schimbari

Oamenii reactioneaza total diferit la schimbari. Sunt aceia care la cea mai mica schimbare sunt debusolati, luati pe nepregatite si isi doresc cu nerabdare sa revina back on track, la normal. Sunt aceia care schimba cate ceva la saptamana, care se plictisesc inainte sa iti dai seama, care niciodata nu se multumesc cu nimic si care cauta schimbarea de dragul schimbarii.
Mai sunt cei care simt nevoia de schimbare in momente cruciale, cand simt ca ceva nu mai face click, ca ceva lipseste, ca trebuie sa actioneze cumva. Eu fac parte din aceasta ultima categorie.
In aceasta perioada trec insa prin unele tranzitii, care nu au nicio legatura intre ele, pur si simplu asa s-a intamplat, dar mie una mi se pare asa putin coplesitor.
Nu eram de mult timp multumita de jobul meu, acumulasem multe frustrari, ganduri negative, nemultumiri si alte asemenea. Mi-am gasit, in mod uimitor, ceva care pare super ok, intr-o mutinationala, nu zic mai mult, sa vedem cum e. Azi mi-am depus demisia si nu a fost deloc greu sa imi dau seama cui ii pare rau ca plec si cui ii e asa putin ciuda sau a afisat asa o parere de rau ipocrita. Ma rog, asta e off topic.
Ideea e ca schimbarea jobului s-a suprapus cu noul meu statut single si cu faptul ca m-am si mutat singura. E super ciudat, nu spun aiurea sau nu stiu cum, ador sa stau singura, desi nu ador sa fiu single. Simt ca e finalul unei etape din viata mea si ca am luat totul de la capat (de la un nivel putin mai sus). Stiu, fresh new start suna super! Dar nu stiu de ce am atatea ezitari, intrebari, dezamagiri, asteptari, etc.

Poate asa ar si trebui sa se intample, poate nu e ok sa fii sigur pe tine 24/24, poate e ok sa nu ai control 100%, poate e ok sa te mai ia si pe nepregatite....

Revin.