Nu imi place deloc cum este decorat Magheru anul acesta. Daca anul trecut eram indignata de acel kitsch, anul asta imi repugna. De ce? Pentru ca prima impresie pe care am avut-o dupa ce am vazut minunea, a fost acela ca instalatia este aranjata ca un scuipat dispus in zig zag (scuzati limbajul). Cel mai trist este faptul ca probabil cineva chiar s-a gandit indelung la acest aranjament grotesc si s-au facut bugete si planuri.
Oricum, acea tiganie de pe Magheru se potriveste perfect cu noul aspect al centrelor comerciale care, de pe la sfarsitul lui noiembrie s-au pregatit de Craciun, nu cumva sa piarda evenimentul. Incursiunea intr-un mall de exemplu este una extrem de riscanta deoarece poti suferi atacuri de epilepsie din cauza bombardarii cu luminite, te poti lovi de mosi craciuni mecanici care zic necontenit " HO-HO HO MERRY CHRISTMAAAS!" (Ho, ca mai e pana la Craciun!) sau poti fi calcat de trenuletele care transporta copiii si fac un zgomot infernal. I love Christmas, dar..serios... din Noiembrie? Mi se pare ciudat sa intru in magazine de decoratiuni si sa nu mai gasesc chestii care sa nu fie de sezon si sa ascult colinde.. pt ca asa am impresia ca e maine Craciunul..nu peste 1 luna. Ma simt sufocata de braduti, renuti, mosi craciuni, chestii sclipicioase si intrebarile : "Ce faci de Craciun?" "Dar de rev?". Mai mult ca sigur o sa ma bucur de "show" atunci, inainte de Craciun, cand e normal. Pana atunci raman hater.
Eh macar lucrul care imi place este faptul ca nu a nins iar vremea e acceptabila (chiar daca acum 2 dimineti la ora 7:30 dadeam cu racleta pe parbriz).
Revin.
Tipic.
Da, acum imi permit sa spun : TIPIC!!!!
Sincer, nu ma mir ca s-a anulat White Sensation din Romania. De ce? Pai... pentru ca e tipic. Organizatorul ( C. Patrascu) a semnat un contract pe care nu l-a respectat si rezultatul: Sensation s-a anulat. Foaaaaaaarte tare. Chiar m-am mirat. Sensation in Romania! I must be dreaming! Bine ca m-am trezit la realitate.
A da, si stirea :"Unfortunately the edition scheduled for New Year’s Eve 2010 in Bucharest is cancelled. The local promoter in Romania is unable to meet the agreed financial and operational obligations. Therefore we are forced to withdraw Sensation Romania 2010/2011 from the event schedule."
Edificator.
Revin.
What`s wrong with you people??
In ultima vreme m-am apucat serios sa-mi caut un job. Neavand experienta, trebuie sa incepi de undeva si am zis eu sa aplic pentru "asistent manager", poate poate mai invat cate ceva. Bun, zis si facut: intru pe ejobs, bestjobs si aplic. La un moment dat ma suna o domnisoara sa vin la interviu. Ok.
In ziua stabilita, stau 100 de ani sa ma gandesc cu ce ma imbrac, ce o sa ma intrebe etc. In fine, ajung la interviu. Sediul in sine, cam mic si putin dubios amplasat, dar hai sa fim optimisti. Intru, ma primeste o tipa in hanorac, jeansi si adidasi si ma roaga sa astept intr-o camera alaturata pt ca mai era o candidata la interviu. Se auzea toata discutia dintre candidata si tipa, se tutuiau fetele si discutau foarte liber si deja devenisem nedumerita. Ma rog, termina tipa cu candidata si ma cheama pe mine. Imi spune sa o tutuiesc ca ea nu tine la formalitati. Bine...hai. Incepe ea imi spune acolo in ce consta jobul dupa care..bomba! " Stii..noi nu am contractat personal de curatenie asa ca una dintre sarcinile tale ar fi sa faci si tu curat pe aici..dai si tu cu aspiratorul, un mop, un praf". Deja eram la modu WTF si ma gandeam la o modalitate politicoasa de a-mi lua ramas bun. Dar nu, tipa continua: "A si stii... daca mai e ceva pe la bucatarie faci si tu curat pe acolo mai speli un vas o aia o aia si daca e nevoie si cu baia e cam la fel." Atat de tare m-a socat, incat probabil am facut o grimasa urata si m-am inverzit pentru ca dupa aceea a afirmat ca ea nu vrea sa angajeze "pretioase". Eu, cand ma sperii sau se intampla ceva total neasteptat am reactia idioata de a rade isteric, cu lacrimi. Incercam sa ma abtin dar deja ochii mei erau umezi din cauza rasului, ma inrosisem la fata si nu stiam cum sa plec naiba mai repede. Oricum, nu stiu prin ce minune ma intreaba ce asteptari salariale am. Dupa ce am spus ca nu cred ca sunt persoana potrivita pentru job, vad cat ceruse candidata de dinaintea mea : 800 RON. Am facut ochii mari, am urat o zi buna si am plecat.
Acum, intrebarea din titlu nu este pusa aiurea :
1) Ce companie sa fii sa pui asistentul manager sa se ocupe de curatenie si sa nu iti angajezi personal special pentru asta? Cat de idiot sa fii sa nu faci distinctie intre cele 2 joburi total diferite : asistent manager si femeie de serviciu? Si cat de lipsit de profesionalism sa fii sa iti permiti sa folosesti expresii precum "a da cu mucii in fasole" sau "pretioasa" si sa iti barfesti actualul asistent manager pentru lipsa de eficacitate? Cum sa te prezinti in fata candidatilor de parca te -ai duce la jogging sau ceva in conditiile in care tu reprezinti compania angajatoare? Ar mai fi si altele dar le tin pentru mine..
2) Cum sa ceri 800 de RON salariu? Acesta este motivul pentru care unele salarii sunt asa de mici, pentru ca o sunt unele persoane care nu stiu sa isi evalueze valoarea. Daca o sa te vinzi pe 800 de RON sa speli si toalete si sa mai faci si pe asistentul manager, exact asta meriti.
So, what's wrong with you people????
Revin.
I wants line-up!
Am o problema. NU s-a afisat line-up-ul pentru White Sensation!! Ceea ce pentru mine este o reala problema pentru ca imi doresc sa merg, au pus biletele in vanzare dar cum pot sa -mi cumpar bilet (care nu e chiar ieftin) daca nu stiu cine vine? In schimb, bine ca stiu cine NU vine pentru ca s-a afisat partial line-up-ul de la Dusseldorf, eveniment stabilit la aceeasi data. Eu inteleg ca suntem mai inapoiati ..dar cica pe 10 octombrie vor sa scumpeasca astia biletele si deci pana atunci vreau sa stiu cine vine. Bine macar ca stiu sa -mi iau gandul de la Fedde le Grand sau Ingrosso. Ceea ce este si mai amuzant este ca s-a afisat, tot partial line-up-ul de la White Sensation din Belgia planificat pentru luna martie 2011. Nu e hilar? Ah chiar nu vreau sa o zic pe-aia "ca la noi la nimeni" , chiar nu vreau.
Dar cum sa nu fiu haterita? Bineinteles ca sunt!! Si bineinteles ca-mi pasa cine vine si refuz sa -mi cumpar bilet doar pt ca e cool sa te duci la White de revelion. Maybe some people are big fans. But who cares? Daca sunt destui care cumpara asa no matter what..ce sa-i faci? Astept deci cu interes marele line-up sa vad daca merita sa am prima experienta White in Romania sau sa ma duc la mama ei.
Revin.
Creta și țugulanu`
Se pare ca a descoperit si romanu` Creta...si nu romanu` educat, turistul curios...ci țugulanu`.
Ca sa explic, in 2008 am petrecut 3 luni intr-o statiune din Creta si in afara de romanii care lucrau acolo, turisti romani nu am vazut din simplul motiv ca respectiva statiune era "famous" prin vest..mai exact prin Olanda. Fericire mare ca am reusit sa nu IL vad, timp de 3 luni de zile, pe țugulan. (a nu se intelege ca am ceva cu turistii romani, ci doar cu tugulanii).
Revin acum in 2010, toate bune si frumoase, aceeasi statiune...si in timp ce admiram peisajul si rememoram 2008-ul...aud din spate : "Veree ia uite au si bungee jumping!". Deja orizontul meu se innegrise si singurul lucru care mi-a venit in minte a fost " vai, au venit si aici"..da, ei ...țugulanii ... bine, țugulanii cu bani, pentru ca respectiva statiune nu este una chiar ieftina. Totusi, oricat de multi bani ar avea, sub oricate masti s-ar ascunde... ii recunosti de la o posta, e invazie crede-ma. Intamplarea aceasta mi-a adus aminte de o intamplare asemanatoare, prin Salzburg, numai ca exclamatia a fost: " Ba, au si ei Zara!". Nu vreau sa cred ca oriunde te-ai duce nu scapi de EI, dar totusi prezenta lor in acea statiune mi-a ridicat numeroase semnale de alarma pentru ca stiu ca nu este una foarte cunoscuta in Romania, nu este tocmai accesibila si ma bizuiam pe faptul ca EI se duc in Corfu, Paralia, etc.
Nu pot spune ca vacanta mea a fost facuta bucatele de catre EI, mi-am atins toate telurile pe care mi le-am stabilit in prealabil insa... mi-as fi dorit sa plec stiind ca locul acela e numai "al meu"(vorba vine), oaza in care ma pot regasi si ca inca este teren virgin (adica nepopulat de ... țugulan).
Si astfel, mi-am explicat si absenta de lunga durata. Si a mai fost si licenta, dar e alta poveste.
Revin.
Ma1
Weekendul care tocmai a trecut poate fi descris simplu : show-off.
Am petrecut de 1 mai la Mamaia. Ceea ce aveam sa vad pe acolo se prefigura inca de pe autostrada : bolizi , viteza, show-off...cum s-ar spune, "lumea buna" din Bucuresti se mutase la Mamaia pentru clubbing de 1 mai. Bineinteles, daca esti fitos care se respecta, unde sa te duci cu masina de sute de mii de euro si cu blonda cu silicoane decat la Mamaia ?
Zilele urmatoare s-au dovedit a fi un mix de frustrare , distractie si amuzament.
Frustrare , pentru ca ma enerveaza rau sa nu am pe unde sa merg din cauza numarului mare de oameni pe metru patrat, sa imi astept mancarea 1 ora jumate dupa ce inca vreo juma' de ora cautasem un local cu o masa libera, sa ma calc pe picioare la intrarea in cluburi si sa vad cum lumea sta la cozile alea de parca se dadea ceva gratis.
Distractie, pentru ca am fost cu cea mai buna prietena a mea, am avut timp numai pentru noi, ne-am facut toate poftele si intr-un final ne-am detasat de nemultumirile acumulate din cauza fluxului foarte mare de oameni si ne-am gasit cateva locuri chiar dragute si retrase unde am baut/mancat cate ceva bun.
Am spus si amuzament, pentru ca uneori aveam impresia ca Globus e pe aproape. Pitzi fitzoase imbracate extrem de "sumar" desi temperatura nu prea permitea si incaltate pe papainoage care se voiau fistichii . Aceste " fashion victims" cu pielea invinetita de frig si cu "baby" manelist cu bani la brat, pare ca faceau un fel de concurs "care intra in clubul cel mai de fite, se imbraca cel mai kitschos si merge cel mai drept pe papainoagele de 17", altfel nu imi explic trendul. Nu ca as avea ceva cu tocurile, dar totusi ia-ti o dimensiune cu care sa poti sa si mergi. Zic si eu.
Tot un mister a ramas pentru mine cum de POLITIA a reusit sa fluidizeze traficul la intoarcere, duminica. Macar atat.
In rest, ce sa zic, un weekend cu soare, prieteni buni, relaxare si buna dispozitie m-au ajutat sa imi reincarc bateriile pentru ce vine ...in iunie.
Revin.
Am petrecut de 1 mai la Mamaia. Ceea ce aveam sa vad pe acolo se prefigura inca de pe autostrada : bolizi , viteza, show-off...cum s-ar spune, "lumea buna" din Bucuresti se mutase la Mamaia pentru clubbing de 1 mai. Bineinteles, daca esti fitos care se respecta, unde sa te duci cu masina de sute de mii de euro si cu blonda cu silicoane decat la Mamaia ?
Zilele urmatoare s-au dovedit a fi un mix de frustrare , distractie si amuzament.
Frustrare , pentru ca ma enerveaza rau sa nu am pe unde sa merg din cauza numarului mare de oameni pe metru patrat, sa imi astept mancarea 1 ora jumate dupa ce inca vreo juma' de ora cautasem un local cu o masa libera, sa ma calc pe picioare la intrarea in cluburi si sa vad cum lumea sta la cozile alea de parca se dadea ceva gratis.
Distractie, pentru ca am fost cu cea mai buna prietena a mea, am avut timp numai pentru noi, ne-am facut toate poftele si intr-un final ne-am detasat de nemultumirile acumulate din cauza fluxului foarte mare de oameni si ne-am gasit cateva locuri chiar dragute si retrase unde am baut/mancat cate ceva bun.
Am spus si amuzament, pentru ca uneori aveam impresia ca Globus e pe aproape. Pitzi fitzoase imbracate extrem de "sumar" desi temperatura nu prea permitea si incaltate pe papainoage care se voiau fistichii . Aceste " fashion victims" cu pielea invinetita de frig si cu "baby" manelist cu bani la brat, pare ca faceau un fel de concurs "care intra in clubul cel mai de fite, se imbraca cel mai kitschos si merge cel mai drept pe papainoagele de 17", altfel nu imi explic trendul. Nu ca as avea ceva cu tocurile, dar totusi ia-ti o dimensiune cu care sa poti sa si mergi. Zic si eu.
Tot un mister a ramas pentru mine cum de POLITIA a reusit sa fluidizeze traficul la intoarcere, duminica. Macar atat.
In rest, ce sa zic, un weekend cu soare, prieteni buni, relaxare si buna dispozitie m-au ajutat sa imi reincarc bateriile pentru ce vine ...in iunie.
Revin.
B&W
Black and White e noua mea veche obsesie .
Odata cu mutarea, voi avea ocazia sa imi decorez camera dupa bunul plac.
Am inceput sa fac research si sa dezvolt obsesii ( cam grav ..nu? ) Mereu mi-a placut aceasta combinatie... dar nu atat de mult...Acum, in orice magazin intru daca vad o perna superba combinatie alb-negru in secunda 2 sunt langa ea. Parca fara sa vreau, ma uit dupa combinatia asta si ma rog, dupa o mica pata de culoare ca sa nu fie prea anost.
Unii ar putea spune ca e o combinatie cam rece. Cam de hotel. De aia imi si place . Poate vreau sa am impresia ca pot sa plec maine, sa -mi fac bagajele pe fuga , sa ma urc in primul avion cu destinatia " Tara exotica" . Sau, poate vreau sa ma simt bine in propria camera, sa ma uit in fiecare coltisor si sa ma vad pe mine.
Revin.
P.S tare mi-ar fi placut sa traiesc pe atunci :
just another day
M-am plictisit de cate ori mi s-a intamplat sa merg linistita pe strada si subit, sa se certe un cuplu langa mine. Sau, sa fiu in metrou/ RATB si sa se intample acelasi lucru. Certurile, dintre cele mai diverse : de la certurile cu nabadai , completate de injuraturi/palme etc, la certuri cu perdea si cu bip. Bine , bine nu e treaba mea. Dar daca "indragostitii" in cauza se "alinta" fix langa mine intr-o "conserva" ? Mda...pai fix asta s-a intamplat azi. Domnisoara , aranjata si pusa la 4 ace era ofuscata ca "puiu" s-a dus nu stiu unde fara ea. In 2 minute, totul s-a transformat intr-un sir lung de insulte, tipete si nemultumiri. Totul in urechea mea. Reactia mea, fireasca zic eu..privirea in alta parte, verifica telefonul, cauta un loc in care sa te muti, incearca sa nu faci grimase si sa nu razi . Dar decat sa trec eu prin toate astea, nu mai bine va certati voi acasa? Chiar trebuie sa asculte toata lumea crizele tale de nervi? Ba, mai bine spus .. de ce sa ma poluezi pe mine fonic? Ca sa nu merg mai departe si sa ma mir ce iubire e asta in care va injurati ca la usa cortului.. Dar, din nou, nu e treaba mea.
Adica, scene din astea vezi la televizor zilnic la emisiuni facute peste noapte dar acolo macar am optiunea telecomenzii.
As vrea sa am optiunea MUTE in cazul asta. :D
Revin.
Adica, scene din astea vezi la televizor zilnic la emisiuni facute peste noapte dar acolo macar am optiunea telecomenzii.
As vrea sa am optiunea MUTE in cazul asta. :D
Revin.
Ce chestie !
De cativa ani mi-am facut un obicei din a -mi salva drafturi pe mail, drafturi in care scriu scrisori , ganduri , las mici particele din mine , insa ele raman netrimise ... isi asteapta randul acolo in Drafts.
Le pastrez acolo, chiar daca stiu ca nu le voi trimite vreodata , le mai citesc din cand in cand, imi amintesc de anumite pasaje din existenta mea si ma reevaluez din perspectiva acelor randuri scrise atunci. Sunt eu acolo, desi nu ma recunosc. Ma judec aspru, desi sunt constienta ca aceea era realitatea de atunci. Poate de aceea mi-am si numit blogul idenyreality...pentru ca , in mod sigur, peste ceva vreme voi reciti posturile de parca ar fi fost scrise de altcineva, necunoscut mie desi acum asta este realitatea mea. Pana la urma, realitatea este subiectiva, asta este un fapt cunoscut.
Practic neg realitatea mea. Ce chestie !
Revin.
Le pastrez acolo, chiar daca stiu ca nu le voi trimite vreodata , le mai citesc din cand in cand, imi amintesc de anumite pasaje din existenta mea si ma reevaluez din perspectiva acelor randuri scrise atunci. Sunt eu acolo, desi nu ma recunosc. Ma judec aspru, desi sunt constienta ca aceea era realitatea de atunci. Poate de aceea mi-am si numit blogul idenyreality...pentru ca , in mod sigur, peste ceva vreme voi reciti posturile de parca ar fi fost scrise de altcineva, necunoscut mie desi acum asta este realitatea mea. Pana la urma, realitatea este subiectiva, asta este un fapt cunoscut.
Practic neg realitatea mea. Ce chestie !
Revin.
o nemultumire
De la Inglorious Basterds sau hai sa zicem... Sherlock Holmes n-am mai vazut un film bun. Ca sa nu mai zic de wannabe mega productia " Avatar(d)" care nu m-a impresionat in vreun fel. Astia scot filme pe banda rulanta, unul mai prost ca altul dar, paradoxal, si unul mai scump ca altul. "Fabrica" asta care pe mine ma dezgusta mai scapa din cand in cand un film bun care sa -mi redea speranta. Prefer calitate foarte buna si cantitate mica decat invers. Mai nou e moda asta sa iei multi multi actori cotati bine si sa le dai asa cate un rol mic, mic, mic, mic faci un montaj si gata a iesit Valentine`s Day. O porcarie. Sau, actori cu o reputatie cat de cat buna care interpreteaza rolurile ca niste redusi mintali ( vezi Anne Hathaway in Alice in Wonderland)
Ma simt intoxicata cu filme proaste si de aceea am recurs la solutia de a ma uita la filme vechi bune sau am mai pus mana pe cate o carte . ( cu aceasta ocazie recomand M.Eliade "..lumina ce se stinge ") .
Revin.
Ma simt intoxicata cu filme proaste si de aceea am recurs la solutia de a ma uita la filme vechi bune sau am mai pus mana pe cate o carte . ( cu aceasta ocazie recomand M.Eliade "..lumina ce se stinge ") .
Revin.
Subscriu ...
... la ce zice Andreea aici .
In plus, nu ma pot abtine sa nu ridic inca o problema : postul.
Cred ca in toata existenta mea , am tinut post 5-6 zile adunate, cand ma obliga bunica , ca ne vede Doamne-Doamne si parintele nu ne impartaseste / spovedeste daca nu tinem post. Inca de atunci mi s-a parut absurd sa obligi un copil sa manance toate verziturile si sa-l vezi cum se topeste dupa o ciocolata. Parintele bineinteles, sprijinea toata aceasta ipocrizie si astfel babele faceau un fel de concurs care tine post mai multe zile, ba unele sarmanele tineau post negru zile intregi desi starea de sanatate le era precara. Imi amintesc ca pe atunci (11-12 ani) incepusem sa-mi pun anumite probleme : Biserica sustine infometarea? Nu-ti omorî aproapele dar lasa ca te omor eu pe tine? Dar unde scrie pana la urma sa nu-mi mananc eu ciocolata?Adica , sa fac foamea cateva zile, dupa care in ZIUA AIA sa mancam, sa mancam, sa facem un adevarat ospat si sa facem excese ? Dar pana la urma intrebarea e : DE CE?
Aceste nelamuriri le-am expus bunicii. Reactia ei a fost monosilabica si nicidecum satisfacatoare : " Sa nu maniem pe Domnul". M-am gandit ca raspunsul va veni de la "parintele" la spovedanie. Imi inchipuiam ca ne va lua pe fiecare in parte, ne va da sfaturi si ne va asculta in cazul in care am avea ceva de spus. De unde! Ne lua calup, vreo 5-8 țânci , ne intreba : "Vorbiti urat cu parintii? Aveti note bune? (unde scrie ca trebuie sa am note bune ca sa fiu un bun crestin? ) Luati numele Domnului in desert?" . Nu astepta rapunsurile, ne chema repede sa atingem sutana si cu mana stanga (accesorizata frumos cu un ceas scump) ne facea semnul crucii si ne trimitea la plimbare. Am incercat sa il intreb de ce trebuie sa tin post si mi-a spus ca nu eu pun intrebari ci el. Odata cu trecerea anilor ajungeam la biserica numai de Paste. Dar si asta s-a schimbat cand , in timpul slujbei a sunat telefonul preotului si a raspuns afabil " Nu pot, sunt in slujba". M-a scarbit. Biserica s-a ales cu un enorias in minus.
Dar sa revin la problema mea cu postul . Am vazut acum la TV ca , la emisiuni cu tematica politica , invitatii din Saptamana Mare ii tot dadeau cu piosenia . " Da , pai in mod normal as fi ultragiat ca iubitul Ebei a primit un post la Paris, dar e Joia Mare si trebuie sa fim mai toleranti , indulgenti si buni crestini " (Bine pai, atunci revino saptamana viitoare cand n-o sa mai fie Saptamana Mare si nu o sa mai ai dupa ce sa iti ascunzi opiniile) " Cum, RATB-ul protesteaza chiar acum, in Saptamana Mare?" ( ca sa vezi, si ce daca?)
Nu suport ipocriziile de genul asta si comportamentul afisat de moronosite . De parca daca nu o spui, nu o gandesti. De parca in Saptamana Mare esti altcineva, care nu injura, nu judeca, nu mananca oua,carne,branza. De parca intregul tau "eu" isi schimba total valorile, standardele si perspectiva asupra vietii. Postul asta apare ca o revelatie , o intoarcere la eul spiritual , la origini. Pai, bine- bine dar dupa aia? Dupa aia lumea uita de puritate, piosenie, umanitate si se revine la jungla cea din toate zilele. Adica, o mascarada de cateva zile in care ii dam cu Domnu-n sus, Domnu-n jos si dupa aia...pai gata, a trecut Pastele. Atunci a fost asa, acum .. e ceea ce noi numim viata de zi cu zi.
Cred intr-o forta suprema , care nu se numeste neaparat Dumnezeu . Atat.
Restul, creatia omului ( biblia, preoti, traditii de inmormantare,nunta etc) si transformarea ei intr-un important factor politic si economic mie imi repugna.
Revin.
In plus, nu ma pot abtine sa nu ridic inca o problema : postul.
Cred ca in toata existenta mea , am tinut post 5-6 zile adunate, cand ma obliga bunica , ca ne vede Doamne-Doamne si parintele nu ne impartaseste / spovedeste daca nu tinem post. Inca de atunci mi s-a parut absurd sa obligi un copil sa manance toate verziturile si sa-l vezi cum se topeste dupa o ciocolata. Parintele bineinteles, sprijinea toata aceasta ipocrizie si astfel babele faceau un fel de concurs care tine post mai multe zile, ba unele sarmanele tineau post negru zile intregi desi starea de sanatate le era precara. Imi amintesc ca pe atunci (11-12 ani) incepusem sa-mi pun anumite probleme : Biserica sustine infometarea? Nu-ti omorî aproapele dar lasa ca te omor eu pe tine? Dar unde scrie pana la urma sa nu-mi mananc eu ciocolata?Adica , sa fac foamea cateva zile, dupa care in ZIUA AIA sa mancam, sa mancam, sa facem un adevarat ospat si sa facem excese ? Dar pana la urma intrebarea e : DE CE?
Aceste nelamuriri le-am expus bunicii. Reactia ei a fost monosilabica si nicidecum satisfacatoare : " Sa nu maniem pe Domnul". M-am gandit ca raspunsul va veni de la "parintele" la spovedanie. Imi inchipuiam ca ne va lua pe fiecare in parte, ne va da sfaturi si ne va asculta in cazul in care am avea ceva de spus. De unde! Ne lua calup, vreo 5-8 țânci , ne intreba : "Vorbiti urat cu parintii? Aveti note bune? (unde scrie ca trebuie sa am note bune ca sa fiu un bun crestin? ) Luati numele Domnului in desert?" . Nu astepta rapunsurile, ne chema repede sa atingem sutana si cu mana stanga (accesorizata frumos cu un ceas scump) ne facea semnul crucii si ne trimitea la plimbare. Am incercat sa il intreb de ce trebuie sa tin post si mi-a spus ca nu eu pun intrebari ci el. Odata cu trecerea anilor ajungeam la biserica numai de Paste. Dar si asta s-a schimbat cand , in timpul slujbei a sunat telefonul preotului si a raspuns afabil " Nu pot, sunt in slujba". M-a scarbit. Biserica s-a ales cu un enorias in minus.
Dar sa revin la problema mea cu postul . Am vazut acum la TV ca , la emisiuni cu tematica politica , invitatii din Saptamana Mare ii tot dadeau cu piosenia . " Da , pai in mod normal as fi ultragiat ca iubitul Ebei a primit un post la Paris, dar e Joia Mare si trebuie sa fim mai toleranti , indulgenti si buni crestini " (Bine pai, atunci revino saptamana viitoare cand n-o sa mai fie Saptamana Mare si nu o sa mai ai dupa ce sa iti ascunzi opiniile) " Cum, RATB-ul protesteaza chiar acum, in Saptamana Mare?" ( ca sa vezi, si ce daca?)
Nu suport ipocriziile de genul asta si comportamentul afisat de moronosite . De parca daca nu o spui, nu o gandesti. De parca in Saptamana Mare esti altcineva, care nu injura, nu judeca, nu mananca oua,carne,branza. De parca intregul tau "eu" isi schimba total valorile, standardele si perspectiva asupra vietii. Postul asta apare ca o revelatie , o intoarcere la eul spiritual , la origini. Pai, bine- bine dar dupa aia? Dupa aia lumea uita de puritate, piosenie, umanitate si se revine la jungla cea din toate zilele. Adica, o mascarada de cateva zile in care ii dam cu Domnu-n sus, Domnu-n jos si dupa aia...pai gata, a trecut Pastele. Atunci a fost asa, acum .. e ceea ce noi numim viata de zi cu zi.
Cred intr-o forta suprema , care nu se numeste neaparat Dumnezeu . Atat.
Restul, creatia omului ( biblia, preoti, traditii de inmormantare,nunta etc) si transformarea ei intr-un important factor politic si economic mie imi repugna.
Revin.
Common sense is not that common...
Pentru majoritatea oamenilor care folosesc mijloace de transport in comun (in special R.A.T.B), iarna este un adevarat cosmar, din cauza personajelor devenite deja pitoresti si pe care noi le cunoastem sub numele de aurolaci sau homeless people . Faptul ca sunt homeless nu ar fi o problema, daca nu ar emana anumite mirosuri carora si cel mai rezistent nas le-ar ceda... poate si din cauza combinatiei letale de miros de transpiratie + urina (sau pachet complet) + nelipsita punga de aurolac .
Pe timpul iernii ,ei circula frecvent in autobuze/tramvaie transformandu-le usor in acasa ,iar astfel ii putem vedea : dormind, mancand, aranjandu-se, imbracandu-se , admirandu privelistea din ”fata casei” sau chiar purtand discutii incitante cu ”musafirii”. Bineinteles, minunata locuinta este oferita gratuit, pe interval orar limitat, iar ca masura de securitate se opteaza cel mai des pentru mirosurile mentionate mai sus, completate de un aspect sauvage , rebel. Din cate am observat, majoritatea locatarilor sunt tineri,iar unii par impacati cu situatia .In schimb, altii sunt suparati pe ”vecini”, frustrati ca nu primesc niciun ajutor dar nici nu doresc sa faca ”ei” ceva in aceasta privinta : ” Sa-mi dea statul” . Nu voi ridica problema implicarii statului in aceste cazuri, pentru ca discutia ar deveni prea lunga si pentru ca parerile sunt variate si contradictorii . Vrem nu vrem, ne place nu ne place , ei exista ubicuu si neconditionat.
Pentru mine, ca (wannabe) sociolog , este extrem de interesant de urmarit reactia sociala ( doamne cochete ultragiate de ”prezenta”, liceeni amuzati sau indiferenti, batrani care ii privesc compatimitor sau tineri care au cele mai diferite reactii : dezgust, uimire, curiozitate, mila, etc) si , de asemenea ,migratia calatorilor catre alte parti ale autobuzului, departe de ”focar”.
Bineinteles, pe aceasta tema cred ca toata lumea are o parere pro sau contra si uneori mai vezi deontologi la televizor care o disputa in cele mai simandicoase cuvinte
N-as vrea sa pornesc o polemica pe acest subiect, dar voi incheia cu asta.
Revin.
Pe timpul iernii ,ei circula frecvent in autobuze/tramvaie transformandu-le usor in acasa ,iar astfel ii putem vedea : dormind, mancand, aranjandu-se, imbracandu-se , admirandu privelistea din ”fata casei” sau chiar purtand discutii incitante cu ”musafirii”. Bineinteles, minunata locuinta este oferita gratuit, pe interval orar limitat, iar ca masura de securitate se opteaza cel mai des pentru mirosurile mentionate mai sus, completate de un aspect sauvage , rebel. Din cate am observat, majoritatea locatarilor sunt tineri,iar unii par impacati cu situatia .In schimb, altii sunt suparati pe ”vecini”, frustrati ca nu primesc niciun ajutor dar nici nu doresc sa faca ”ei” ceva in aceasta privinta : ” Sa-mi dea statul” . Nu voi ridica problema implicarii statului in aceste cazuri, pentru ca discutia ar deveni prea lunga si pentru ca parerile sunt variate si contradictorii . Vrem nu vrem, ne place nu ne place , ei exista ubicuu si neconditionat.
Pentru mine, ca (wannabe) sociolog , este extrem de interesant de urmarit reactia sociala ( doamne cochete ultragiate de ”prezenta”, liceeni amuzati sau indiferenti, batrani care ii privesc compatimitor sau tineri care au cele mai diferite reactii : dezgust, uimire, curiozitate, mila, etc) si , de asemenea ,migratia calatorilor catre alte parti ale autobuzului, departe de ”focar”.
Bineinteles, pe aceasta tema cred ca toata lumea are o parere pro sau contra si uneori mai vezi deontologi la televizor care o disputa in cele mai simandicoase cuvinte
N-as vrea sa pornesc o polemica pe acest subiect, dar voi incheia cu asta.
Revin.
Weather (dis)likes
Daca ar fi sa fac un top..pe primul loc ar fi vara, urmata de primavara , toamna si iarna . Iarna imi place doar in prima zi cand ninge. Dupa aia e un cosmar. Trafic, accidente, haos, frig, mai mereu noapte, haine multe si groase, nasul rosu, caciuli , manusi si..nelipsitul cocktail de zapada si namol , toate cu un extra topping de apa. E frumos asa cand te uiti la poze de iarna , un satuc ingropat in zapada, fumul din horn, copilasi cu saniuta... dar te trezesti repede la realitate cand faci primul pas in zloata de afara. Chiar am o problema cu iarna (in special cu frigul ) si nimeni nu pare sa ma inteleaga.
Daca ar fi dupa mine... temperatura constanta de 27 de grade (minim )ar fi perfecta. Pentru litoral 32 ( de preferat 35) .
Nu, lasa sa fie frig ca mor microbii .
Iarna asta m-a terminat. Parca a fost cea mai lunga iarna ever si parca -si batea joc de mine... se usca pe jos incepea sa fie mai cald o zi... gata, ningea iar. Acum , cand vad minunea de afara , parca ma bucur mai mult de primavara asta decat de oricare alta. Parca ma transform cu totul... parca devin iar copil, parca e totul mult mai frumos si special, parca as fi pe un puf si n-as mai pica de acolo ... e bine...dar totusi... astept THE REAL HEAT.
Revin .
P.S. Da, sunt meteo-dependenta !
Daca ar fi dupa mine... temperatura constanta de 27 de grade (minim )ar fi perfecta. Pentru litoral 32 ( de preferat 35) .
Nu, lasa sa fie frig ca mor microbii .
Iarna asta m-a terminat. Parca a fost cea mai lunga iarna ever si parca -si batea joc de mine... se usca pe jos incepea sa fie mai cald o zi... gata, ningea iar. Acum , cand vad minunea de afara , parca ma bucur mai mult de primavara asta decat de oricare alta. Parca ma transform cu totul... parca devin iar copil, parca e totul mult mai frumos si special, parca as fi pe un puf si n-as mai pica de acolo ... e bine...dar totusi... astept THE REAL HEAT.
Revin .
P.S. Da, sunt meteo-dependenta !
Enumeratii.
Pentru mine, semificatia primaverii este destul de complexa : de la starea de bine, plimbarile in parc, ziua mea , iesirile mai dese cu prietenii etc. se ajunge inevitabil si la cosmarul meu , curatenia. Cand vad ca se apropie (the)perioadă ,simt cum incep sa ma panichez, sa-mi creez portite de scapare , sa inventez proiecte si in principiu, sa fac orice in afara de şmotru.
Anul ăsta , am decis sa scap de şmotrul propriu zis facand totusi ceva util si migalos : sertarele. Doamne ce e acolo, de pe vremea când invata Durky sa scrie ( acte , lanterne, dilplome, poze, cutii cu mărunţişuri, telefoane de pe vremea lu` Dialog, genti, fire, sarme, parti componente ale unor obiecte greu de identificat acum etc ) , chestii pe care toata lumea le-a aruncat acolo atunci cand n-a stiut ce utilitate au sau pur si simplu nu le gasea un loc in casa.
Sapand prin artefacte, ( si dorindu-mi sa fi ales totusi şmotrul) am gasit "tabloul clasei" a 8-a A. Lasand la o parte aspectul meu , ( rânjetul tâmp şi mono-eyebrow ) mi-am amintit de generala si de tot ceea ce a insemnat ea pentru mine : prima "iubire " , prima nota de 4 , prima vizita la Giculina ( directoarea ) , respectul ( si uneori frica ) pe care il aveam fata de profesori , bataile cu apa , competitia din clasa, temele , lecturile obligatorii , colegii, cele mai frumoase ore de română , primul chiul in grup , etc. Toate aceste lucruri se intamplau intr-un cadru care acum imi lipseste, caci mi-e dor de bancile vopsite cu vopsea galbuie , de sunetul pe care il facea scaunul cand ma ridicam din banca , de femeile de serviciu care faceau pe gardienii cu noi si de mirosul specific al clasei.
Recent m-am intalnit cu fosta diriginta din scoala generala, care mi-a descris ce mai e pe acolo . Femeile de serviciu ( gardienii) au fost dublate de agenti BGS, bancile bej au fost inlocuite de unele "moderne" si practic tot ce -mi aminteam eu despre generala mea acum nu mai e.
Bine, sunt constienta ca progresul aduce schimbare si n-as vrea sa ajung sa folosesc termenii " pe vremea mea..." dar totusi..au trecut numai 7 ani de atunci...
E, numai bine atunci inseamna ca we are going to the next level .
Dar amintirile le pastrez intacte. Macar atat.
Revin.
Anul ăsta , am decis sa scap de şmotrul propriu zis facand totusi ceva util si migalos : sertarele. Doamne ce e acolo, de pe vremea când invata Durky sa scrie ( acte , lanterne, dilplome, poze, cutii cu mărunţişuri, telefoane de pe vremea lu` Dialog, genti, fire, sarme, parti componente ale unor obiecte greu de identificat acum etc ) , chestii pe care toata lumea le-a aruncat acolo atunci cand n-a stiut ce utilitate au sau pur si simplu nu le gasea un loc in casa.
Sapand prin artefacte, ( si dorindu-mi sa fi ales totusi şmotrul) am gasit "tabloul clasei" a 8-a A. Lasand la o parte aspectul meu , ( rânjetul tâmp şi mono-eyebrow ) mi-am amintit de generala si de tot ceea ce a insemnat ea pentru mine : prima "iubire " , prima nota de 4 , prima vizita la Giculina ( directoarea ) , respectul ( si uneori frica ) pe care il aveam fata de profesori , bataile cu apa , competitia din clasa, temele , lecturile obligatorii , colegii, cele mai frumoase ore de română , primul chiul in grup , etc. Toate aceste lucruri se intamplau intr-un cadru care acum imi lipseste, caci mi-e dor de bancile vopsite cu vopsea galbuie , de sunetul pe care il facea scaunul cand ma ridicam din banca , de femeile de serviciu care faceau pe gardienii cu noi si de mirosul specific al clasei.
Recent m-am intalnit cu fosta diriginta din scoala generala, care mi-a descris ce mai e pe acolo . Femeile de serviciu ( gardienii) au fost dublate de agenti BGS, bancile bej au fost inlocuite de unele "moderne" si practic tot ce -mi aminteam eu despre generala mea acum nu mai e.
Bine, sunt constienta ca progresul aduce schimbare si n-as vrea sa ajung sa folosesc termenii " pe vremea mea..." dar totusi..au trecut numai 7 ani de atunci...
E, numai bine atunci inseamna ca we are going to the next level .
Dar amintirile le pastrez intacte. Macar atat.
Revin.
Must vs Want ( round I )
Cam de asta-vara am inceput sa reflectez la subiectul meu de licenta . Chiar daca stiam ca nu mi se cere sa reinventez roata, ma gandeam sa prezint cat de cat un subiect interesant.
Anul universitar a inceput si am avut o revelatie : trebuie sa vad subiectele de licenta din anii precedenti. Dupa 10 minute de rasfoiala, imi facusem deja o idee : suntem o tara de delincventi, cu familii disfunctionale si mame/femei criminale. Numarul temelor precum violenta in familie, femeile din pentenciare, delincventa juvenila, femeia victima, situatia copiilor care au parintii plecati in Spania , devenea din ce in ce mai mare, ochii mei se simteau deja violati de atata `violenta` si astfel degetele mele se impotriveau sa mai rasfoiasca inca un raft cu licente de acest gen . Nu neg ca prin acel frunzis cateva raze de soare au reusit sa razbata si astfel ziua mea deprimanta si plictisitoare devenise dintr-o data revelatoare ( asa cum imi si propusesem sa fie).
La scurt timp dupa, a urmat inevitabilul :
Mama : Tu te-ai gandit despre ce faci licenta?
Eu : Da, vag. (Pun pariu ca daca ii zic, zice ca sunt inconstienta, ca nu gandesc limpede si va incepe sa -mi spuna parerea ei despre tatuaje, ca sunt o fraiera ca m-am tatuat ca puscariasii aia , ca cine a mai pomenit ca o fata sa se tatueze si bineinteles , ca arata ca o mazgalitura . Cum ar reactiona oare...daca i-as zice ca vine si al doilea ? Hmmmm...)
Mama : Ei, si? Despre ce va fi?
Eu : Pai..(sovai)...despre tatuaje.
Mama : Sper ca glumesti..cum vine asta..despre tatuaje? Adica ce subiect de licenta mai e si asta? Mai fato, alege-ti un subiect serios...ce naiba doar faci o facultate de stat. Nu e de ajuns ca ti-ai facut porcaria aia pe tine, acum vrei sa mai si scrii despre asta o licenta?!?!
Da chiar, adica....cum vine asta, sa scrii despre ce ai tu chef ? Chiar asa!
Adica, ia mai bine scrie tu despre penitenciare 60 de pagini cu galci, decat sa scrii despre ce –ti face tie placere. Adica , vorba romanului : in viata nu faci numai ceea ce -ti place, mai faci si ceea ce trebuie. Da, not me.
Bineinteles, am ramas la tema aleasa si acum astept sa vad cam ce pareri o sa fie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)