Despre cum era sa ma spanzur..

si asta nu o singura data. Cum? Paaaai lucrez la o companie din aia de iti da ecuson cu numele tau, fata ta (poza de puscarie) si functia ta. Ecuson care are in spate inca o carteluta pe care o bingani cand vii si cand pleci, ca sa stie exact cand intarzii si sa te ia la rost sau sa te ignore total in cazul in care stai peste program. Bineinteles, banda aceea de care este agatat ecusonul este inscriptionata cu numele companiei, pentru ca, atunci cand te duci la magazinul din colt sa stie si clientii care mai sunt pe acolo ca X care lucreaza la compania Y si-a luat sana si hartie igienica. Scopul acestui ecuson pentru mine nu este decat acela ca, in cazul in care uit cum ma cheama sau unde lucrez paaac ma uit pe ecuson si ma luminez. Sau, daca vreau sa ma deprim, sa ma uit la poza trista cu fata mea trista. Acest ecuson este irelevant pentru postul pe care il ocup, pentru ca nu lucrez cu clientii ca sa stie tanti Marioara cu cine vorbeste. Mai nou, ecusonul simte cat il urasc si vrea sa ma omoare. De fiecare data (cu cateva rateuri) reuseste sa ma (aproape) sugrume atunci cand ma ridic de pe scaun, agatandu-se de birou. Ca sa fie mai fericit, l-am decorat cu cateva aptibilduri cu Hello Kitty da nu prea cred ca ii prieste, pentru ca tot nu inceteaza sa ma sugrume. Practic, dupa o zi de lucru ma simt epuizata numai dupa lupta asidua impotriva ecusonului meu. Am incercat sa il fraieresc si sa nu il port sau sa il atasez la pantaloni, dar mi s-a atras atentia ca politica firmei e sa il tin de gat, asa cum o vaca este obligata sa isi poarte talanga zi de zi.

Ma voi razbuna! MWAHAHAHA! (Mojo Jojo laugh)

Revin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu