Nu sunt genul de femeie care are 25 de perechi de pantofi, 1000 de articole vestimentare si 500 de briz-brizuri. Nu arunc sume exorbitante pe haine si nici nu plang la vederea unor pantofi prea scumpi pentru bugetul meu. DAR: sufar cumplit la vederea unor ochelari de soare perfecti pe care nu mi-i permit, iar daca intr-un magazin de haine (ex.Mango) exista si un stativ cu ochelari de soare, acolo ma infig. Nu ma impresioneaza nicio bluza, niciun pantof, nicio rochie, asa cum ma inmoaie ochelarii de soare. Se poate intelege deci, ca am foarte multe perechi de ochelari (nu le stiu numarul exact) si de firma si de nefirma, de iarna, de vara, de primavara, de plaja, de toamna, de condus, de purtat la tocuri, de luat la munca, de purtat la tenesi.. deci, de forme si culori variate. In principiu ei sunt mari, foarte mari si alarmant de mari. Problema e ca nu stiu sa ma opresc. As cheltui sume enorme pentru o pereche de ochelari, fara sa imi fac nici cel mai mic proces de constiinta. Partea nasoala e ca am ajuns sa ma ascund de mama cand imi mai cumpar cate o pereche (in medie una pe luna), pentru ca ea nu vede utilitatea atator perechi de ochelari. Partea buna e ca port toate perechile pe care le am (cu cateva exceptii, desigur), mor de oftica daca stric sau pierd vreuna si nu dau cu imprumut mai niciodata. Prietenii mei s-au obisnuit deja cu aceasta problemuta a mea si cu expresia fetei mele cand mai am vreo revelatie “D-astia n-am!”. Incercarile de a ma normaliza (pe principiul -2-3 perechi sunt de ajuns-) au esuat din start. Nu imi imaginez o zi perfecta fara ca eu sa port ochelari de soare iar terapia prin shopping are efect doar prin achizitia unei perechi de ochelari (asezonata cu inghetata de pepene galben).
Fiecare cu piticii lui, nu? :D Too much is never enough!
Revin.
P.S. Da, acum economisesc pentru o pereche pe care am ochit-o saptamana trecuta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu