hypershit

Mersul asta prin hyper/supermarketuri imi displace total. Dar total. Desi ar trebui sa ma cam obisnuiesc cu activitati de genul, imi este o foarte mare scarba de tot ceea ce implica ele (casierite fonfaite, aglomeratie, produse multe aranjate intr-un stil foarte prost, cozi la case). Totusi, din necesitate, am inceput sa frecventez astfel de locuri obscure pentru a-mi cumpara cele necesare.
Mergand eu asa prin blehuri din astea de magazine, am observat o chestie la celelalte femei: sufera de curiozitate sau invidie de carut de cumparaturi. Adica: femeia trece pe langa tine si isi arunca ochii in caruciorul tau de cumparaturi sa vada ce iei. Dupa aceea ori o auzi strigand la Gigel “sa luam si noi iaurt din ala domne”, ori o auzi comentand despre marfa proasta de la tine din carut. Mai femei, da io va intreb ce chiloti v-ati pus pe voi? Sau cat de nefe sunteti? Nuuuu pentru ca nu ma intereseaza, asa cum nici pe voi nu ar trebui sa va f*** grija de iaurtul meu. Pe langa faptul ca mi se pare nesimtire sa te uiti ostentativ in cosul altcuiva, macar nu mai comenta mai femeie! Ca nici eu nu comentez de curul tau mare si nici de hartia igienica comunista pe care o cumperi.
Ba mai mult, pentru ca o tantita din asta rujata la cumparaturi m-a vazut cum imi puneam in cos nu stiu ce chestie, s-a apucat sa imi dea sfaturi sa nu cumpar aia, sa cumpar ailalta chestie, ca e mai buna, ca face asta asta si asta si sa nu arunc banii aiurea maica, ca e criza si nici nu e calitate ce iau eu. Pai ma nene asta am eu nevoie? Consilier de cumparaturi? Da’ te-am intrebat eu? Macar daca se oferea sa imi faca ea cumparaturile si eu sa stau la o cafea pe cuvant daca ma suparam. Da asa sa dea din buci a paguba...neh!

Adica eu inteleg domne ca voi faceti acolo sezatoare ad hoc de blocati tot culoarul si analizati fiecare punga de faina, pesmet si alte alea dar...v-am bagat eu in seama? De ce ma intrebati daca nu stiu ce ketchup e bun? Arat eu de parca as fi pasionata de gatit? Nu cred....

Acest post este scris in urma serii de ieri, cand o doamna s-a oprit sa imi contempleze cosul. Gata, o sa iau taxa de holbare.

Revin.

Ganduri de miercuri si nu numai









Simt nevoia sa plec sa nu mai stiu nimic de nimeni. Stiu, suna radical, am mai facut asta. Nu stiu daca din lasitate sau din cauza ca nu ma regasesc aici. Poate putin din ambele.

Vreau sa ma duc undeva unde sa nu ma cunoasca nimeni, undeva unde sa fie preferabil cald, undeva unde sa ma simt “acasa”. Aici, nu ma simt acasa. Si asta nu e din cauza salariului meu mic, sau din cauza anumitor oameni, sau din cauza ca nu se intampla nimic bun. Pur si simplu constientizez faptul ca nu fac parte din acest peisaj. Si nu la modul ala de superioritate, ci in mod natural, consider ca locul asta este un popas in viata mea.

Revin la ideea de mai sus. Simt nevoia sa evadez de tot. Am mai evadat pana acum, dar 4 luni nu inseamna nimic. Am ajuns in acelasi stadiu de acum 3 ani, cand simteam ca ma sufoc, simteam ca nu imi apartin, ca trebuie sa fac ceva. Consider ca plecarea de atunci a fost ca un teaser pentru gandurile pe care le am de vreo 8-9 ani. Cand vorbesc despre aceasta evadare si spun ca nu mi-a fost dor chiar de nimeni (in afara de fix 3 persoane), intalnesc priviri mirate. Cum de nimeni? Da, de nimeni... si as mai fi stat inca pe atat si pot sa bag mana in foc ca nimic nu s-ar fi schimbat.

Vreau sa plec undeva, sa nu mai stie nimeni nimic de mine, sa vorbesc cu ai mei de cateva ori pe saptamana, sa trimit 2-3 mailuri si sa fiu eu “eu”, sa nu am un job pe care sa nu il suport, sa ma simt libera in fiecare moment, sa traiesc din plin si sa iasa din cochilie crazy me again. Sa fac chestii negandite, sa mananc cat am chef, sa ma uit pe geam si sa zambesc, sa merg pe strazi intortocheate si sa simt ca m-am pierdut.

Acum stau sa analizez daca nu cumva vreau sa traiesc din nou, din varii motive, cele 4 luni. Oare e posibil sa traiesti asa ani de zile? Eu cred ca nu. Si nu cred ca vreau sa retraiesc cele 4 luni, doar am incercat chiar anul trecut si e clar ca a iesit un fiasco total.

Nu, vreau ceva nou cu un pic de ceva vechi..;) sau..?


Revin.

Azi.

Astazi ar fi fost ziua bunicii mele. Pe care o iubesc din toata inima si de care imi este dor in fiecare zi.

Imi este dor de rasul ei molipsitor, de povestea cu fata si nuca, de trandafirata pe care o facea si de imbratisarile ei. Imi e dor sa aud “scumpa” si “Lauraşa” de la ea si sa o vad cum sta cu ochii pironiti pe poarta asteptandu-ma.

Oare voi putea sa intru vreodata in curte fara sa ma gandesc la ea? Eu sper ca nu. Ma bucur ca dupa 5 ani o simt la fel de aproape, numai ca imi este de 10 ori mai dor de ea.

Maie, la multi ani!

...Revin.

Recomandare

Urmaresc blogul acesta de cel putin un an de zile si este foarte foarte tare!





Fratiorul mai mic


AICI


Surioara


AICI




Revin.

ma impachetez si plec

Din seria “un cacat ambalat frumos e mai mult decat un cacat, e un super cacat cu mot, la reducere 50%, comanda acum, nu rata oferta!”, ma uitam azi pe site-ul cautareduceri.ro, site care strange la un loc toate ofertele de pe alte site-uri care ofera vouchere de reduceri.

Si ce sa vad acolo? Ca pot avea o silueta de invidiat daca imi voi face una sau mai multe din urmatoarele:
- impachetari in tunel infrarosu
- drenaj limfatic
- impachetari cu foite de aur
- impachetari in gel marin la cald
- impachetari cu cafea
- impachetari cu caviar
- impachetari cu alge marine
- electrostimulare
- galvanic SPA
- sedinte de termocuverta si lista continua

Mi se pare absurd sa fac impachetari cu cafea, caviar, ou, smantana, alge etc , ca doar nu ma duc la picnic, imi pun cafea in ceasca si ce a mai ramas imi pun pe burta si picioare ca sa slabesc. Wow super puterile caviarului, super efectul foitei de aur si mega descoperirea secolului...rahatul pe bat cu efect de slabire. Seriously, WTF?! Pe langa ineptia asta, mai e si faptul ca aceste solutii presupun ca tu sa te duci la salon, sa te asezi pe un pat (deci sa stai), una sa te dea cu cacaturi din alea si sa iti spuna basme despre rezultatele miraculoase dupa numai 10 sedinte, sa stai acolo sa se usuce alea pe tine (sa isi faca efectul) si dupa aceea sa te duci frumos acasa. Sau mai e varianta in care te mai si tine aia o ora, iti pune o mie de firicele pe tine impreuna cu un gel scarbos si te lasa sa stai acolo o ora, cat isi fumeaza ea tigara si sta pe feisbuc sa isi verifice notificarile. Dar nu ti se pare ca e un pic gresit sa slabesti stand? Nu iti suna un pic dubios?

Decat sa arunci banii ca sa stai ca o pleaşca acolo, intinsa, asteptand minunea ca a doua zi sa te trezesti mai putin bulanoasa si burtoasa, nu mai bine te duci tu la sala? Ca daca ai bani sa dai pe prostii din astea, cred ca ai avea bani si de o sala de fitness. Sau bine hai, n-ai bani..alearga in parc, e gratis!

Zic si eu.

Revin.

Despre Aneta



Tanti Aneta cunoscuta sub numele de domnisoara Aneta este nascuta in 1924, intr-o familie de burghezi, care la vremea aceea detinea un sfert din comuna Rosu . S-a nascut deci, in perioada interbelica, insa adolescenta i-a fost marcata de WW II. Studiile si le-a facut, bineinteles, la cele mai prestigioase scoli si a avut profesori care astazi sunt mari personalitati, precum Dimitrie Gusti. Vorbeste rusa, engleza si franceza si s-a plimbat nestingherita prin toata Europa. La varsta de douazeci si ceva de ani s-a indragostit de cineva, cu care nu i-a fost permis sa se casatoreasca (pentru ca el nu avea o situatie materiala prea stralucita) si in semn de protest, nu s-a mai casatorit niciodata. Tot in semn de protest, s-a mutat cu mama ei intr-un apartament din Bucuresti si s-a facut profesoara la o scoala de surdo-muti. Aneta are acum 87 de ani si locuieste in acelasi apartament (numai ca singura), este foarte sanatoasa si stie tot ce misca pe la TV. Probabil ca daca i-as pune un laptop in brate, s-ar invata cu el in maxim o saptamana. Aneta este genul de femeie-enciclopedie: stie geografie, etimologie, biologie, istorie. In plus, casa ei este ca un muzeu, cel mai nou obiect datand de prin anii `50. (Pardon, televizorul LCD de ultima generatie contrasteaza socant cu restul casei.) Gasesti la ea carti in editii princeps, obiecte de mobilier super vechi, bijuterii ante-retro si tot felul de alte rahatisuri de pe vremea lui Pazvante. Cand am intrat prima data in contact cu ea, era imbracata intr-un sarafan trei sferturi drept si dresuri si purta pantofi cu toc jos, albi, de piele. Mi-a oferit gem pe o farfuriuta si apa plata. Initial, am crezut ca s-a imbracat asa pentru ca avea musafiri, insa cu timpul, mi-am dat seama ca asa sta ea in casa. Aneta, in ciuda varstei ei, este o femeie extrem de cocheta, se vopseste roscat cu regularitate si se tunde „frantuzeste” o data pe luna. Are o singura problema: fiind crescuta in stil burghez, ea nu isi face curat in casa. Vreodata. Stratul de praf de la ea din casa sta marturie ca pe ea nu o deranjeaza acest lucru. As putea afirma ca tot ceea ce exista in acea casa s-a conservat atat de bine datorita prafului.

Scriu despre ea pentru ca o invidiez. A fost contemporana cu Eliade, cu Camil Petrescu, cu Blaga, cu Arghezi, intelege cu totul altfel lucrarile lor, a prins Bucurestiul in toata splendoarea lui, a trait in atmosfera descrisa de Calinescu in „Enigma Otiliei” si a primit un alt fel de educatie.

O inteleg de ce vrea sa traiasca tot in acele timpuri, pentru ca imi imaginez ca atunci cand se uita pe geam si vede trafic, gunoaie, manelisti injurand sau fete care nu stiu ce se arate mai intai, parca ii cam trece cheful de 2011. Stiu sigur ca mie mi-ar.

Revin.

Ce mai...


Daca nu m-as fi dus la mare anul asta, m-as fi ofticat foarte tare ca uite ce se distreaza unii si eu nu, uite aia si-a pus poze de la mare pe feisbuc, toti prietenii/cunoscutii mei sunt la mare. Ca intarire pentru cele spuse, sta si postarea anterioara.

Asadar, m-am dus. Ce sa zic… cum sa descriu… frig, frig, mizerie, imbulzeala, nori, frig, trafic… dar momente tari alaturi de prieteni. Soarele l-am vazut doar vineri pe seara, deci l-am trecut absent in condica si i-am scazut nota la purtare la 4 ca sa nu promoveze.
Lumea…super diversa, am ajuns vineri seara prin Vama unde am stat vreo 2 ore, indeajuns ca sa imi fac o idée si sa imi inghete cu adevarat extremitatile. Sambata seara am fost in Mamaia, unde, conform asteptarilor mele, circul Globus era in plina desfasurare de forte. Trebuie sa recunosc ca ceea ce am vazut eu anul trecut a fost parfum fata de ce am vazut anul asta. Cate silicoane, buze umflate si par intins/buclat am vazut in seara aceea, nu am vazut in viata mea! Ca sa nu mai mentionez ca ma simt si prost ca nu am stiut ca se pot face rochii atat de minuscule care sa acopere strict bucile+ pe fofi si in sus, doar cat sa fereasca sfarcurile de frig. Se pare ca anul asta, animal printul a fost cea mai mare fita altfel nu-mi explic de ce atatea maimute s-au deghizat in leopardite, zebre si alte asemenea. Toate erau venite cu “ciuci” (cu accent pe ultimul i) pe care cred ca i-au gasit uitati prin aziluri de lux. Eu una m-am uitat cu ingrijorare la unii tataici daca n-au si perfuziile dupa ei dar nu am vazut nimic, poate aveau d-alea high tech bagate in pantaloni, de preferinta in fata, ca sa salveze si aparentele. Bineinteles, mai erau si aspirantele la statutul de tzitzi-mitzi veritabila, d-astea care n-aveau bani de silicoane dar isi pusesera 10000 de bureti in sutiene. Am mai vazut si cateva fete care erau bolnave de icter sau ceva, ca tare galbene mai erau! Oricum, m-am distrat copios.

Pacat ca vremea nu a fost mai prietenoasa….


Revin

Inevitabil, I surrender...

M-am gandit, m-am razgandit, m-am sucit, m-am rasucit, sa merg, sa nu merg de 1 mai la mare. Mi-am stors creierii cu argumente pro si contra, am dat cu banul, am citit in cafea/ceai, am cercetat stelele, mi-am citit horoscopul, am zis cu ini-mini-maini-mo, am cercetat statistici, sondaje, tot nu ma hotaram.

Eram decisa sa nu merg, sa evit sa astept 2 ore mancarea (proasta oricum), sa vad bimbos cu manelar accesoriu + ultimu’ Vuitton si sa imi perturbe campul vizual Cayenne-uri negre sau albe (ca acum esti sarac daca ai Mertz/BMW, asta doar daca nu esti pipitza cu botick rozick si unghii de 10cm cu gel, ca asa se accepta ).

M-am gandit ca totusi, astfel de detalii nesemnificative si amuzante pana la urma nu au voie sa imi strice obiceiul de a merge de 1mai la mare, ca doar merg de 7 ani, deci e traditie deja. Pana la urma, cu ajutorul Corinei am gasit o cale de mijloc. Ne cazam in Neptun si de acolo ne plimbam peste tot. Sper sa iasa cel putin foarte tare si sa ne distram de 10 ori mai mult ca anul trecut.

Sunt pregatita sa fac frigul, sa revad plaja pustie (daca stii cand /unde sa te duci), sa ma bata vantul sa imi zboare creierii, sa dansez non stop, sa rad ca maniaca si sa imi port toti ochelarii de soare! Bineinteles, de abia astept sa vad prestatia Circului Globus (fauna din Mamaia) si, poate, neasemuitul talent pe care il au vamaiotii de a bea in timp ce mictioneaza (priceless, trust me).


Bineinteles, va urma…

Am reusit !

1. sa ma eschivez (a se citi am adormit ca o mamaie) de la mersul la biserica in seara de Paste, deci sa nu ma calce toata lumea pe picioare ca sa ia “lumina” de la bricheta sfintita cu care popa isi aprinde trabucu’ dupa slujba de duminica
2. sa fac si o fapta buna, ca am salvat cel mai frumos pis mic de la pieire si i-am gasit si stapan grijuliu
3. sa evit pentru al cincilea weekend LA RAND porcaria aia de centru vechi si va urma sigur si al saselea weekend!
4. sa merg 3 zile LA RAND la sala,(si voi merge si azi, maine, poimaine) unde marturisesc ca –mi place tare mult, pacat ca am doar 1 luna gratis (din pacate 500 de eur pe 3 luni nu-mi permit)
5. sa nu mai injur atat de mult la volan (sunt intr-o stare zen de cateva zile se pare)
6. sa imi aranjez 1 Maiu la mare desi am zis ca nu ma mai duc…dar despre asta voi scrie un post (sau 2) separat

Revin.

O nemultumire

La locul meu de munca, sunt instalate Office-uri 2003, “originale”, dar care au o mica hiba. Sunt in romana! Sincer, ma deranjeaza vizual sa vad Fisier, Editare, Vizualizare, Inserare, Format, Instrumente, Tabel, Fereastra, Ajutor in Word.

De ce naiba n-au tradus Microsoft Cuvant?


Asta este nimic, stangacia incepe atunci cand am de facut ceva. Poate vreau sa fac o “lipire speciala”, sau o “desenare table”, sau poate o “potrivire text interrupt”. WTF!?!?!?!??!?!

Ce pana mea e aia “Inserare intrerupere”? Sau “Atelier partajat”? Ce spanac sunt aia “ Tabulatori”??!?!?!

Ma rog de astia de la IT de 1 luna de zile sa imi puna si mie varianta in engleza, pentru care nu avem licenta, deci pe care nu e “politically correct” sa o folosim. Degeaba le-am explicat eu ca imi DORESC sa fiu “politically incorrect” numai sa am in puii mei ca tot omul Word in engleza!

Bineinteles, nu numai la Word e jale. Outlook-ul, cu minunatul lui “ Raspuns tuturor” nu este mai prejos. Poate vreau sa trimit un “mesaj nou corespondenta”, sau in loc sa atasez, sa “inserez un fisier” sau sa “inserez un element”. Pe numele lui Durky, cum e aia sa inserez un element!?! Culmea, folder nu au tradus. Stiu ca faptul ca e in romana ar trebui sa fie mai usor, dar pentru mine este un adevarat calvar!

“insereaza injuratura” Microsoft Office in romana!!!!!!


REVIN.