizuri, zanganele si accesorii cu care sa iti ornezi casa ca in filmele americane si sa iti faci propriul Christmas Wonderland. Evident, inzorzonarea asta nu e ieftina, asa ca oamenii s-au apucat sa decoreze mai devreme ca sa merite macar investitia. Si uite ca azi decoram la 15 dec, la anu decoram pe 10, peste inca un an decoram pe 1 si tot asa. Ca deh, in fiecare an marim colectia de renuti, ingerasi, oameni de zapada, globulete si tot tacamu' iar banii sparti trebuie justificati cumva.
Tin minte ca acum 6-7 ani am ramas muta de uimire cand am vazut ca scosesera decoratiunile la vanzare la inceput de noiembrie, stiu ca am trimis poze pe la toti prietenii si ne-am hahait pe tema asta. In Olanda, incepi sa vezi primele semne ale Craciunului undeva prin noiembrie, pierdute printre dulciurile de Sinterklaas si toate cele. Am mai zis io ca pt olandezi, Sinterklaas e ZA SHIT, Craciunul e asa, doar o cina in familie si atat.
In State nu nene, cand am ajuns noi pe 3 septembrie, decoratiunile de Craciun incepusera sa isi faca deja aparitia, timid asa, printre decoratiunile cu tema tomnatica si de Halloween. Sefa-mea mi-a explicat ca totusi au o logica: americanii au o luna si jumatate cu 3 sarbatori mari: Halloween, Thanksgiving si Craciun. Toate cele 3 sarbatori au decoratiunile lor specifice, asa ca ies toate 3 pe piata cat se poate de devreme, ca na....tre sa capitalizeze si industria asta imensa cumva. Asa ca baga pe gat toaaate cacaturile tematice, de te miri uneori ce naiba au in cap. E o isterie generala alimentata de producatori ca doar ei sunt principalii beneficiari.
Asa ca se poate si mai rau.
domn' Amorez in mizerie si domn' Pescar
Ca sa nu mi se faca prea dor de nea Helmut din
Germania, sefa-mea s-a asigurat ca avem destui ciudati in firma. Si avem cu
duiumul, de ciudati nu ducem lipsa. Dar despre doi dintre ei o sa va povestesc,
sa punem la dosar, sa nu cumva sa uit:
Nea' Amorez in mizerie, cum l-am poreclit, se crede
asaaaa un fel de Adonis in decadere, ca are totusi 35 de anisori. In prima lui
zi aici, a venit imbracat ca un ospatar. La costum negru cu camesha alba, cravata,
tot tacamu’. Omul are o parere foarte buna despre el, acum sa zic sincer…
n-arata rau pt don’shoarele care prefera bruneteii. Daca ii auzi povestile, zici
ca a fost pizdaru' number 1 in tinerete, are la fabule care il implica pe
el impreuna cu celebritati de te inchini in ceru' gurii si te
gandesti sa ii recomanzi niste lecitina. Omu' traieste o drama permanenta,
provocata evident, de femei. A fost logodit de vreo 2 ori, dar alea s-au
razgandit cand el s-a decis ca patu' de acasa e cam naspa si si-a cautat
saltele mai comode prin alte parti. Momentan plange dupa o tipa din Croatia,
ultima logodnica. Plange pe umarul unei chelnerite de la un bar de p-aici, nu
va faceti probleme. In timp ce plange pe umarul ei, mie imi povesteste ca si-a
propus sa stea single in urmatoarele 3 luni. Cat a fost singur in toata viata
lui? 2 luni adunate. Ii place prea mult pixda si cred eu, drama. Sa ii dau
totusi un pic de credit, omu’ are vorbele la el si e pus pe vrajeala la orice
ora din zi si din noapte. Asta il ajuta, pentru ca, aflandu-se in toiul crizei
barbatului de peste 30 de ani fara plozi sau soatza, este pus pe fapte mari. Dar asta peste 3 luni,
ca el acu e single. E amuzant, trebuie sa recunosc, dramele lui imi amintesc de
dramele mele din liceu. Numa ca el acolo a stagnat.
Nea’ Pescar e un personaj adevarat. La inceput, nu am
stiut daca glumeste sau e serios. Era serios. Domn’ Pescar e din Arkansas, asa
ca are accentul de redneck bine pus la punct. Ii spun Domn’ Pescar pentru ca in
fiecare zi se imbraca in aceleasi culori si arata de parca ar pleca la pescuit.
Sefa’ mea il mai numeste si 50 shades of khaki, si pe buna dreptate: cargo
pants kaki, tricou army green asa, vesta din aia cu 100 de buzunare alta nuanta
de kaki si nelipsita sapca kaki (evident!) pe care scrie ARMY. Ne-a zis ca are
o cutie cu vreo 30 de sepci la fel, pe care le schimba regulat. Un coleg l-a
intrebat daca a fost in armata sau ceva, nu-nu-nu, lui ii place sapca aia. Cireasa de pe tort: poarta niste
ochelari de soare din aia ca de ciclist, de fapt nu ii poarta… ii tine mereu pe
cozorocu’ sepcii.
Domn’ Pescar colectioneaza serpi acasa, pen’ ca acu 20 de ani
a fost muscat de un sarpe cu clopotei si nu aveau aia in spitalul local
antivenin si era sa moara. Si de atunci, omu are acasa 3 serpi cu clopotei
(care btw, sunt interzisi prin lege ca animale de companie) si inca vreo 2
serpi rege si isi face singur acasa antidotul. A fost muscat de inca vreo 9
ori, dar el zice ca i-a dresat sa nu mai atace. Eu am citit pe net ca nu poti
dresa serpi cu clopotei, da’ ce stiu io.
Nea’ refuza sa calatoreasca
peste apa. Uneori are drumuri in Florida, asa ca ia avionul pana sus in
Louisiana si dupa aia ia alt zbor spre Florida. In loc sa zboare 2 ore jumate, el alege sa zboare vreo 5. Motivul? In tinerete cand lucra
pe o platforma de petrol in Golf, si-a vazut prietenul cum a fost mancat de
rechini live. Totusi, visul lui e sa viziteze Europa.
Domn’ Pescar si a taiat mana cu
toporu’ din greseala si a condus 2 ore pana la cel mai apropiat spital. Tot el
traieste in pustie, cel mai apropiat supermarket e la 40 de mile, iar internet
nema.
Domn’ Pescar se numeste X al
treilea si l-a numit pe fiisu ca pe el, numai ca al patrulea. Fii-su are tot
baiat, pe care nu l-a numit X al cincilea, spre dezamagirea lui 50 shades of khaki.
Domn’ Pescar a fost muscat si de
aligatori, numa ca aia tot ii plac. Este trist ca nu poate sa ii tina acasa, ca
i-ar tine. Evident, domn’ Pescar e divortat, ca nicio femeie intreaga la cap nu
ar sta cu el.
Nea’ asta e foarte bun la ceea
ce face, insa nu prea-l duce capu’. Sefa il numeste “ copilul ei cu nevoi speciale”
si chiar asa il si trateaza. Mori de ras cand vezi interactiunea dintre ei, mai
ales ca nenicu are maniere neandertaliene.
O sa va mai povestesc eu de el,
da acu nu mai am timp, gata. Voiam doar sa va spun ca io ma distrez la munca!
random
- Cand intri in Starbucks dimineata si Estrella se apuca sa iti faca white mocha de cum te vede, inseamna ca ai o problema. Asta e, nu mai fumez, tre' sa am si eu un viciu. Sunt ok cu asta, iar Estrella este o tanti atat de prietenoasa si draguta, ca imi face fiecare dimineata mult mai suportabila.
- Cand iti suna telefonul si te intampina cel mai sudist accent posibil, din care intelegi cateva cuvinte, iti amintesti unde esti. Iar atunci cand ti se ureaza "have a blessed day", iti amintesti si mai bine unde esti.
- Cand ti se spune ma'am de 100 de ori pe zi, te cam obisnuiesti cu ideea. Desigur, in prima faza cand primesti mailuri business si citesti acolo 2-3 ma'am aruncate, iti cam ridici sprancenele a mirare. Mai ciudat e cand te suna si incep cu "Good day, Miss Laura...blablabla..yes ma'am have a wonderful blessed day". Dar e ok, macar vorbesc respectuos.
inteleg.
Inteleg de ce americanii dau in judecata pe toata lumea pentru orice. Pai de frustrare, nene. Sa va povestesc de ce zic asta: serviciul clienti suge big time. Aici vorbim despre telecomunicatii, cablu, electricitate, IKEA! Numai eu stiu cat a vorbit sefa-mea la telefon cu tampitii de la cablu ca sa ne ajute sa ne instalam si noi netu si TV-u. Pai femeia a pierdut ore vorbind cu roboti, indieni, oameni care habar nu aveau, oameni care i-au facut legatura cu alti oameni, oameni care au pus-o pe hold juma de ora si apoi au inchis,etc. Si asta nu s-a intamplat o singura data, absolut mereu cand trebuie sa interactionezi cu serviciul clienti, te rog ia un xanax (sau 2-3, daca te stii mai nerabdator), asculta muzica zen si roaga-te sa ajungi sa vorbesti cu vreun indian in urmatoarea jumatate de ora, dupa ce ai apasat toate tastele posibile, ai zis operator ca un papagal de vreo 15 ori si apoi ai mai apasat niste taste. Eu una am stat pe hold cu IKEA exact 35 de minute dupa care am cedat nervos si am inchis.
Deci sa revenim la idee: de ce dau americanii pe toata lumea in judecata. Imagineaza-ti ca esti american (sau emigrant in America) si te muti si tu la casa noua. Si na, iti trebuie si tie una alta gen cablu, net, telefon, electricitate...na, ca omu'. Si-i suni pe aia de la electricitate sa ii rogi sa te ia in baza de clienti si pierzi asa vreo juma de ora cu ei sa le raspunzi la cele mai cretine intrebari, mai-mai ca te intreaba masura la chiloti. Dar nu, rezisti cu stoicism si raspunzi politicos, asa ca dupa 30-40 de minute esti fericitul client al companiei X. Felicitari, prima factura vine in 15 zile si trebuie sa depui un depozit de 200 de para, asa de siguranta.
Dupa aia te apuci sa ii suni pe aia de la cablu, care in mod miraculos ofera si net. Super, 2 iepuri dintr-o lovitura, te simti extrem de norocos. In prima zi nu rezolvi nimic, dupa 30 de minute de asteptat sa vorbesti cu un nene indian sau pakistanez, te cheama la ei la reprezentanta, ca na. Te duci a 2a zi la ei, stai si acolo vreo 2 ore sa iti astepti randul si iti spui sfios doleantele. Mdaaa te costa atat plus 200 de para depozit, de siguranta. Bine sar'na, imi instalez singur, ca nu stau sa vina tehnicianu peste 2 saptamani. Bine-bine, pa. Te duci acasa increzator si ce sa vezi, tre sa suni la ei sa iti activeze serviciile. Suni si deja pui telefonu pe speaker, stii deja ca va dura ceva. Bingo, dupa o ora de parlamentat cu o tanti, ai serviciile activate. Multumim domn'le client nou, factura va vine in urmatoarele 15 zile. Dar stai! Netu nu mai merge subit. Suni inapoi. Dupa alta juma de ora, dai de una care iti zice senina ca nu domneeee, netu merge, nu stii tu. Te uiti in oglinda sa te verifici de ciunga-n par, n-ai. Coconita, ma uit direct la router, nu palpaie nimic. Aia ca nu si nu, ca merge domne. Deodata, TV-u nu mai are semnal. Alo, tanti, acu nu mai am semnal nici la TV. Auzi pe fundal butoane apasate, respiratie enervata, te informeaza ca gata a dat restart, totu tre sa mearga. TV-ul isi revine imediat, routerul da asa, o palpaia slaba. Parca ar vrea, dar nu poate. Mai stai pe telefon inca un timp nedeterminat dar inca speri sa faca aia o magie si sa vina netu. Tantita se declara invinsa, iti face legatura cu colegu'. Colegu' parca mai are o idee de ceva, in 5 minute ai net. YES! Ai invins! Zaamericandrim!
Dupa tot acest periplu te duci si tu la McDonalds ca omu' sa iti iei o cola diet mica cu 7 tone de gheata si un Big Mac si aluneci pe podeaua proaspat spalata. Fu-tu-va muma-n ...... gata!
Va dau in judecata!!!
Deci sa revenim la idee: de ce dau americanii pe toata lumea in judecata. Imagineaza-ti ca esti american (sau emigrant in America) si te muti si tu la casa noua. Si na, iti trebuie si tie una alta gen cablu, net, telefon, electricitate...na, ca omu'. Si-i suni pe aia de la electricitate sa ii rogi sa te ia in baza de clienti si pierzi asa vreo juma de ora cu ei sa le raspunzi la cele mai cretine intrebari, mai-mai ca te intreaba masura la chiloti. Dar nu, rezisti cu stoicism si raspunzi politicos, asa ca dupa 30-40 de minute esti fericitul client al companiei X. Felicitari, prima factura vine in 15 zile si trebuie sa depui un depozit de 200 de para, asa de siguranta.
Dupa aia te apuci sa ii suni pe aia de la cablu, care in mod miraculos ofera si net. Super, 2 iepuri dintr-o lovitura, te simti extrem de norocos. In prima zi nu rezolvi nimic, dupa 30 de minute de asteptat sa vorbesti cu un nene indian sau pakistanez, te cheama la ei la reprezentanta, ca na. Te duci a 2a zi la ei, stai si acolo vreo 2 ore sa iti astepti randul si iti spui sfios doleantele. Mdaaa te costa atat plus 200 de para depozit, de siguranta. Bine sar'na, imi instalez singur, ca nu stau sa vina tehnicianu peste 2 saptamani. Bine-bine, pa. Te duci acasa increzator si ce sa vezi, tre sa suni la ei sa iti activeze serviciile. Suni si deja pui telefonu pe speaker, stii deja ca va dura ceva. Bingo, dupa o ora de parlamentat cu o tanti, ai serviciile activate. Multumim domn'le client nou, factura va vine in urmatoarele 15 zile. Dar stai! Netu nu mai merge subit. Suni inapoi. Dupa alta juma de ora, dai de una care iti zice senina ca nu domneeee, netu merge, nu stii tu. Te uiti in oglinda sa te verifici de ciunga-n par, n-ai. Coconita, ma uit direct la router, nu palpaie nimic. Aia ca nu si nu, ca merge domne. Deodata, TV-u nu mai are semnal. Alo, tanti, acu nu mai am semnal nici la TV. Auzi pe fundal butoane apasate, respiratie enervata, te informeaza ca gata a dat restart, totu tre sa mearga. TV-ul isi revine imediat, routerul da asa, o palpaia slaba. Parca ar vrea, dar nu poate. Mai stai pe telefon inca un timp nedeterminat dar inca speri sa faca aia o magie si sa vina netu. Tantita se declara invinsa, iti face legatura cu colegu'. Colegu' parca mai are o idee de ceva, in 5 minute ai net. YES! Ai invins! Zaamericandrim!
Dupa tot acest periplu te duci si tu la McDonalds ca omu' sa iti iei o cola diet mica cu 7 tone de gheata si un Big Mac si aluneci pe podeaua proaspat spalata. Fu-tu-va muma-n ...... gata!
Va dau in judecata!!!
Hi, how are you today?
In orice magazin/supermaket intri, esti intampinat cu "Hi, how are you today?".
Pentru cei care nu ma stiu, trebuie sa spun ca sunt o acritura in public, incerc sa mentin contactul cu alti oameni la minimum, pentru ca nu imi place sa fac small talk si in niciun caz nu imi place sa dau raportul necunoscutilor.
Americanii, fiind overly-friendly, te intreaba ce mai faci, cum iti este ziua, etc etc. Tot felul de cacatisuri d-astea pe care eu nu le gust mereu. Ok, de cele mai multe ori raspund prietenos si sunt chiar draguta.
Dar...
Sambata am fost la o tura de shopping de chestii prin magazine si intr-unu din ele am dat de o casierita extreeeem de prietenoasa si curioasa foc.
- Hi, how are you today?
- Fine, thanks.
- How's your Saturday?
- Good thanks.
- Did you enjoy shopping at our store?
- Mhm...
- Hope you'll have a good weekend.
- Hope so too.
- What are your plans this weekend?
La care m-am uitat la ea asa gen really?? Te fute grija ce fac io in weekend? Adica inteleg ca vor sa fie customer friendly si toate cele, dar era sambata dimineata la 9 sau ceva de genu, fix de discutia aia n-aveam io chef.
M-am uitat asa urat la ea incat a tacut din gura si doar mi-a urat sa am o zi buna la plecare.
Evident ca dupa aia m-am simtit prost, poate chiar o interesa ce fac in weekend.
O sa-mi ia ceva sa ma obisnuiesc cu atitudinea asta mereu pozitiva, poate chiar o sa ajung sa zambesc si eu tamp si fara motiv cateodata.
Pentru cei care nu ma stiu, trebuie sa spun ca sunt o acritura in public, incerc sa mentin contactul cu alti oameni la minimum, pentru ca nu imi place sa fac small talk si in niciun caz nu imi place sa dau raportul necunoscutilor.
Americanii, fiind overly-friendly, te intreaba ce mai faci, cum iti este ziua, etc etc. Tot felul de cacatisuri d-astea pe care eu nu le gust mereu. Ok, de cele mai multe ori raspund prietenos si sunt chiar draguta.
Dar...
Sambata am fost la o tura de shopping de chestii prin magazine si intr-unu din ele am dat de o casierita extreeeem de prietenoasa si curioasa foc.
- Hi, how are you today?
- Fine, thanks.
- How's your Saturday?
- Good thanks.
- Did you enjoy shopping at our store?
- Mhm...
- Hope you'll have a good weekend.
- Hope so too.
- What are your plans this weekend?
La care m-am uitat la ea asa gen really?? Te fute grija ce fac io in weekend? Adica inteleg ca vor sa fie customer friendly si toate cele, dar era sambata dimineata la 9 sau ceva de genu, fix de discutia aia n-aveam io chef.
M-am uitat asa urat la ea incat a tacut din gura si doar mi-a urat sa am o zi buna la plecare.
Evident ca dupa aia m-am simtit prost, poate chiar o interesa ce fac in weekend.
O sa-mi ia ceva sa ma obisnuiesc cu atitudinea asta mereu pozitiva, poate chiar o sa ajung sa zambesc si eu tamp si fara motiv cateodata.
fastforward
Am cazut amandoi de acord ca nu vrem sa acordam mai mult de cateva ore cautatului de mobila. Suntem amandoi satui de umblat, comparat, analizat si in plus, suntem deja la a2-a tura de cumparaturi in 2 ani si cam stim ce vrem.
Eu una am oroare de mobila maro/bej. Nu conteaza ce fel de lemn e, nu conteaza designu sau mai stiu eu ce, nu imi place in casa mea si gata. Nu ma deranjeaza vizual in casele altora, eu una nu o sa iau prea curand asa ceva. Poate e pentru ca toata copilaria, in orice casa ma duceam peste tot mobila era din lemn si variatii de maro, probabil pentru ca alte variante nu se prea gaseau. Daca te duci in magazine de mobila pe aici, se pare ca astia au o dragoste nemarginita pentru canapelele din piele. Asta e altceva ce nu voi cumpara in viata mea sa am in casa. Pe langa faptul ca astfel de canapele sunt extrem de inestetice, vara te lipesti si transpiri te faci cacat, iar iarna materialu'e rece si naspa. Au 7000 de culori de canapele din piele, 100000 de modele de canapele maro impreuna cu mobila care se asorteaza si doar cateva modele de canapele gri sau culori mai moderne dar si alea extrem de scumpe. Nestiind cum vor evolua lucrurile pe aici, am zis sa nu cheltuim chiar toti banii pe mobila, asa ca am apelat la Ikea, doar suntem prieteni de atata timp!
Canapeaua gri am vazut-o de cum am intrat si am zis amandoi gata, asta e, dupa care am zis sa adaugam si niste fotolii. Am oscilat intre rosu si galben-mustar un timp, dupa care am hotarat sa fie galben-mustar ca sa fie mai fun.
Patul l-am ales tot asa in 20 de min, mai avem de luat doar o masa si niste scaune, ca n-am gasit nimic sa imi placa mai ales ca suntem in schema gri/galben-mustar si e cam greu sa gasesti ceva sa se potriveasca.
Deci dupa vreo 2 ore in Ikea am plecat cu mai mult de jumate de mobila luata, happy campers!
As cam schimba culoarea peretilor din living ca sa mearga mai bine cu schema mea, dar nu se poate asa ca asta e.
Eu una am oroare de mobila maro/bej. Nu conteaza ce fel de lemn e, nu conteaza designu sau mai stiu eu ce, nu imi place in casa mea si gata. Nu ma deranjeaza vizual in casele altora, eu una nu o sa iau prea curand asa ceva. Poate e pentru ca toata copilaria, in orice casa ma duceam peste tot mobila era din lemn si variatii de maro, probabil pentru ca alte variante nu se prea gaseau. Daca te duci in magazine de mobila pe aici, se pare ca astia au o dragoste nemarginita pentru canapelele din piele. Asta e altceva ce nu voi cumpara in viata mea sa am in casa. Pe langa faptul ca astfel de canapele sunt extrem de inestetice, vara te lipesti si transpiri te faci cacat, iar iarna materialu'e rece si naspa. Au 7000 de culori de canapele din piele, 100000 de modele de canapele maro impreuna cu mobila care se asorteaza si doar cateva modele de canapele gri sau culori mai moderne dar si alea extrem de scumpe. Nestiind cum vor evolua lucrurile pe aici, am zis sa nu cheltuim chiar toti banii pe mobila, asa ca am apelat la Ikea, doar suntem prieteni de atata timp!
Canapeaua gri am vazut-o de cum am intrat si am zis amandoi gata, asta e, dupa care am zis sa adaugam si niste fotolii. Am oscilat intre rosu si galben-mustar un timp, dupa care am hotarat sa fie galben-mustar ca sa fie mai fun.
Patul l-am ales tot asa in 20 de min, mai avem de luat doar o masa si niste scaune, ca n-am gasit nimic sa imi placa mai ales ca suntem in schema gri/galben-mustar si e cam greu sa gasesti ceva sa se potriveasca.
Deci dupa vreo 2 ore in Ikea am plecat cu mai mult de jumate de mobila luata, happy campers!
As cam schimba culoarea peretilor din living ca sa mearga mai bine cu schema mea, dar nu se poate asa ca asta e.
confuzata toata
Am pierdut notiunea timpului. Trebuie mereu sa verific pe telefon cat e ceasul in Olanda si Romania, pentru ca habar nu am pe ce lume ma aflu. Ziua mea incepe cand e pranz deja in Europa si uneori uit complet detaliul asta. Practic daca vreau sa vorbesc cu maica-mea sau prieteni de p-acasa, am cam juma de zi la dispozitie. E un pic ciudat, ca de obicei am chef de vorba seara inainte sa ma bag in pat dar evident nu ma pot apuca sa trimit mesaje la ora aia. Decat daca stau treaza pan' la 12 noaptea ca sa astept sa fie 8 dimineata in Romania.
Am 1000 de chestii de facut si la munca si pe plan personal. De exemplu, tre sa cautam mobila din nou. Sincer, daca m-as trezi maine si as gasi apartamentul gata mobilat si cineva mi-ar da o factura si gata, as fi cea mai fericita. Am fix zero chef sa umblu dupa chestii iar Mimi, numai daca se gandeste la asta il ia capu'. Dupa experienta cu vandut mobila si tot calabalacu in Olanda, o sa optam pt ce gasim mai ieftin ca oricum nu merita sa investim mai ales acum ca avem multe semne de intrebare. Asta nu inseamna ca va fi mai usor, dar inseamna ca o sa iau fix varianta care are cel mai ok raportul calitate/pret.
In rest, ne adaptam incet incet.
Schimbarea schimbarii
S-a produs schimbarea schimbarii, in sfarsit. Dupa o vara intreaga de taraganat, mutat, planuit, vandut si toate cele, atunci cand aproape aveam creierii pe bigudiuri de stres si intrebari, ne mutaram in Texas.
Pe 3 septembrie, dupa 10 ore de intepeneala intr-un tub de metal in care am crezut ca o sa ajung direct pe masa de operatie a vreunui ORList din cauza sinusurilor mele fitzoase, dupa o ora de stat la coada la vama, dupa verificari si ras-verificari, am iesit in aerul cald dar extrem de umed al Houstonului. Am transpirat instant. Dupa care ne-am urcat in masina, moment in care am inghetat instant din cauza aerului conditionat.
Zonele pe care le-am vazut pana acum sunt ingrijite si curate dar evident se vede ca nu au o istorie prea indelungata aici. Totul este imens, de la magazine la masini la orice iti poti imagina, oamenii sunt prietenosi si incearca sa te ajute mereu. Cand le spui ca vii din Europa se mira ca la nush ce, majoritatea habar nu au unde e Olanda pe harta dar macar stiu de Amsterdam. Eu si Mimi ne amuzam ca suntem cumva exotici pentru ei, ceea ce e putin ciudat.
Trebuie sa ne obisnuim cu vremea si mai ales cu aerul conditionat. Diferentele de temperatura sunt imense, de la 34 de grade intri intr-un magazin unde sunt 20 de exemplu, ai senzatia ca esti intr-un frigider. Afara iti trebuie costum de baie si esti lipicios constant, in magazine iti trebuie costumul de ski.
Ne-am plimbat un pic in weekend, mai mult sa belim ochii si sa ne prindem cam care e treaba cu zona in care stam si pot sa zic ca pare ok. Nu sunt mega impresionata pentru ca mie-mi plac cladirile frumoase, cu istorie, cu feel din ala vechi, lucru pe care nu il prea vezi pe aici. Chiar daca totul imi pare putin fake acum, am vazut cateva casute dragute si zone din astea rezidentiale tipic americane care aratau chiar bine. Cert e ca mai avem o groaza de explorat.
Noi stam intr-un complex de apartamente unde totul este foarte ingrijit dar din nou, nu prea are personalitate. Bine, suntem aici doar de cateva zile asa ca astea-s primele impresii la cald.
Va las si cateva poze:
Pe 3 septembrie, dupa 10 ore de intepeneala intr-un tub de metal in care am crezut ca o sa ajung direct pe masa de operatie a vreunui ORList din cauza sinusurilor mele fitzoase, dupa o ora de stat la coada la vama, dupa verificari si ras-verificari, am iesit in aerul cald dar extrem de umed al Houstonului. Am transpirat instant. Dupa care ne-am urcat in masina, moment in care am inghetat instant din cauza aerului conditionat.
Zonele pe care le-am vazut pana acum sunt ingrijite si curate dar evident se vede ca nu au o istorie prea indelungata aici. Totul este imens, de la magazine la masini la orice iti poti imagina, oamenii sunt prietenosi si incearca sa te ajute mereu. Cand le spui ca vii din Europa se mira ca la nush ce, majoritatea habar nu au unde e Olanda pe harta dar macar stiu de Amsterdam. Eu si Mimi ne amuzam ca suntem cumva exotici pentru ei, ceea ce e putin ciudat.
Trebuie sa ne obisnuim cu vremea si mai ales cu aerul conditionat. Diferentele de temperatura sunt imense, de la 34 de grade intri intr-un magazin unde sunt 20 de exemplu, ai senzatia ca esti intr-un frigider. Afara iti trebuie costum de baie si esti lipicios constant, in magazine iti trebuie costumul de ski.
Ne-am plimbat un pic in weekend, mai mult sa belim ochii si sa ne prindem cam care e treaba cu zona in care stam si pot sa zic ca pare ok. Nu sunt mega impresionata pentru ca mie-mi plac cladirile frumoase, cu istorie, cu feel din ala vechi, lucru pe care nu il prea vezi pe aici. Chiar daca totul imi pare putin fake acum, am vazut cateva casute dragute si zone din astea rezidentiale tipic americane care aratau chiar bine. Cert e ca mai avem o groaza de explorat.
Noi stam intr-un complex de apartamente unde totul este foarte ingrijit dar din nou, nu prea are personalitate. Bine, suntem aici doar de cateva zile asa ca astea-s primele impresii la cald.
Va las si cateva poze:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)