aventuri

Ieri (aproape) am terminat seria aventurilor la Ikea. Doamne ajuta! Nu insa fara cateva aventuri de final asa, sa nu ne culcam pe o ureche.
La ora 19:00 am plecat spre Ikea Eindhoven cu un scop clar: intram, comandam canapeaua, luam scaunele, inca un dulap si plecam. La ora 9 inchideau. Bun. Introduce domnu' adresa in Tomtom si la revedere cu noi. Ajunsi in zona Eindhoven, constat ca al nostru GPS era putin derutat, imi arata ca suntem undeva in camp, cand noi eram clar pe autostrada. La un moment dat, imi arata sa merg inainte, da' unde sa ma duc inainte, ca puteam sa ma duc doar stanga-dreapta sau dreapta extrem. Imi afisa asa un drum continuu nimic stanga dreapta, cand eu eram pe un drum cu 6-7 benzi, nu stiu cate iesiri, pasarele, 1000 de indicatoare. Intelegeti voi, nu chiar ceea ce era afisat. Ce fac acu? Domnu' era in ceata si el, deci dreapta. :)) Wrong choice. Tomtom era din nou in camp. Ideea e ca ne-am pierdut pe autostrada aia de 3 ori cel putin, facand alegerile gresite. Pana acum nu intelegeam cum vine asta sa te pierzi pe autostrada, acum am inteles. It's a whole new level, I'm telling you. La un moment dat, vedem IKEA. AAAAleluiaaaa. Bun bun, da cum ajungem acolo? Bineinteles, ne-am mai invartit 100 de ani pana am gasit iesirea corecta, pt ca pe Tomtom nu ne mai puteam baza ca si asa ne arata ca suntem in neant. La 20:10 ajungem la IKEA, flamanzi, frustrati si super grabiti. Intram, fugim la canapele, comandam, hai la scaune. Ajunsi acolo, ce sa vezi, mai aveau 5 scaune din alea de care voiam eu, dar noua ne trebuiau 6. Propun eu sa platim unul in avans si sa le aduca odata cu canapeaua. Si asa fac un drum pana la noi, ce sa ma mai frec eu iar pe drumu asta super complicat pana la IKEA. Nu domne ca nu putem plati ceva ce nu au, dar ca aduc maine 12 scaune. SA MORI TU. Cred ca am vorbit cu cel putin 5 angajati de pe acolo pentru scaunul ala amarat. Se facuse deja ora 9, adica ora inchiderii si noi inca ne tocmeam cu ei. Pana la urma, vine un nene mai rasarit asa si ce sa vezi, aveau alea 12 scaune deja, dar sunt pe cel mai inalt raft si au regula tampita ca in timpul programului cu publicul nu dau nimic jos. Numai dupa ora inchiderii se apuca sa reactualizeze stocurile and shit si sa dea jos ce e de dat jos. Bine, bine, da io trebuie acum sa revin maine doar pt ca voi nu dati jos UN scaun? Pana la urma, am gasit o solutie si o sa primesc cele 6 scaune odata cu canapeaua, vineri. Deja se facuse 9 jumate si noi tot in IKEA eram. Pe la 10 fara ceva, iesim in sfarsit fericiti, impreuna cu dulapul ce tocmai il platiseram. Numai ca, respectivul dulap era intr-o singura cutie (de obicei am vazut eu ca sunt 2 cutii) si era cam greu sa il ridice mister singur. Asa ca pe cine si-a gasit? Moi. Il ajut sa il puna in masina si in prostia mea, zic ca nu cred ca e asa greu sa il urcam impreuna in apartament (3 ETAJE pe SCARI, da?). Si plecam spre apartament, sa urcam cacatu ala de dulap. Bineinteles ca ne-am pierdut din nou de vreo 2 ori, dar pana la urma am gasit ruta corecta si am ajuns la apt.
Ajunsi la apt, scoatem noi dulapul din masina, nu fac 3 pasi cu el ca deja simteam ca imi cad mainile. Pur si simplu era super greu, imi aluneca din maini, nu stiam cum sa il mai tin sa il simt mai usor. Domnu se caca pe el de ras, am inceput si eu sa rad isteric ca o apucata la 11 noaptea. Radeam amandoi ca niste retarzi, cu dulapu ala in maini, nemiscati. Era de poza, daca trecea cineva pe acolo probabil ar fi avut impresia ca suntem fumati, cacati pe noi. Problema e ca atunci cand rad, mi se inmoaie mainile, deci am scapat si rahatu ala pe jos de nenumarate ori. Cert e ca intr-un final, l-a urcat el singur sus ca pe mine nu se putea baza. Desi sunt sigura ca dupa ce a ajuns sus cu el si-a numarat bilutele de 'n' ori (1-2,1-2,1-2) si a verificat ca inca sunt la locu lor, macar a fost destul de curajos sa se aventureze cu matahala pe scari.

Revin.