Azi.

Astazi ar fi fost ziua bunicii mele. Pe care o iubesc din toata inima si de care imi este dor in fiecare zi.

Imi este dor de rasul ei molipsitor, de povestea cu fata si nuca, de trandafirata pe care o facea si de imbratisarile ei. Imi e dor sa aud “scumpa” si “Lauraşa” de la ea si sa o vad cum sta cu ochii pironiti pe poarta asteptandu-ma.

Oare voi putea sa intru vreodata in curte fara sa ma gandesc la ea? Eu sper ca nu. Ma bucur ca dupa 5 ani o simt la fel de aproape, numai ca imi este de 10 ori mai dor de ea.

Maie, la multi ani!

...Revin.