Tanti Aneta cunoscuta sub numele de domnisoara Aneta este nascuta in 1924, intr-o familie de burghezi, care la vremea aceea detinea un sfert din comuna Rosu . S-a nascut deci, in perioada interbelica, insa adolescenta i-a fost marcata de WW II. Studiile si le-a facut, bineinteles, la cele mai prestigioase scoli si a avut profesori care astazi sunt mari personalitati, precum Dimitrie Gusti. Vorbeste rusa, engleza si franceza si s-a plimbat nestingherita prin toata Europa. La varsta de douazeci si ceva de ani s-a indragostit de cineva, cu care nu i-a fost permis sa se casatoreasca (pentru ca el nu avea o situatie materiala prea stralucita) si in semn de protest, nu s-a mai casatorit niciodata. Tot in semn de protest, s-a mutat cu mama ei intr-un apartament din Bucuresti si s-a facut profesoara la o scoala de surdo-muti. Aneta are acum 87 de ani si locuieste in acelasi apartament (numai ca singura), este foarte sanatoasa si stie tot ce misca pe la TV. Probabil ca daca i-as pune un laptop in brate, s-ar invata cu el in maxim o saptamana. Aneta este genul de femeie-enciclopedie: stie geografie, etimologie, biologie, istorie. In plus, casa ei este ca un muzeu, cel mai nou obiect datand de prin anii `50. (Pardon, televizorul LCD de ultima generatie contrasteaza socant cu restul casei.) Gasesti la ea carti in editii princeps, obiecte de mobilier super vechi, bijuterii ante-retro si tot felul de alte rahatisuri de pe vremea lui Pazvante. Cand am intrat prima data in contact cu ea, era imbracata intr-un sarafan trei sferturi drept si dresuri si purta pantofi cu toc jos, albi, de piele. Mi-a oferit gem pe o farfuriuta si apa plata. Initial, am crezut ca s-a imbracat asa pentru ca avea musafiri, insa cu timpul, mi-am dat seama ca asa sta ea in casa. Aneta, in ciuda varstei ei, este o femeie extrem de cocheta, se vopseste roscat cu regularitate si se tunde „frantuzeste” o data pe luna. Are o singura problema: fiind crescuta in stil burghez, ea nu isi face curat in casa. Vreodata. Stratul de praf de la ea din casa sta marturie ca pe ea nu o deranjeaza acest lucru. As putea afirma ca tot ceea ce exista in acea casa s-a conservat atat de bine datorita prafului.
Scriu despre ea pentru ca o invidiez. A fost contemporana cu Eliade, cu Camil Petrescu, cu Blaga, cu Arghezi, intelege cu totul altfel lucrarile lor, a prins Bucurestiul in toata splendoarea lui, a trait in atmosfera descrisa de Calinescu in „Enigma Otiliei” si a primit un alt fel de educatie.
O inteleg de ce vrea sa traiasca tot in acele timpuri, pentru ca imi imaginez ca atunci cand se uita pe geam si vede trafic, gunoaie, manelisti injurand sau fete care nu stiu ce se arate mai intai, parca ii cam trece cheful de 2011. Stiu sigur ca mie mi-ar.
Revin.
Scriu despre ea pentru ca o invidiez. A fost contemporana cu Eliade, cu Camil Petrescu, cu Blaga, cu Arghezi, intelege cu totul altfel lucrarile lor, a prins Bucurestiul in toata splendoarea lui, a trait in atmosfera descrisa de Calinescu in „Enigma Otiliei” si a primit un alt fel de educatie.
O inteleg de ce vrea sa traiasca tot in acele timpuri, pentru ca imi imaginez ca atunci cand se uita pe geam si vede trafic, gunoaie, manelisti injurand sau fete care nu stiu ce se arate mai intai, parca ii cam trece cheful de 2011. Stiu sigur ca mie mi-ar.
Revin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu