Da stiu, s-a scris foarte mult despre metroul bucurestean. Nu prea am vazut sa se scrie insa despre ce se intampla cand se iese de la metrou. Pe mine personal partea asta ma scoate din minti. Mai ales dimineata.
Urasc oamenii care urca suuuper incet pe scari (mai ales dimineata) si nu s-ar clinti un metru mai acote ca sa poata trece lumea din spate care se grabeste. Culmea, cateodata se face asa ca un fel de zid de oameni moscaiti care tin oamenii din spate pe loc. Mor pe faza asta. Eu sunt o persoana grabita din fire si mai ales dimineata am toate motivele sa grabesc pasul. Nuu frate aia stau la plimbarea de dimineata, parca ii si vad in stare sa isi aprinda o tigara si sa isi savureze cafeaua in timp ce in spatele lor e ditamai turma. In plmm du-te frate in parc fa-ti siesta, sau du-te mai pe dreapta, dar nu sta in mijlocul scarilor ca esti un obstacol pe care toata lumea il injura. In dimineata asta am luat si o cazatura de toata frumusetea pe scari pentru ca o tanti care avea o fusta d-aia de tiganca s-a hotarat sa se opreasca brusc pe scari ca sa ii spuna prietenei ei nu stiu ce cacat. Bineinteles ca i-am calcat pe fusta si m-am impiedicat de ea si tot eu sunt de vina ca nu ma uit pe unde merg. Fa, graso! In pana mea sunt constienta ca ti-e super greu sa iti urci tonele alea pe scari dar du-te pe dreapta idioato, ca unii oameni se mai si grabesc! Mai sunt aia care se imbulzesc sa intre in fata ta, eventual iti mai iei si un cot in gura ceva si dup-aia pe scari zici ca sunt in slow motion. Ce plm, acum nu te mai grabesti? Urca mai cu talent acum daca tot m-ai calcat pe picioare ca sa fii tu inainte.
Mai e categoria aia de oameni care pe scarile rulante, stau. Pur si simplu stau si asteapta sa ii duca scara sus. Nu conteaza ca sunt pe stanga scarii, pe unde teoretic ar putea urca oamenii mai grabiti, asa ca mine. Nu. Ei stau linistiti. Eu in spate, scot fum pe nari.
Oameni buni, sa ne intelegem, nu am o placere imensa sa stau in turma aia care se formeaza pe peron si de aceea ma grabesc cat pot ca sa ies mai repede la aer. Celor carora le place in mod deosebit turma, le recomand China.
Revin.
meditatiiiii :)
Am vrut sa scriu despre acest subiect de mult, dar n-am avut timp.warning! postare lunga!
Fac meditatii de la varsta de 5 ani. Maica-mea, care ma vedea vreun mare geniu in devenire a zis ca e timpul sa invat limba engleza. Mi-a luat deci meditatoare de engleza (cea mai tare femeie care exista si care logic, nu mai e in tara). In timp ce aia la gradinita invatau “alligator” eu eram la stadiul de format propozitii. Prin viata mea s-au perdindat cred ca 4 sau 5 meditatoare de engleza timp de 10 ani de zile, de 2 ori pe saptamana. In mod sigur primii ani de meditatii m-au ajutat foarte mult, insa dupa clasa a VI-a in colo, nu mai garantez.
Alt rand de meditatii au venit in clasa a III-a, cand nu puteam intelege impartirea. Maica-mea, care nu are rabdare deloc, dupa sesiuni nesfarsite de explicatii si desene, a capitulat. De fapt, ca sa fiu sincera, toti din familie s-au chinuit sa imi explice impartirea pentru ca erau oarecum jigniti ca nu se prinde nimic de mine. Deh, asa e cand ai familie de economisti, mai exact bunicu, bunica, tata, mama. Ma rog, cert e ca mi-au luat meditatoare. Meditatoarea era o invatatoare de la o clasa paralela, la care ma interesa mai mult sa analizez stilul vestimentar decat ce-mi explica ea acolo cu deimpartitul si restul. In clasa a V-a, s-a decis ca-mi trebuie alta profesoara de meditatii, mai exact profa de mate de la ora (a real bitch if you ask me). Si uite asa, in clasa a V-a si a VI-a aveam note ok la mate, destul cat sa se declare maica-mea multumita. Ca sa clarificam, eu in clasa a VI-a aveam déjà de 2 ori pe saptamana engleza (a cate 2 ore) si o data mate (a cate 2 ore). Deci 6 ore de meditatii ca popa si mai exact 3 zile pe saptamana ocupate dupa ore. In clasa a VII-a, maica-mea a zis ca e vremea sa imi schimbe profesoara de mate, deci a renuntat la serviciile biatchei. Bineinteles ca acest fapt a avut ca efect scaderea dramatica a notelor mele la matematica (abia reuseam sa trec cu 5). Maica-mea zicea ca e vina profei ca e o vaca, eu stiam ca sunt tufa si ca nu stiu nimic si d-aia iau notele alea, deci am luat un alt meditator, cu care aveam ore de 2 ori pe saptamana, a cate 3 ore! Omul ala este singurul care a reusit sa ma faca sa pricep ceva si care imi dadea ca tema capitole intregi din culegeri. Dovada a venit la capacitate, cand am luat un 8,30 de toata frumusetea. Asa deci in clasa a VII-a, aveam déjà 4 zile de munca dupa ore, adica 4 ore de engleza si 6 de mate. Clasa a VII-a si “capacitatea” au mai adus o ora de meditatii ca sa fie saptamana completa, la romana de aceasta data. Maica-mea pompa bani ca disperata, eu abia faceam fata, mai era si examenul ala care ma scotea din minti, eram foaaaarte aproape de a ceda psihic.
In clasa a IX-a i-am zis maica-mii ca eu nu mai fac nicio meditatie ca si asa sunt la uman si romana chiar imi placea. M-a lasat in pace pana intr-a X-a, cand m-a tocat la cap sa fac meditatii la germana “ Ce mai faci mai mama, doar cu engleza? Cine se mai angajeaza doar cu engleza?”. Asadar, intr-a X-a si a XI-a am facut meditatii la germana. Logic ca nu s-a prins absolut nimic de mine, doar aveam telenovelele mele zilnice (nu, nu la TV). Intr-a XII-a, mi-am luat meditatii si la romana, ca sa scap de gura maica-mii in primul rand, dar si pentru ca profa imi era nespus de draga. Sa nu cumva sa credeti ca am renuntat la germana! Nu, nu... doar am dat BAC-ul la germana oral! Daca ma intrebi acum, mai stiu fix vag.
Acum, scapand de periplul asta cu meditatiile, ( sa faci meditatii timp de 14 ani e ceva) pot spune ca ne mai puteam lua o casa cu banii aia. Nu stiu sa estimez nici la aceasta ora cat de eficiente au fost. Intr-un fel o inteleg si pe maica-mea, ca ea saraca mi-a vrut binele. Nu e nici vina profesorilor din scoala, in afara de mate la care chiar nu ma descurcam. Nu a fost nici cel mai mare chin, dar nici cea mai mare placere ever. Dar ceea ce pot spune cu mana pe inima este ca nici la ora asta nu stiu mate asa cum ar trebui )))
Revin.
Fac meditatii de la varsta de 5 ani. Maica-mea, care ma vedea vreun mare geniu in devenire a zis ca e timpul sa invat limba engleza. Mi-a luat deci meditatoare de engleza (cea mai tare femeie care exista si care logic, nu mai e in tara). In timp ce aia la gradinita invatau “alligator” eu eram la stadiul de format propozitii. Prin viata mea s-au perdindat cred ca 4 sau 5 meditatoare de engleza timp de 10 ani de zile, de 2 ori pe saptamana. In mod sigur primii ani de meditatii m-au ajutat foarte mult, insa dupa clasa a VI-a in colo, nu mai garantez.
Alt rand de meditatii au venit in clasa a III-a, cand nu puteam intelege impartirea. Maica-mea, care nu are rabdare deloc, dupa sesiuni nesfarsite de explicatii si desene, a capitulat. De fapt, ca sa fiu sincera, toti din familie s-au chinuit sa imi explice impartirea pentru ca erau oarecum jigniti ca nu se prinde nimic de mine. Deh, asa e cand ai familie de economisti, mai exact bunicu, bunica, tata, mama. Ma rog, cert e ca mi-au luat meditatoare. Meditatoarea era o invatatoare de la o clasa paralela, la care ma interesa mai mult sa analizez stilul vestimentar decat ce-mi explica ea acolo cu deimpartitul si restul. In clasa a V-a, s-a decis ca-mi trebuie alta profesoara de meditatii, mai exact profa de mate de la ora (a real bitch if you ask me). Si uite asa, in clasa a V-a si a VI-a aveam note ok la mate, destul cat sa se declare maica-mea multumita. Ca sa clarificam, eu in clasa a VI-a aveam déjà de 2 ori pe saptamana engleza (a cate 2 ore) si o data mate (a cate 2 ore). Deci 6 ore de meditatii ca popa si mai exact 3 zile pe saptamana ocupate dupa ore. In clasa a VII-a, maica-mea a zis ca e vremea sa imi schimbe profesoara de mate, deci a renuntat la serviciile biatchei. Bineinteles ca acest fapt a avut ca efect scaderea dramatica a notelor mele la matematica (abia reuseam sa trec cu 5). Maica-mea zicea ca e vina profei ca e o vaca, eu stiam ca sunt tufa si ca nu stiu nimic si d-aia iau notele alea, deci am luat un alt meditator, cu care aveam ore de 2 ori pe saptamana, a cate 3 ore! Omul ala este singurul care a reusit sa ma faca sa pricep ceva si care imi dadea ca tema capitole intregi din culegeri. Dovada a venit la capacitate, cand am luat un 8,30 de toata frumusetea. Asa deci in clasa a VII-a, aveam déjà 4 zile de munca dupa ore, adica 4 ore de engleza si 6 de mate. Clasa a VII-a si “capacitatea” au mai adus o ora de meditatii ca sa fie saptamana completa, la romana de aceasta data. Maica-mea pompa bani ca disperata, eu abia faceam fata, mai era si examenul ala care ma scotea din minti, eram foaaaarte aproape de a ceda psihic.
In clasa a IX-a i-am zis maica-mii ca eu nu mai fac nicio meditatie ca si asa sunt la uman si romana chiar imi placea. M-a lasat in pace pana intr-a X-a, cand m-a tocat la cap sa fac meditatii la germana “ Ce mai faci mai mama, doar cu engleza? Cine se mai angajeaza doar cu engleza?”. Asadar, intr-a X-a si a XI-a am facut meditatii la germana. Logic ca nu s-a prins absolut nimic de mine, doar aveam telenovelele mele zilnice (nu, nu la TV). Intr-a XII-a, mi-am luat meditatii si la romana, ca sa scap de gura maica-mii in primul rand, dar si pentru ca profa imi era nespus de draga. Sa nu cumva sa credeti ca am renuntat la germana! Nu, nu... doar am dat BAC-ul la germana oral! Daca ma intrebi acum, mai stiu fix vag.
Acum, scapand de periplul asta cu meditatiile, ( sa faci meditatii timp de 14 ani e ceva) pot spune ca ne mai puteam lua o casa cu banii aia. Nu stiu sa estimez nici la aceasta ora cat de eficiente au fost. Intr-un fel o inteleg si pe maica-mea, ca ea saraca mi-a vrut binele. Nu e nici vina profesorilor din scoala, in afara de mate la care chiar nu ma descurcam. Nu a fost nici cel mai mare chin, dar nici cea mai mare placere ever. Dar ceea ce pot spune cu mana pe inima este ca nici la ora asta nu stiu mate asa cum ar trebui )))
Revin.
Sticky hair?
Astazi, cu ochii impaienjeniti de somn, ma indreptam spre metrou. (Da, veti observa ca in orice relatare de-a mea care include dimineata, voi folosi termini de genu fucked-up, moarta de somn, zombie, etc. Not a morning person!) Asa si cum mergeam eu, trece pe langa mine o tipa. Mi-a atras atentia instantaneu rochia ei superba si tunsoarea putin nonconformista (desi nu`s chiar pentru, I`m a classic what can I say). Eram foaaarte curioasa sa ii vad si fata, sa verific daca era asa cum imi imaginasem. Cand s-a oprit la chioscul de ziare, mi-a confirmat teoria: era draguta, cu trasaturi interesante. Nu trec 2 minute, ca trece val vartej pe langa mine, fugind sa prinda autobuzul. Si atunci am vazut: pe talpile superbelor sandalute tronau etichetele portocalii de prêt. De ce ai face asa ceva?
Chestia asta mi-a amintit de o alta problema de-a mea.
De ce tipele blonde au impresia ca parul lor de pe maini nu se vede si cresc adevarate rezervatii naturale?(se aplica si la mustata). Adica cum, parul lor e incognito sau cum? Am vazut nu stiu cate tipe in rochii pretentioase de seara, cu nu stiu ce accesorii fistichii si parul coafat in cele mai interesante moduri DAR cu par en gross pe maini.. Daca ai par blond nu inseamna ca nu ai par deloc! Comprende?
Revin.
Chestia asta mi-a amintit de o alta problema de-a mea.
De ce tipele blonde au impresia ca parul lor de pe maini nu se vede si cresc adevarate rezervatii naturale?(se aplica si la mustata). Adica cum, parul lor e incognito sau cum? Am vazut nu stiu cate tipe in rochii pretentioase de seara, cu nu stiu ce accesorii fistichii si parul coafat in cele mai interesante moduri DAR cu par en gross pe maini.. Daca ai par blond nu inseamna ca nu ai par deloc! Comprende?
Revin.
neigh(bour)s
Ah vecinii, cine nu i-a injurat macar o data in viata? Fie ca gatesc mancare imputita, fie ca asculta mizerii, fie ca si-o trag prea zgomotos, fie ca ti-au inundat baia, fie ca trantesc toate alea si se cearta non stop, fie ca au copil mic urlacios sau pur si simplu nu iti place fata lor, trebuie sa recunosti ca ai avut ganduri injurioase la adresa lor cel putin o data.
Vecinii din blocul in care am stat 20 de ani, nu aveau prea multe defecte. Excluzand mirosurile de peste imputit din weekend si minore certuri, era chiar ok. Vecinii de sub mine aveau o bebelusa pe care cand o vedeam pe afara imi venea sa o mananc: bucalata cu ochi mari albastri, bucle blonde si un zambet lipsit de griji sau de „oops I just pooped my pants”. Noaptea insa, monstrul din acea fetita mica era in schimbul 3: cel putin 2 ore de urlete. Unde credeti? Chiar langa calorifer. Unde credeti ca era localizat patul meu? Da, langa acelasi calorifer, insa un etaj mai sus. Practic, daca stateam langa ea, cred ca se auzea mai incet. Tevile alea de bloc imputit comunist amplificau sunetul in asa hal incat o auzeau pana si ai mei, din celalalt dormitor. Recunosc, ajunsesem sa o urasc. Noaptea parca eram la armata. La aceeasi ora o apucau pandaliile, cand mi-era mie somnul mai dulce, pe la un 4 asa.
Acum, stau provizoriu intr-un apartament la cateva blocuri distanta. Aia mica? De vis. Am ajuns sa suspin dupa ea. Tot vecinii de dedesubt sunt modelul de vecini pe care sa ii urasti. Parca sunt facuti pentru asta: sa fie vecini urati. Le au pe toate: mancare imputita, manele, rap, hip hop (anii 2000), cocalareli de pe vremuri (gen Laura Andresan, „Escaladeaza muntele Venus”), si-o trag ca iepurii intr-un scartza-scartza continuu (she`s faking it, sunt 100% sigura) si tipa vorbeste la telefon ore in sir sub geamul meu despre ce bluze si-a mai luat din piata, ce reduceri sunt in IDM (?!) si despre maciuca lu gagicasu care cica e dezamagitoare (de unde am dedus ca e o facatura asta cu sexu lor). La inceput m-am amuzat, imi sunam prietenii sa asiste si ei la showul vecinilor, poate-poate ii conving sa pun taxa pe intrare si ei sa si plateasca. Dupa aia am inceput sa ma enervez. Sa ma trezesc cu Pustiu de Haualeu la 9 dimineata sambata, este o mare problema pentru ca s-ar putea sa imi explodeze o vena in cap si sa nu mai raspund de faptele mele.
Culmea, a ajuns la urechile mele ca si ei s-ar plange de mine, ca cica i-ar deranja ca merg cu tocuri prin casa (who the fuck doesn`t?) si ca interpretez in dus melodii deja consacrate (Powepuff intro, Pinky and the Brain, Thumbelina, Coco Jumbo) la un volum prea ridicat. Cica, ce se fac ei cu mine?
Totusi cand ma voi muta la curte, situatia va fi schimbata si nu prea. Adica nu imi va topai nimeni in cap si nu voi mai auzi scartza-scartza, insa vecinii de acolo sunt batrani si au animale. The usual: porci, gaini, vaci si parca aveau si un cal, nu mai stiu. Voi fi inconjurata de miros de balega dar macar imi voi admira gazonul din camera mea cea noua!
Revin.
Vecinii din blocul in care am stat 20 de ani, nu aveau prea multe defecte. Excluzand mirosurile de peste imputit din weekend si minore certuri, era chiar ok. Vecinii de sub mine aveau o bebelusa pe care cand o vedeam pe afara imi venea sa o mananc: bucalata cu ochi mari albastri, bucle blonde si un zambet lipsit de griji sau de „oops I just pooped my pants”. Noaptea insa, monstrul din acea fetita mica era in schimbul 3: cel putin 2 ore de urlete. Unde credeti? Chiar langa calorifer. Unde credeti ca era localizat patul meu? Da, langa acelasi calorifer, insa un etaj mai sus. Practic, daca stateam langa ea, cred ca se auzea mai incet. Tevile alea de bloc imputit comunist amplificau sunetul in asa hal incat o auzeau pana si ai mei, din celalalt dormitor. Recunosc, ajunsesem sa o urasc. Noaptea parca eram la armata. La aceeasi ora o apucau pandaliile, cand mi-era mie somnul mai dulce, pe la un 4 asa.
Acum, stau provizoriu intr-un apartament la cateva blocuri distanta. Aia mica? De vis. Am ajuns sa suspin dupa ea. Tot vecinii de dedesubt sunt modelul de vecini pe care sa ii urasti. Parca sunt facuti pentru asta: sa fie vecini urati. Le au pe toate: mancare imputita, manele, rap, hip hop (anii 2000), cocalareli de pe vremuri (gen Laura Andresan, „Escaladeaza muntele Venus”), si-o trag ca iepurii intr-un scartza-scartza continuu (she`s faking it, sunt 100% sigura) si tipa vorbeste la telefon ore in sir sub geamul meu despre ce bluze si-a mai luat din piata, ce reduceri sunt in IDM (?!) si despre maciuca lu gagicasu care cica e dezamagitoare (de unde am dedus ca e o facatura asta cu sexu lor). La inceput m-am amuzat, imi sunam prietenii sa asiste si ei la showul vecinilor, poate-poate ii conving sa pun taxa pe intrare si ei sa si plateasca. Dupa aia am inceput sa ma enervez. Sa ma trezesc cu Pustiu de Haualeu la 9 dimineata sambata, este o mare problema pentru ca s-ar putea sa imi explodeze o vena in cap si sa nu mai raspund de faptele mele.
Culmea, a ajuns la urechile mele ca si ei s-ar plange de mine, ca cica i-ar deranja ca merg cu tocuri prin casa (who the fuck doesn`t?) si ca interpretez in dus melodii deja consacrate (Powepuff intro, Pinky and the Brain, Thumbelina, Coco Jumbo) la un volum prea ridicat. Cica, ce se fac ei cu mine?
Totusi cand ma voi muta la curte, situatia va fi schimbata si nu prea. Adica nu imi va topai nimeni in cap si nu voi mai auzi scartza-scartza, insa vecinii de acolo sunt batrani si au animale. The usual: porci, gaini, vaci si parca aveau si un cal, nu mai stiu. Voi fi inconjurata de miros de balega dar macar imi voi admira gazonul din camera mea cea noua!
Revin.
Luni.
Long story short, n-am mai scris pt ca mi-am schimbat jobu` si nu mai am nici timp, nici chef.
Acum ca am lamurit acest aspect, sa va spun ce m-a indignat azi. Deci eu cred ca ar trebui sa fie anumite ore la care sa fie permis sa nu porti centura, daca si numai daca traficul este atat de infect incat un melc batran care isi face siesta trece razant pe langa tine si-ti striga “eat my dust, you fucker!”.
Imagine: eu in lalamobilul fara AC (adica are, da fac economie). Location: Charles de Gaulle. Ora: 18:04. Final destination: Crangashintogn. Temperatura: 30+. Conditii atmosferice: Soare torid. Clauze agravante: dacia din fata imi baseste noxe in nas + centura de siguranta care se freaca de pielea mea transpirata. Cotabita in cuptor, the sequel. Viteza medie: 15 kmh (cu indulgenta).
Ok. De ce as purta centura in situatia asta? Adica, singurele modalitati in care as putea sa mor ar fi:
A. Sa cada un meteorit peste masina mea
B. Sa am o bomba in masina
C. Avada Kedavraaaa!!!!
D. Sa isi gaseasca Sauron inelul la mine
E. Sa isi exercite Magneto fortele
F. Sa traga politistul din intersectie o basina (that`s a killer)
G. Sa fie prea multa muzica proasta la radio “Lookin’ hot, all done up, Party till the break of dawn Move in groups, leave in twos..” Blaaaaaaaa
Elapsed time: 1h. (in conditii normale, ar fi 10-12 min)
Rezultat: mi-a mai murit un neuron si mai am putin si ma bronzez cu centura!
Nu stiu daca revin.
Puff Puff Pass
Pasiv, stateai si fumai o tigara in timp ce viata ti se derula prin fata ochilor. Voiai sa retusezi cate ceva pe ici pe colo, dar din comoditate, preferai sa continui sa privesti. Lucrurile isi urmau cursul, cu mici opintiri care treceau de la sine si nimic nu iti tulbura linistea. Uitasei cat de perisabile sunt relatiile dintre oameni si intrasei in rutina zilnica fara sa observi nevoile din jurul tau. Intr-o zi, ceva s-a schimbat. Te-ai trezit singur, tu cu tigara, neintelegand ce s-a intamplat cu piesa ta. Parca ieri citeai despre personaje .Totul s-a terminat asa de brusc! Ce sa faci? Ce sa faci? Te framanti, neintelegand ce a mers prost. Iti termini tigara si dai vina pe ea ca ti-a distras atentia. O arunci cat colo si nu mai stii cum sa te intorci in viata ta. Ai face ceva, dar nu stii ce. Incerci sa te intorci pe scena dar piesa e de mult terminata. Te duci in culise si vezi o umbra indreptandu-se spre iesire. Alergi disperat sa afli raspunsul, o ajungi din urma si o bati pe umar. Umbra se intoarce si ramai socat: esti tot tu, umbra din viata ta. Intrebi, ca prin vis, cum te-ai descurcat.
-Nu fii spectator in viata ta.
Revin.
-Nu fii spectator in viata ta.
Revin.
schimbari
Oamenii reactioneaza total diferit la schimbari. Sunt aceia care la cea mai mica schimbare sunt debusolati, luati pe nepregatite si isi doresc cu nerabdare sa revina back on track, la normal. Sunt aceia care schimba cate ceva la saptamana, care se plictisesc inainte sa iti dai seama, care niciodata nu se multumesc cu nimic si care cauta schimbarea de dragul schimbarii.
Mai sunt cei care simt nevoia de schimbare in momente cruciale, cand simt ca ceva nu mai face click, ca ceva lipseste, ca trebuie sa actioneze cumva. Eu fac parte din aceasta ultima categorie.
In aceasta perioada trec insa prin unele tranzitii, care nu au nicio legatura intre ele, pur si simplu asa s-a intamplat, dar mie una mi se pare asa putin coplesitor.
Nu eram de mult timp multumita de jobul meu, acumulasem multe frustrari, ganduri negative, nemultumiri si alte asemenea. Mi-am gasit, in mod uimitor, ceva care pare super ok, intr-o mutinationala, nu zic mai mult, sa vedem cum e. Azi mi-am depus demisia si nu a fost deloc greu sa imi dau seama cui ii pare rau ca plec si cui ii e asa putin ciuda sau a afisat asa o parere de rau ipocrita. Ma rog, asta e off topic.
Ideea e ca schimbarea jobului s-a suprapus cu noul meu statut single si cu faptul ca m-am si mutat singura. E super ciudat, nu spun aiurea sau nu stiu cum, ador sa stau singura, desi nu ador sa fiu single. Simt ca e finalul unei etape din viata mea si ca am luat totul de la capat (de la un nivel putin mai sus). Stiu, fresh new start suna super! Dar nu stiu de ce am atatea ezitari, intrebari, dezamagiri, asteptari, etc.
Poate asa ar si trebui sa se intample, poate nu e ok sa fii sigur pe tine 24/24, poate e ok sa nu ai control 100%, poate e ok sa te mai ia si pe nepregatite....
Revin.
Mai sunt cei care simt nevoia de schimbare in momente cruciale, cand simt ca ceva nu mai face click, ca ceva lipseste, ca trebuie sa actioneze cumva. Eu fac parte din aceasta ultima categorie.
In aceasta perioada trec insa prin unele tranzitii, care nu au nicio legatura intre ele, pur si simplu asa s-a intamplat, dar mie una mi se pare asa putin coplesitor.
Nu eram de mult timp multumita de jobul meu, acumulasem multe frustrari, ganduri negative, nemultumiri si alte asemenea. Mi-am gasit, in mod uimitor, ceva care pare super ok, intr-o mutinationala, nu zic mai mult, sa vedem cum e. Azi mi-am depus demisia si nu a fost deloc greu sa imi dau seama cui ii pare rau ca plec si cui ii e asa putin ciuda sau a afisat asa o parere de rau ipocrita. Ma rog, asta e off topic.
Ideea e ca schimbarea jobului s-a suprapus cu noul meu statut single si cu faptul ca m-am si mutat singura. E super ciudat, nu spun aiurea sau nu stiu cum, ador sa stau singura, desi nu ador sa fiu single. Simt ca e finalul unei etape din viata mea si ca am luat totul de la capat (de la un nivel putin mai sus). Stiu, fresh new start suna super! Dar nu stiu de ce am atatea ezitari, intrebari, dezamagiri, asteptari, etc.
Poate asa ar si trebui sa se intample, poate nu e ok sa fii sigur pe tine 24/24, poate e ok sa nu ai control 100%, poate e ok sa te mai ia si pe nepregatite....
Revin.
Diego: Save your breath Sid, you know humans can't talk!
Domne, mie-mi plac jucariile de la Happy Meal de la Mec. E ceva gresit? Mie nu mi se pare! Ieri am aparut cu Linda, iubita lui Rio. Ce reactii la birou! Si de aici am ajuns la subiectul filme.
Sa ne-ntelegem: mie-mi plac fimele de animatie si desenele animate Disney! Mult de tot chiar! Le urmaresc cu sufletul la gura, plang , le stiu soundtrackurile, ma indragostesc de anumite personaje si rad cu gura pana la urechi atunci cand e cazul. E ceva gresit? Maybe, dar nu mi se pare. Ice Age mi-a deschis apetitul pentru animatii, pentru ca inainte imi placeau desenele animate Disney exclusiv (chiar daca A Bug`s Life mi se paruse interesant, dar putin ciudat pentru acea vreme). Ice Age cu nebunul de Scrat au un loc aparte in inimioara mea cinefila, de unde nici nu ma gandesc sa ii scot pentru ca, de ce sa nu spun, l-am vazut de cel putin 30 de ori. Recunosc, sunt si filme de animatie facute mai naspa gen Bolt, Cloudy and a Chance of Meatballs, etc. Dar asta nu inseamna ca nu ma duc la ele! Chiar daca nu sunt cele mai reusite, e datoria mea sa sustin genul!
Dar, CUM sa nu iti placa Rio, Shrek, Ice Age, Open Season (numai 1, ca 2 e cam..meh..), Madagascar, Over the Hedge, Tangled, Garfield, Despicable Me, Megamind, Finding Nemo, Monsters Inc, Ratatouille,Horton hears a Who, A Shark`s Tale, etc. Sunt amuzante, vesele, colorate, cu presonaje remarcabile, cu actiune interesanta si cu mesaj pozitiv. De ce m-as uita la un horror sa nu pot dormi noaptea, cand pot sa ma distrez la o comedie sau la un film de animatie? Bine, aici as adauga si non- animatii precum Grinch, Piratii din Caraibe etc..
Chiar daca am crescut, am copilarit cu Pocahontas, Jungle Book, The Aristocrats, Little Mermaid, Robin Hood, Peter Pan, Alladin, Cinderella, Lady and the Tramp, Dumbo, Sleeping Beauty, Lion King, Beauty and the Beast, Bambi, Bernard&Bianca, Thumbelina, Anastasia (chiar daca nu e productie Disney), Snow White, Tarzan etc. Cum pot sa nu imi aduc aminte cum ma imbracam eu in Ariel si cantam I want more din toti plamanii in timp ce mama imi facea prajiturele si se distra copios? Cum sa nu apreciez desenele astea care sunt de super calitate si m-au invatat primele cuvinte in limba engleza? Cum sa uit prima mea iubire, Eric (din The Little Mermaid) , cum suspinam eu la finalul filmului si ma imaginam o Ariel bruneta casatorindu-se cu iubirea vietii, printul Eric. Dar cel care are legatura si cu gusturile mele actuale este John Smith al lui Pocahontas.. need I say more? Ideea e ca am vazut filmele astea de zeci/sute de ori si inca le-as mai vedea. Care e problema?
Adica ok, nu imi plac filmele horror deloc, dar imi plac comediile, unele filme de actiune, filmele siropoase, unele thrillere sau chiar unele drame desi mai rar. Dar genul care ma face intotdeauna sa zambesc... tot animatia e. Macar prin filme sa mai copilaresc si eu daca tot am viata de adult cu job, facturi, intretinere si alte asemenea.
Revin.
Revin.
Tulburarile neuronale de azi.
Sa iesim!zic. Haidem! Unde? Pai in Kultur ca e berea 3 lei si n-avem bani, zice. Bleah, zic, dar bine, hai, chiar n-avem bani!
Si mergem. Intru..stanga-dreapta motati d-aia. Ma da ce e, e hipster party? Ma, uit..niciun banner. Ma duc la bar sa dau un black russian. O tipa motata cu ochelari de hipstar, imbracata ca un hipstar. Wtf. Ma uit eu mai bine, era uniforma. Unde cuprindeai cu ochii vedeai motati cu ochelari cu rame negre, imbracati cu: camasa, cravata si cardigan pe deasupra. Era invazie, va zic. Da, stiu m-am dus in patria lor, nu?
Frumoasa combinatie (uneori), n-am ce zice, pentru un om normal care se duce la munca. Dar mai nene de ce te imbraci ca un corporatist in club? Care e placerea sa transpiri in club? Te crezi interesant? Well, newsflash! Mai sunt alti 20 care arata exact ca tine. Da chiar, voi ati observat ca nu ii poti deosebi intre ei? Sunt ca gemenii in varianta de cate 50-100 care arata exact la fel.
Alta intrebare existentiala: de ce tu ca tipa, ai vrea sa arati ca un motat? De ce? Nu vrei tu sa arati ca o tipa care esti tipa? Aici nu ma refer la numarul imens de botick-ate d-astea care nu stiu ce cautau pe acolo. Mi-a atras atentia una care se credea balerina sau ceva, ca avea un tutu pe ea rozick care ii acoperea fix bucile si un body cu aplicatii kitschoase, totul asortat cu niste tocuri de 20 si coc. Wtf. Fenomenul Black Swan, va zic.
Si acum voi incheia cu: de ce de fiecare data (adica de cele 2 ori) cand ma duc in caverna aia ma jur ca nu ma mai intorc vreodata, si vrand-nevrand tot acolo ajung la un moment dat?
Revin.
P.S. A si sa nu uit: care-i faza cu manusile de piele-n club?!?!?!
Si mergem. Intru..stanga-dreapta motati d-aia. Ma da ce e, e hipster party? Ma, uit..niciun banner. Ma duc la bar sa dau un black russian. O tipa motata cu ochelari de hipstar, imbracata ca un hipstar. Wtf. Ma uit eu mai bine, era uniforma. Unde cuprindeai cu ochii vedeai motati cu ochelari cu rame negre, imbracati cu: camasa, cravata si cardigan pe deasupra. Era invazie, va zic. Da, stiu m-am dus in patria lor, nu?
Frumoasa combinatie (uneori), n-am ce zice, pentru un om normal care se duce la munca. Dar mai nene de ce te imbraci ca un corporatist in club? Care e placerea sa transpiri in club? Te crezi interesant? Well, newsflash! Mai sunt alti 20 care arata exact ca tine. Da chiar, voi ati observat ca nu ii poti deosebi intre ei? Sunt ca gemenii in varianta de cate 50-100 care arata exact la fel.
Alta intrebare existentiala: de ce tu ca tipa, ai vrea sa arati ca un motat? De ce? Nu vrei tu sa arati ca o tipa care esti tipa? Aici nu ma refer la numarul imens de botick-ate d-astea care nu stiu ce cautau pe acolo. Mi-a atras atentia una care se credea balerina sau ceva, ca avea un tutu pe ea rozick care ii acoperea fix bucile si un body cu aplicatii kitschoase, totul asortat cu niste tocuri de 20 si coc. Wtf. Fenomenul Black Swan, va zic.
Si acum voi incheia cu: de ce de fiecare data (adica de cele 2 ori) cand ma duc in caverna aia ma jur ca nu ma mai intorc vreodata, si vrand-nevrand tot acolo ajung la un moment dat?
Revin.
P.S. A si sa nu uit: care-i faza cu manusile de piele-n club?!?!?!
iu ar lain lain lain laaaaaieehen
Sa ne-ntelegem: m-am gandit indelung daca merita sa scriu postul asta sau nu. Se pare ca nu.
Slogan: Daca tot minti, macar fii destept!
Explicatie: Pai ma nene, daca minti la modu` ala, fa mai nenicule cumva sa nu se afle. Adica nene eu cand mint, imi asum. Ca sunt eu skillata, (adica un ninja mic, Bruce Lee in varianta feminina, Pantera Roz, etc) si nu se afla, asta e alta treaba.Slogan: Daca tot minti, macar fii destept!
Dar daca tot se afla, nu spune “n-am mintit, doar nu ti-am spus” ca se numeste minciuna prin omisiune. Poate aparent ai avea impresia ca am ciunga-n par, balutza-n coltul gurii sau un inceput de ADHD, dar surpriza face ca azi nu. Poate maine. (nu garantez nici asta) La fel iti creste nasul si daca minti prin omisiune ... ba mai rau, o sa creasca si crengi, frunzulite si 2 merisoare. (si dup-aia cine primeste na-na la popou?) E ca faza aia cu pisica..stii ca s-a cacat, pute de te rupe, cauti disperat sursa, in timp ce ea sta in fund si se uita nedumerita la tine. Cand in final gasesti maroniul plasat strategic sub covor, face fata aia de “wazn`t me”.
Si atunci stai sa te intrebi : what does a man has to do to lie properly? Minte, ba, monoencefalule fara degete opozabile ca lumea! Si asuma-ti! (fapt care, sa recunoastem, este la fel de important)
Sfatul meu de ningeaca.
(da, stiu, postul asta zice totul si nimic)
Baietii astia sunt aia care canta ASTARevin
hypershit
Mersul asta prin hyper/supermarketuri imi displace total. Dar total. Desi ar trebui sa ma cam obisnuiesc cu activitati de genul, imi este o foarte mare scarba de tot ceea ce implica ele (casierite fonfaite, aglomeratie, produse multe aranjate intr-un stil foarte prost, cozi la case). Totusi, din necesitate, am inceput sa frecventez astfel de locuri obscure pentru a-mi cumpara cele necesare.
Mergand eu asa prin blehuri din astea de magazine, am observat o chestie la celelalte femei: sufera de curiozitate sau invidie de carut de cumparaturi. Adica: femeia trece pe langa tine si isi arunca ochii in caruciorul tau de cumparaturi sa vada ce iei. Dupa aceea ori o auzi strigand la Gigel “sa luam si noi iaurt din ala domne”, ori o auzi comentand despre marfa proasta de la tine din carut. Mai femei, da io va intreb ce chiloti v-ati pus pe voi? Sau cat de nefe sunteti? Nuuuu pentru ca nu ma intereseaza, asa cum nici pe voi nu ar trebui sa va f*** grija de iaurtul meu. Pe langa faptul ca mi se pare nesimtire sa te uiti ostentativ in cosul altcuiva, macar nu mai comenta mai femeie! Ca nici eu nu comentez de curul tau mare si nici de hartia igienica comunista pe care o cumperi.
Ba mai mult, pentru ca o tantita din asta rujata la cumparaturi m-a vazut cum imi puneam in cos nu stiu ce chestie, s-a apucat sa imi dea sfaturi sa nu cumpar aia, sa cumpar ailalta chestie, ca e mai buna, ca face asta asta si asta si sa nu arunc banii aiurea maica, ca e criza si nici nu e calitate ce iau eu. Pai ma nene asta am eu nevoie? Consilier de cumparaturi? Da’ te-am intrebat eu? Macar daca se oferea sa imi faca ea cumparaturile si eu sa stau la o cafea pe cuvant daca ma suparam. Da asa sa dea din buci a paguba...neh!
Adica eu inteleg domne ca voi faceti acolo sezatoare ad hoc de blocati tot culoarul si analizati fiecare punga de faina, pesmet si alte alea dar...v-am bagat eu in seama? De ce ma intrebati daca nu stiu ce ketchup e bun? Arat eu de parca as fi pasionata de gatit? Nu cred....
Acest post este scris in urma serii de ieri, cand o doamna s-a oprit sa imi contempleze cosul. Gata, o sa iau taxa de holbare.
Revin.
Mergand eu asa prin blehuri din astea de magazine, am observat o chestie la celelalte femei: sufera de curiozitate sau invidie de carut de cumparaturi. Adica: femeia trece pe langa tine si isi arunca ochii in caruciorul tau de cumparaturi sa vada ce iei. Dupa aceea ori o auzi strigand la Gigel “sa luam si noi iaurt din ala domne”, ori o auzi comentand despre marfa proasta de la tine din carut. Mai femei, da io va intreb ce chiloti v-ati pus pe voi? Sau cat de nefe sunteti? Nuuuu pentru ca nu ma intereseaza, asa cum nici pe voi nu ar trebui sa va f*** grija de iaurtul meu. Pe langa faptul ca mi se pare nesimtire sa te uiti ostentativ in cosul altcuiva, macar nu mai comenta mai femeie! Ca nici eu nu comentez de curul tau mare si nici de hartia igienica comunista pe care o cumperi.
Ba mai mult, pentru ca o tantita din asta rujata la cumparaturi m-a vazut cum imi puneam in cos nu stiu ce chestie, s-a apucat sa imi dea sfaturi sa nu cumpar aia, sa cumpar ailalta chestie, ca e mai buna, ca face asta asta si asta si sa nu arunc banii aiurea maica, ca e criza si nici nu e calitate ce iau eu. Pai ma nene asta am eu nevoie? Consilier de cumparaturi? Da’ te-am intrebat eu? Macar daca se oferea sa imi faca ea cumparaturile si eu sa stau la o cafea pe cuvant daca ma suparam. Da asa sa dea din buci a paguba...neh!
Adica eu inteleg domne ca voi faceti acolo sezatoare ad hoc de blocati tot culoarul si analizati fiecare punga de faina, pesmet si alte alea dar...v-am bagat eu in seama? De ce ma intrebati daca nu stiu ce ketchup e bun? Arat eu de parca as fi pasionata de gatit? Nu cred....
Acest post este scris in urma serii de ieri, cand o doamna s-a oprit sa imi contempleze cosul. Gata, o sa iau taxa de holbare.
Revin.
Ganduri de miercuri si nu numai
Simt nevoia sa plec sa nu mai stiu nimic de nimeni. Stiu, suna radical, am mai facut asta. Nu stiu daca din lasitate sau din cauza ca nu ma regasesc aici. Poate putin din ambele.
Vreau sa ma duc undeva unde sa nu ma cunoasca nimeni, undeva unde sa fie preferabil cald, undeva unde sa ma simt “acasa”. Aici, nu ma simt acasa. Si asta nu e din cauza salariului meu mic, sau din cauza anumitor oameni, sau din cauza ca nu se intampla nimic bun. Pur si simplu constientizez faptul ca nu fac parte din acest peisaj. Si nu la modul ala de superioritate, ci in mod natural, consider ca locul asta este un popas in viata mea.
Revin la ideea de mai sus. Simt nevoia sa evadez de tot. Am mai evadat pana acum, dar 4 luni nu inseamna nimic. Am ajuns in acelasi stadiu de acum 3 ani, cand simteam ca ma sufoc, simteam ca nu imi apartin, ca trebuie sa fac ceva. Consider ca plecarea de atunci a fost ca un teaser pentru gandurile pe care le am de vreo 8-9 ani. Cand vorbesc despre aceasta evadare si spun ca nu mi-a fost dor chiar de nimeni (in afara de fix 3 persoane), intalnesc priviri mirate. Cum de nimeni? Da, de nimeni... si as mai fi stat inca pe atat si pot sa bag mana in foc ca nimic nu s-ar fi schimbat.
Vreau sa plec undeva, sa nu mai stie nimeni nimic de mine, sa vorbesc cu ai mei de cateva ori pe saptamana, sa trimit 2-3 mailuri si sa fiu eu “eu”, sa nu am un job pe care sa nu il suport, sa ma simt libera in fiecare moment, sa traiesc din plin si sa iasa din cochilie crazy me again. Sa fac chestii negandite, sa mananc cat am chef, sa ma uit pe geam si sa zambesc, sa merg pe strazi intortocheate si sa simt ca m-am pierdut.
Acum stau sa analizez daca nu cumva vreau sa traiesc din nou, din varii motive, cele 4 luni. Oare e posibil sa traiesti asa ani de zile? Eu cred ca nu. Si nu cred ca vreau sa retraiesc cele 4 luni, doar am incercat chiar anul trecut si e clar ca a iesit un fiasco total.
Nu, vreau ceva nou cu un pic de ceva vechi..;) sau..?
Revin.
Vreau sa ma duc undeva unde sa nu ma cunoasca nimeni, undeva unde sa fie preferabil cald, undeva unde sa ma simt “acasa”. Aici, nu ma simt acasa. Si asta nu e din cauza salariului meu mic, sau din cauza anumitor oameni, sau din cauza ca nu se intampla nimic bun. Pur si simplu constientizez faptul ca nu fac parte din acest peisaj. Si nu la modul ala de superioritate, ci in mod natural, consider ca locul asta este un popas in viata mea.
Revin la ideea de mai sus. Simt nevoia sa evadez de tot. Am mai evadat pana acum, dar 4 luni nu inseamna nimic. Am ajuns in acelasi stadiu de acum 3 ani, cand simteam ca ma sufoc, simteam ca nu imi apartin, ca trebuie sa fac ceva. Consider ca plecarea de atunci a fost ca un teaser pentru gandurile pe care le am de vreo 8-9 ani. Cand vorbesc despre aceasta evadare si spun ca nu mi-a fost dor chiar de nimeni (in afara de fix 3 persoane), intalnesc priviri mirate. Cum de nimeni? Da, de nimeni... si as mai fi stat inca pe atat si pot sa bag mana in foc ca nimic nu s-ar fi schimbat.
Vreau sa plec undeva, sa nu mai stie nimeni nimic de mine, sa vorbesc cu ai mei de cateva ori pe saptamana, sa trimit 2-3 mailuri si sa fiu eu “eu”, sa nu am un job pe care sa nu il suport, sa ma simt libera in fiecare moment, sa traiesc din plin si sa iasa din cochilie crazy me again. Sa fac chestii negandite, sa mananc cat am chef, sa ma uit pe geam si sa zambesc, sa merg pe strazi intortocheate si sa simt ca m-am pierdut.
Acum stau sa analizez daca nu cumva vreau sa traiesc din nou, din varii motive, cele 4 luni. Oare e posibil sa traiesti asa ani de zile? Eu cred ca nu. Si nu cred ca vreau sa retraiesc cele 4 luni, doar am incercat chiar anul trecut si e clar ca a iesit un fiasco total.
Nu, vreau ceva nou cu un pic de ceva vechi..;) sau..?
Revin.
Azi.
Astazi ar fi fost ziua bunicii mele. Pe care o iubesc din toata inima si de care imi este dor in fiecare zi.
Imi este dor de rasul ei molipsitor, de povestea cu fata si nuca, de trandafirata pe care o facea si de imbratisarile ei. Imi e dor sa aud “scumpa” si “Lauraşa” de la ea si sa o vad cum sta cu ochii pironiti pe poarta asteptandu-ma.
Oare voi putea sa intru vreodata in curte fara sa ma gandesc la ea? Eu sper ca nu. Ma bucur ca dupa 5 ani o simt la fel de aproape, numai ca imi este de 10 ori mai dor de ea.
Maie, la multi ani!
...Revin.
Imi este dor de rasul ei molipsitor, de povestea cu fata si nuca, de trandafirata pe care o facea si de imbratisarile ei. Imi e dor sa aud “scumpa” si “Lauraşa” de la ea si sa o vad cum sta cu ochii pironiti pe poarta asteptandu-ma.
Oare voi putea sa intru vreodata in curte fara sa ma gandesc la ea? Eu sper ca nu. Ma bucur ca dupa 5 ani o simt la fel de aproape, numai ca imi este de 10 ori mai dor de ea.
Maie, la multi ani!
...Revin.
Recomandare
Urmaresc blogul acesta de cel putin un an de zile si este foarte foarte tare!
Fratiorul mai mic
Surioara
Revin.
ma impachetez si plec
Din seria “un cacat ambalat frumos e mai mult decat un cacat, e un super cacat cu mot, la reducere 50%, comanda acum, nu rata oferta!”, ma uitam azi pe site-ul cautareduceri.ro, site care strange la un loc toate ofertele de pe alte site-uri care ofera vouchere de reduceri.
Si ce sa vad acolo? Ca pot avea o silueta de invidiat daca imi voi face una sau mai multe din urmatoarele:
- impachetari in tunel infrarosu
- drenaj limfatic
- impachetari cu foite de aur
- impachetari in gel marin la cald
- impachetari cu cafea
- impachetari cu caviar
- impachetari cu alge marine
- electrostimulare
- galvanic SPA
- sedinte de termocuverta si lista continua
Mi se pare absurd sa fac impachetari cu cafea, caviar, ou, smantana, alge etc , ca doar nu ma duc la picnic, imi pun cafea in ceasca si ce a mai ramas imi pun pe burta si picioare ca sa slabesc. Wow super puterile caviarului, super efectul foitei de aur si mega descoperirea secolului...rahatul pe bat cu efect de slabire. Seriously, WTF?! Pe langa ineptia asta, mai e si faptul ca aceste solutii presupun ca tu sa te duci la salon, sa te asezi pe un pat (deci sa stai), una sa te dea cu cacaturi din alea si sa iti spuna basme despre rezultatele miraculoase dupa numai 10 sedinte, sa stai acolo sa se usuce alea pe tine (sa isi faca efectul) si dupa aceea sa te duci frumos acasa. Sau mai e varianta in care te mai si tine aia o ora, iti pune o mie de firicele pe tine impreuna cu un gel scarbos si te lasa sa stai acolo o ora, cat isi fumeaza ea tigara si sta pe feisbuc sa isi verifice notificarile. Dar nu ti se pare ca e un pic gresit sa slabesti stand? Nu iti suna un pic dubios?
Decat sa arunci banii ca sa stai ca o pleaşca acolo, intinsa, asteptand minunea ca a doua zi sa te trezesti mai putin bulanoasa si burtoasa, nu mai bine te duci tu la sala? Ca daca ai bani sa dai pe prostii din astea, cred ca ai avea bani si de o sala de fitness. Sau bine hai, n-ai bani..alearga in parc, e gratis!
Zic si eu.
Revin.
Si ce sa vad acolo? Ca pot avea o silueta de invidiat daca imi voi face una sau mai multe din urmatoarele:
- impachetari in tunel infrarosu
- drenaj limfatic
- impachetari cu foite de aur
- impachetari in gel marin la cald
- impachetari cu cafea
- impachetari cu caviar
- impachetari cu alge marine
- electrostimulare
- galvanic SPA
- sedinte de termocuverta si lista continua
Mi se pare absurd sa fac impachetari cu cafea, caviar, ou, smantana, alge etc , ca doar nu ma duc la picnic, imi pun cafea in ceasca si ce a mai ramas imi pun pe burta si picioare ca sa slabesc. Wow super puterile caviarului, super efectul foitei de aur si mega descoperirea secolului...rahatul pe bat cu efect de slabire. Seriously, WTF?! Pe langa ineptia asta, mai e si faptul ca aceste solutii presupun ca tu sa te duci la salon, sa te asezi pe un pat (deci sa stai), una sa te dea cu cacaturi din alea si sa iti spuna basme despre rezultatele miraculoase dupa numai 10 sedinte, sa stai acolo sa se usuce alea pe tine (sa isi faca efectul) si dupa aceea sa te duci frumos acasa. Sau mai e varianta in care te mai si tine aia o ora, iti pune o mie de firicele pe tine impreuna cu un gel scarbos si te lasa sa stai acolo o ora, cat isi fumeaza ea tigara si sta pe feisbuc sa isi verifice notificarile. Dar nu ti se pare ca e un pic gresit sa slabesti stand? Nu iti suna un pic dubios?
Decat sa arunci banii ca sa stai ca o pleaşca acolo, intinsa, asteptand minunea ca a doua zi sa te trezesti mai putin bulanoasa si burtoasa, nu mai bine te duci tu la sala? Ca daca ai bani sa dai pe prostii din astea, cred ca ai avea bani si de o sala de fitness. Sau bine hai, n-ai bani..alearga in parc, e gratis!
Zic si eu.
Revin.
Despre Aneta
Tanti Aneta cunoscuta sub numele de domnisoara Aneta este nascuta in 1924, intr-o familie de burghezi, care la vremea aceea detinea un sfert din comuna Rosu . S-a nascut deci, in perioada interbelica, insa adolescenta i-a fost marcata de WW II. Studiile si le-a facut, bineinteles, la cele mai prestigioase scoli si a avut profesori care astazi sunt mari personalitati, precum Dimitrie Gusti. Vorbeste rusa, engleza si franceza si s-a plimbat nestingherita prin toata Europa. La varsta de douazeci si ceva de ani s-a indragostit de cineva, cu care nu i-a fost permis sa se casatoreasca (pentru ca el nu avea o situatie materiala prea stralucita) si in semn de protest, nu s-a mai casatorit niciodata. Tot in semn de protest, s-a mutat cu mama ei intr-un apartament din Bucuresti si s-a facut profesoara la o scoala de surdo-muti. Aneta are acum 87 de ani si locuieste in acelasi apartament (numai ca singura), este foarte sanatoasa si stie tot ce misca pe la TV. Probabil ca daca i-as pune un laptop in brate, s-ar invata cu el in maxim o saptamana. Aneta este genul de femeie-enciclopedie: stie geografie, etimologie, biologie, istorie. In plus, casa ei este ca un muzeu, cel mai nou obiect datand de prin anii `50. (Pardon, televizorul LCD de ultima generatie contrasteaza socant cu restul casei.) Gasesti la ea carti in editii princeps, obiecte de mobilier super vechi, bijuterii ante-retro si tot felul de alte rahatisuri de pe vremea lui Pazvante. Cand am intrat prima data in contact cu ea, era imbracata intr-un sarafan trei sferturi drept si dresuri si purta pantofi cu toc jos, albi, de piele. Mi-a oferit gem pe o farfuriuta si apa plata. Initial, am crezut ca s-a imbracat asa pentru ca avea musafiri, insa cu timpul, mi-am dat seama ca asa sta ea in casa. Aneta, in ciuda varstei ei, este o femeie extrem de cocheta, se vopseste roscat cu regularitate si se tunde „frantuzeste” o data pe luna. Are o singura problema: fiind crescuta in stil burghez, ea nu isi face curat in casa. Vreodata. Stratul de praf de la ea din casa sta marturie ca pe ea nu o deranjeaza acest lucru. As putea afirma ca tot ceea ce exista in acea casa s-a conservat atat de bine datorita prafului.
Scriu despre ea pentru ca o invidiez. A fost contemporana cu Eliade, cu Camil Petrescu, cu Blaga, cu Arghezi, intelege cu totul altfel lucrarile lor, a prins Bucurestiul in toata splendoarea lui, a trait in atmosfera descrisa de Calinescu in „Enigma Otiliei” si a primit un alt fel de educatie.
O inteleg de ce vrea sa traiasca tot in acele timpuri, pentru ca imi imaginez ca atunci cand se uita pe geam si vede trafic, gunoaie, manelisti injurand sau fete care nu stiu ce se arate mai intai, parca ii cam trece cheful de 2011. Stiu sigur ca mie mi-ar.
Revin.
Scriu despre ea pentru ca o invidiez. A fost contemporana cu Eliade, cu Camil Petrescu, cu Blaga, cu Arghezi, intelege cu totul altfel lucrarile lor, a prins Bucurestiul in toata splendoarea lui, a trait in atmosfera descrisa de Calinescu in „Enigma Otiliei” si a primit un alt fel de educatie.
O inteleg de ce vrea sa traiasca tot in acele timpuri, pentru ca imi imaginez ca atunci cand se uita pe geam si vede trafic, gunoaie, manelisti injurand sau fete care nu stiu ce se arate mai intai, parca ii cam trece cheful de 2011. Stiu sigur ca mie mi-ar.
Revin.
Ce mai...
Daca nu m-as fi dus la mare anul asta, m-as fi ofticat foarte tare ca uite ce se distreaza unii si eu nu, uite aia si-a pus poze de la mare pe feisbuc, toti prietenii/cunoscutii mei sunt la mare. Ca intarire pentru cele spuse, sta si postarea anterioara.
Asadar, m-am dus. Ce sa zic… cum sa descriu… frig, frig, mizerie, imbulzeala, nori, frig, trafic… dar momente tari alaturi de prieteni. Soarele l-am vazut doar vineri pe seara, deci l-am trecut absent in condica si i-am scazut nota la purtare la 4 ca sa nu promoveze.
Lumea…super diversa, am ajuns vineri seara prin Vama unde am stat vreo 2 ore, indeajuns ca sa imi fac o idée si sa imi inghete cu adevarat extremitatile. Sambata seara am fost in Mamaia, unde, conform asteptarilor mele, circul Globus era in plina desfasurare de forte. Trebuie sa recunosc ca ceea ce am vazut eu anul trecut a fost parfum fata de ce am vazut anul asta. Cate silicoane, buze umflate si par intins/buclat am vazut in seara aceea, nu am vazut in viata mea! Ca sa nu mai mentionez ca ma simt si prost ca nu am stiut ca se pot face rochii atat de minuscule care sa acopere strict bucile+ pe fofi si in sus, doar cat sa fereasca sfarcurile de frig. Se pare ca anul asta, animal printul a fost cea mai mare fita altfel nu-mi explic de ce atatea maimute s-au deghizat in leopardite, zebre si alte asemenea. Toate erau venite cu “ciuci” (cu accent pe ultimul i) pe care cred ca i-au gasit uitati prin aziluri de lux. Eu una m-am uitat cu ingrijorare la unii tataici daca n-au si perfuziile dupa ei dar nu am vazut nimic, poate aveau d-alea high tech bagate in pantaloni, de preferinta in fata, ca sa salveze si aparentele. Bineinteles, mai erau si aspirantele la statutul de tzitzi-mitzi veritabila, d-astea care n-aveau bani de silicoane dar isi pusesera 10000 de bureti in sutiene. Am mai vazut si cateva fete care erau bolnave de icter sau ceva, ca tare galbene mai erau! Oricum, m-am distrat copios.
Pacat ca vremea nu a fost mai prietenoasa….
Revin
Inevitabil, I surrender...
M-am gandit, m-am razgandit, m-am sucit, m-am rasucit, sa merg, sa nu merg de 1 mai la mare. Mi-am stors creierii cu argumente pro si contra, am dat cu banul, am citit in cafea/ceai, am cercetat stelele, mi-am citit horoscopul, am zis cu ini-mini-maini-mo, am cercetat statistici, sondaje, tot nu ma hotaram.
Eram decisa sa nu merg, sa evit sa astept 2 ore mancarea (proasta oricum), sa vad bimbos cu manelar accesoriu + ultimu’ Vuitton si sa imi perturbe campul vizual Cayenne-uri negre sau albe (ca acum esti sarac daca ai Mertz/BMW, asta doar daca nu esti pipitza cu botick rozick si unghii de 10cm cu gel, ca asa se accepta ).
M-am gandit ca totusi, astfel de detalii nesemnificative si amuzante pana la urma nu au voie sa imi strice obiceiul de a merge de 1mai la mare, ca doar merg de 7 ani, deci e traditie deja. Pana la urma, cu ajutorul Corinei am gasit o cale de mijloc. Ne cazam in Neptun si de acolo ne plimbam peste tot. Sper sa iasa cel putin foarte tare si sa ne distram de 10 ori mai mult ca anul trecut.
Sunt pregatita sa fac frigul, sa revad plaja pustie (daca stii cand /unde sa te duci), sa ma bata vantul sa imi zboare creierii, sa dansez non stop, sa rad ca maniaca si sa imi port toti ochelarii de soare! Bineinteles, de abia astept sa vad prestatia Circului Globus (fauna din Mamaia) si, poate, neasemuitul talent pe care il au vamaiotii de a bea in timp ce mictioneaza (priceless, trust me).
Bineinteles, va urma…
Eram decisa sa nu merg, sa evit sa astept 2 ore mancarea (proasta oricum), sa vad bimbos cu manelar accesoriu + ultimu’ Vuitton si sa imi perturbe campul vizual Cayenne-uri negre sau albe (ca acum esti sarac daca ai Mertz/BMW, asta doar daca nu esti pipitza cu botick rozick si unghii de 10cm cu gel, ca asa se accepta ).
M-am gandit ca totusi, astfel de detalii nesemnificative si amuzante pana la urma nu au voie sa imi strice obiceiul de a merge de 1mai la mare, ca doar merg de 7 ani, deci e traditie deja. Pana la urma, cu ajutorul Corinei am gasit o cale de mijloc. Ne cazam in Neptun si de acolo ne plimbam peste tot. Sper sa iasa cel putin foarte tare si sa ne distram de 10 ori mai mult ca anul trecut.
Sunt pregatita sa fac frigul, sa revad plaja pustie (daca stii cand /unde sa te duci), sa ma bata vantul sa imi zboare creierii, sa dansez non stop, sa rad ca maniaca si sa imi port toti ochelarii de soare! Bineinteles, de abia astept sa vad prestatia Circului Globus (fauna din Mamaia) si, poate, neasemuitul talent pe care il au vamaiotii de a bea in timp ce mictioneaza (priceless, trust me).
Bineinteles, va urma…
Am reusit !
1. sa ma eschivez (a se citi am adormit ca o mamaie) de la mersul la biserica in seara de Paste, deci sa nu ma calce toata lumea pe picioare ca sa ia “lumina” de la bricheta sfintita cu care popa isi aprinde trabucu’ dupa slujba de duminica
2. sa fac si o fapta buna, ca am salvat cel mai frumos pis mic de la pieire si i-am gasit si stapan grijuliu
3. sa evit pentru al cincilea weekend LA RAND porcaria aia de centru vechi si va urma sigur si al saselea weekend!
4. sa merg 3 zile LA RAND la sala,(si voi merge si azi, maine, poimaine) unde marturisesc ca –mi place tare mult, pacat ca am doar 1 luna gratis (din pacate 500 de eur pe 3 luni nu-mi permit)
5. sa nu mai injur atat de mult la volan (sunt intr-o stare zen de cateva zile se pare)
6. sa imi aranjez 1 Maiu la mare desi am zis ca nu ma mai duc…dar despre asta voi scrie un post (sau 2) separat
Revin.
2. sa fac si o fapta buna, ca am salvat cel mai frumos pis mic de la pieire si i-am gasit si stapan grijuliu
3. sa evit pentru al cincilea weekend LA RAND porcaria aia de centru vechi si va urma sigur si al saselea weekend!
4. sa merg 3 zile LA RAND la sala,(si voi merge si azi, maine, poimaine) unde marturisesc ca –mi place tare mult, pacat ca am doar 1 luna gratis (din pacate 500 de eur pe 3 luni nu-mi permit)
5. sa nu mai injur atat de mult la volan (sunt intr-o stare zen de cateva zile se pare)
6. sa imi aranjez 1 Maiu la mare desi am zis ca nu ma mai duc…dar despre asta voi scrie un post (sau 2) separat
Revin.
O nemultumire
La locul meu de munca, sunt instalate Office-uri 2003, “originale”, dar care au o mica hiba. Sunt in romana! Sincer, ma deranjeaza vizual sa vad Fisier, Editare, Vizualizare, Inserare, Format, Instrumente, Tabel, Fereastra, Ajutor in Word.
De ce naiba n-au tradus Microsoft Cuvant?
Asta este nimic, stangacia incepe atunci cand am de facut ceva. Poate vreau sa fac o “lipire speciala”, sau o “desenare table”, sau poate o “potrivire text interrupt”. WTF!?!?!?!??!?!
Ce pana mea e aia “Inserare intrerupere”? Sau “Atelier partajat”? Ce spanac sunt aia “ Tabulatori”??!?!?!
Ma rog de astia de la IT de 1 luna de zile sa imi puna si mie varianta in engleza, pentru care nu avem licenta, deci pe care nu e “politically correct” sa o folosim. Degeaba le-am explicat eu ca imi DORESC sa fiu “politically incorrect” numai sa am in puii mei ca tot omul Word in engleza!
Bineinteles, nu numai la Word e jale. Outlook-ul, cu minunatul lui “ Raspuns tuturor” nu este mai prejos. Poate vreau sa trimit un “mesaj nou corespondenta”, sau in loc sa atasez, sa “inserez un fisier” sau sa “inserez un element”. Pe numele lui Durky, cum e aia sa inserez un element!?! Culmea, folder nu au tradus. Stiu ca faptul ca e in romana ar trebui sa fie mai usor, dar pentru mine este un adevarat calvar!
“insereaza injuratura” Microsoft Office in romana!!!!!!
REVIN.
De ce naiba n-au tradus Microsoft Cuvant?
Asta este nimic, stangacia incepe atunci cand am de facut ceva. Poate vreau sa fac o “lipire speciala”, sau o “desenare table”, sau poate o “potrivire text interrupt”. WTF!?!?!?!??!?!
Ce pana mea e aia “Inserare intrerupere”? Sau “Atelier partajat”? Ce spanac sunt aia “ Tabulatori”??!?!?!
Ma rog de astia de la IT de 1 luna de zile sa imi puna si mie varianta in engleza, pentru care nu avem licenta, deci pe care nu e “politically correct” sa o folosim. Degeaba le-am explicat eu ca imi DORESC sa fiu “politically incorrect” numai sa am in puii mei ca tot omul Word in engleza!
Bineinteles, nu numai la Word e jale. Outlook-ul, cu minunatul lui “ Raspuns tuturor” nu este mai prejos. Poate vreau sa trimit un “mesaj nou corespondenta”, sau in loc sa atasez, sa “inserez un fisier” sau sa “inserez un element”. Pe numele lui Durky, cum e aia sa inserez un element!?! Culmea, folder nu au tradus. Stiu ca faptul ca e in romana ar trebui sa fie mai usor, dar pentru mine este un adevarat calvar!
“insereaza injuratura” Microsoft Office in romana!!!!!!
REVIN.
Miţa (B)aston.
Miţa (B)aston vine de undeva, dintr-un sătuc de pe lângă Bacău. Acolo, ea a fost crescută într-un mediu ecleziastic, unde mersul la biserică duminica era the highlight of the week. Şi uite aşa, Miţa noastră creştea, dar la Bucureşti visa. Se duse Miţa la liceu în Bacău, îl termină cu brio şi îşi rugă părinţii să o lase să plece la Bucureşti să facă facultatea. Ajunse Miţa noastră în cele din urmă la Bucureşti şi se apucă ea de învăţat teologie. Şi învăţa Miţa noastră de nu mai putea şi uite aşa, îşi luă Miţa licenţa şi se apucă de predat religie la clasele I-IV la o şcoală de la marginea capitalei. Şi un an, doi, Miţa fuse tare mândră de ea că ce mai predă ea la şcoala primară şi ce-i mai place! Dar, între timp, Miţa se emancipă şi începu să îşi dorească ceva mai mult. Se gândi ea ce se gândi şi se hotărî să facă o a doua facultate şi anume Sociologia la cu taxă, că deh.. e a doua facultate. Şi uite aşa, începu Miţa noastră primul an de socio. Miţa se ducea la facultate (destul de) frecvent şi îşi dădea cu părerea la toate cursurile şi îi suna telefonul cu clapetă în fiecare seminar cu o melodie de la September ca dovada că fata ştie ce se poartă şi că e în pas cu tehnologia. Miţa noastră se şi iubea, căci îşi dezmierda mereu favoriţii (barbă care încadrează de o parte şi de alta obrazul, lăsând bărbia liberă.) cu ghearele pe care şi le pilea de Paşti şi de Crăciun sau îşi scărpina extaziată cele 3 straturi de bărbie. Şi uite aşa, la fiecare curs se plângea de salariul ei mic de profesoară, că vrea şi ea la privat dar că n-o ia nimeni. Să nu credeţi că Miţa nu era şi fiţoasă, pentru că v-aţi înşela amarnic. Miţa se vedea soaţa lui Demiurg, căci îi ştia toate tainele şi nu ezita sa le împărtăşească cu cine o asculta. Fiind soaţa lui Demiurg, nimeni nu mai era ca ea şi nu i-ai fi putut ajunge la degeţelul mic de la picioruşul stâng (size 40). Dacă îndrăzneai să o contrazici, începea instant să se crizeze (necăsatorită, deci, Ne.) şi să îşi arate (la propriu) colţii, pentru că gura ei fusese proiectată special pentru astfel de cazuri. Era deci, înzestrată şi cu dinţi de dinozaur. Miţa era fată conştiincioasă, dar nu dădea cursurile nimănui şi se bucura ca o fetişcană când o surată de-a ei o dădea în bară. Se lăuda în stânga şi-n dreapta cu notele ei bune şi se căina că, sărăcuţa de ea, nu poate trece la buget că e la a doua facultate. Şi uite aşa, termină Miţa şi Sociologia (două facultăţi, cine mai era ca ea?) cu un mare tam-tam că de ce nu a luat Ea 10 la licenţă. Nu ştiu dacă Miţa s-a dus şi la masterat, dar ceva îmi spune că da.
Ieri am trecut pe lângă Miţa, care părea foarte supărată. Aş fi vrut s-o întreb dacă e aşa supărată pentru că a descoperit că are un caracter de cacao, presărat cu fulgi de ţaţă. M-am scârbit şi am trecut mai departe. Măcar să fie Miţa sănătoasă, să aibă unde să mai bage încă vreo două facultăţi şi tot să nu o angajeze nimeni.
Revin.
Ieri am trecut pe lângă Miţa, care părea foarte supărată. Aş fi vrut s-o întreb dacă e aşa supărată pentru că a descoperit că are un caracter de cacao, presărat cu fulgi de ţaţă. M-am scârbit şi am trecut mai departe. Măcar să fie Miţa sănătoasă, să aibă unde să mai bage încă vreo două facultăţi şi tot să nu o angajeze nimeni.
Revin.
Despre cum era sa ma spanzur..
si asta nu o singura data. Cum? Paaaai lucrez la o companie din aia de iti da ecuson cu numele tau, fata ta (poza de puscarie) si functia ta. Ecuson care are in spate inca o carteluta pe care o bingani cand vii si cand pleci, ca sa stie exact cand intarzii si sa te ia la rost sau sa te ignore total in cazul in care stai peste program. Bineinteles, banda aceea de care este agatat ecusonul este inscriptionata cu numele companiei, pentru ca, atunci cand te duci la magazinul din colt sa stie si clientii care mai sunt pe acolo ca X care lucreaza la compania Y si-a luat sana si hartie igienica. Scopul acestui ecuson pentru mine nu este decat acela ca, in cazul in care uit cum ma cheama sau unde lucrez paaac ma uit pe ecuson si ma luminez. Sau, daca vreau sa ma deprim, sa ma uit la poza trista cu fata mea trista. Acest ecuson este irelevant pentru postul pe care il ocup, pentru ca nu lucrez cu clientii ca sa stie tanti Marioara cu cine vorbeste. Mai nou, ecusonul simte cat il urasc si vrea sa ma omoare. De fiecare data (cu cateva rateuri) reuseste sa ma (aproape) sugrume atunci cand ma ridic de pe scaun, agatandu-se de birou. Ca sa fie mai fericit, l-am decorat cu cateva aptibilduri cu Hello Kitty da nu prea cred ca ii prieste, pentru ca tot nu inceteaza sa ma sugrume. Practic, dupa o zi de lucru ma simt epuizata numai dupa lupta asidua impotriva ecusonului meu. Am incercat sa il fraieresc si sa nu il port sau sa il atasez la pantaloni, dar mi s-a atras atentia ca politica firmei e sa il tin de gat, asa cum o vaca este obligata sa isi poarte talanga zi de zi.
Ma voi razbuna! MWAHAHAHA! (Mojo Jojo laugh)
Revin.
Ma voi razbuna! MWAHAHAHA! (Mojo Jojo laugh)
Revin.
Cum mi-am dat seama ca sunt cu adevarat bolnava
Aceasta revelatie am avut-o fix acum 2 minute. Eu, sclava ciocolatei, care as manca la orice ora din zi si din noapte Milka si nu pot rezista vreodata inghetatei de cioco (sau pepene galben), am luat o gura de Lion si dupa aceea nu mi-a mai trebuit si l-am lasat pe birou. Adica, ce e in neregula cu mine?!?!? Eu, care am mancat un Lion- King Size in nu mai mult de 2 minute (si mai si conduceam), acum sa ma las batuta dupa numai o bucatica?!?! And then, it hit me: sunt cu adevarat bolnava. *Sfantul Nurofen intarzie sa dea vreun rezultat asa ca am apelat si la varul lui, Preafericitul Coldrex. Revin.
Random.
Din pacate, ma numar printre "norocosii" care racesc vara. Se pare insa ca am reusit sa ma autodespasesc, lucru rar intalnit, Cum m-am autodepasit? Simplu! Am racit asta vara, asta toamna, bineinteles, asta iarna, si cu multa gratie am reusit sa nu ratez (a se citi strike) nici aceasta primavara (desi ea a inceput de exact 28 de zile). Culmea e ca nici nu m-am chinuit prea mult, pentru ca soarele cu dinti de sambata m-a dus de nas ca pe ultima fraiera din curtea scolii. Bratele mele au fost fericite tare ca le-am scos la soare, insa se pare ca o combinatie de genul tricou+spalat masina+ vant nu este egal love. Dar macar a fost egal ceva si anume raceala! Sa nu zic ca a trecut weekendul si eu nu m-am ales cu nimic. Poate asta a fost pedeapsa pentru ura mea fata de centrul vechi si pentru bucuria (malefica) manifestata cu prisosinta ca nu am calcat pe acolo TOT weekendul. In schimb, nu m-am putut abtine sa nu ma duc cu turma la H&M. De vineri, de cand s-a deschis magazinul, imi statea ca un ghimpe-n coaste si ma manca grav sa trec “o tura doar” prin magazin. M-am abtinut cat am putut, insa duminica am cedat tentatiei (I surrender). Fauna din magazin era extrem de diversa, de la pitzi cu botick roz bon-bon, la tipe “fashion victims” cu toace de 17, iar unele venisera ca la muzeu, in vizita. Am reusit asa, printre picaturi sa imi iau o rochita de vara (poate asta e alta pedeapsa pentru raceala) si niste ochelari de soare (eterna poveste). Ideea e ca daca e sa ma mai duc (si sigur ma mai duc chiar daca acum sunt hotarata sa nu), o sa ma duc in cursul saptamanii, pana in ora 16:00, sa fie mai gol. In mod sigur, nu o sa mai fac greseala de duminica. Am totusi sa le transmit ceva celor de la H&M: 1. Atunci cand sunt 1000 de persoane (poate exagerez) in magazin care ma calca pe picoare, in mod sigur nu housereala tracasanta ma va determina sa cumpar. 2. Trebuia sa deschideti toate magazinele odata, pentru ca dintr-un magazin H&M aerisit as fi cumparat mult mai multe chestii, deci ati fi facut mai multi bani de pe urma mea. 3. Desi spatiul inchiriat este enorm, tot am avut impresia ca hainele sunt ingramadite. 4. Si acum, ca v-ati convins de succes, mai usor cu atata publicitate, ca m-ati sufocat!
Cu ceiuc si Saint Nurofen,
Voi reveni.
I heart sunglasses
Nu sunt genul de femeie care are 25 de perechi de pantofi, 1000 de articole vestimentare si 500 de briz-brizuri. Nu arunc sume exorbitante pe haine si nici nu plang la vederea unor pantofi prea scumpi pentru bugetul meu. DAR: sufar cumplit la vederea unor ochelari de soare perfecti pe care nu mi-i permit, iar daca intr-un magazin de haine (ex.Mango) exista si un stativ cu ochelari de soare, acolo ma infig. Nu ma impresioneaza nicio bluza, niciun pantof, nicio rochie, asa cum ma inmoaie ochelarii de soare. Se poate intelege deci, ca am foarte multe perechi de ochelari (nu le stiu numarul exact) si de firma si de nefirma, de iarna, de vara, de primavara, de plaja, de toamna, de condus, de purtat la tocuri, de luat la munca, de purtat la tenesi.. deci, de forme si culori variate. In principiu ei sunt mari, foarte mari si alarmant de mari. Problema e ca nu stiu sa ma opresc. As cheltui sume enorme pentru o pereche de ochelari, fara sa imi fac nici cel mai mic proces de constiinta. Partea nasoala e ca am ajuns sa ma ascund de mama cand imi mai cumpar cate o pereche (in medie una pe luna), pentru ca ea nu vede utilitatea atator perechi de ochelari. Partea buna e ca port toate perechile pe care le am (cu cateva exceptii, desigur), mor de oftica daca stric sau pierd vreuna si nu dau cu imprumut mai niciodata. Prietenii mei s-au obisnuit deja cu aceasta problemuta a mea si cu expresia fetei mele cand mai am vreo revelatie “D-astia n-am!”. Incercarile de a ma normaliza (pe principiul -2-3 perechi sunt de ajuns-) au esuat din start. Nu imi imaginez o zi perfecta fara ca eu sa port ochelari de soare iar terapia prin shopping are efect doar prin achizitia unei perechi de ochelari (asezonata cu inghetata de pepene galben).
Fiecare cu piticii lui, nu? :D Too much is never enough!
Revin.
P.S. Da, acum economisesc pentru o pereche pe care am ochit-o saptamana trecuta.
50 de metri garduri
Ah, cat de tare urasc centrul vechi! Dar si mai tare ii urasc pe bajetii (mai nou si fetili) de la parcarile facute ad-hoc, eternii "Da-i ca merge".
Sa zicem ca e vineri seara si mergi cu masina dinspre Unirea catre Eroilor, pe Splai. Nu cred ca sunt singura iritata de numarul politistilor de acolo (veniti la o ciupeala), numarul taxiurilor si numarul bajetilor parcangii. Urmarind traseul : la Hanu' lu Manuc este MEREU un echipaj de politie responsabil cu nimic, 5 metri mai incolo alt echipaj de politie responsabil cu bariera, taxiuri pana la refuz, masini muuulte pe partea dreapta incercand sa gaseasca un locsor de parcare si parcangii amplasati la distanta de 1m unul de altul. Pentru cei care vor sa mearga inainte, ghinion! Faza asta se intampla si in cursul saptamanii, dar moderat. In weekend sa nu cumva sa treci pe acolo, daca nu ai nervii tari. Practic, sunt cei 50 de metri ai iadului!
Chiar daca tu vrei decat sa treci, sa iti vezi linistit de drum, fara indoiala ca bajetii care vor sa iti ofere un loc de parcare in mijlocul strazii vor sari exaltati in fata masinii tale.(Eu una ador sa ma ghideze o fatuca de 14 ani cu un copil in brate!) Totusi, am o dilema: daca tot fac destul de multi bani de la tampitii/nefericitii soferi, de ce naiba nu se spala? Adica, e 3 lei un sapun, cat o parcare de Dacie. Daca vor, pot sa isi ia si gel de dus, 10lei, cat o parcare de Mertz. Ca sa nu mai zic de saruri de baie si creme miraculoase care costa cam 40lei adica contravaloarea unei parcari de Maybach sau Cayenne. Dupa ce ca te jecmanesc pe fata, nici macar nu au bunul simt sa se spele.
Centrul vechi e bad juju, va zic eu!
Revin.
The Grey Shit Hole
Revin cu o „Poveste din gaura gri”, care este Mega Image din Vuittan.
Ma duc frumos sa cumpar pentru acasa unele, altele, sa fie acolo la pastrare. Deci, zic, sa iau niste viduri, paine, suc. Ajunge. Buuun, ma duc la casa. Vuitta de la casa, ma intreaba: „Punguta doriti?”. Eu incerc sa fac o gluma catre frustrata sexual „ Daca nu-i cu doi bani, nu vreau” (semn ca ma enerveaza termenul „punguta”,”pungulita”,”pungita” si alte diminutive tampite pentru o punga pseudo-bio). Vuitta beleste ochii la mine mirata si in timp ce imi scaneaza pretiosul muschi de porc la vid, paaaac il scapa pe jos. Se scuza femeia intr-un mod foarte pudic si ii zic ca nu-i nimic, sa trimita pe cineva sa imi ia alt pachetel. „Adica cum, alt pachetel?”. Zic „Doar nu l-oi lua p-asta pe care l-ai scapat mataluta pe jos”. Se apuca vuitta sa imi stearga frumos pachetul si reuseste cumva sa il si deschida.(drept vorbind, eu nici cand vreau nu reusesc sa deschid vidurile si trebuie sa apelez mereu la tovarasa mea foarfeca, deci un punct pentru Nf). In spatele meu, coada ca la nebuni. Zic frumos „ Tanti, da-mi naiba alt pachet si gata”. „Nu, nu. Luati-l pe asta. Ce are?” Bineinteles ca atunci cand am auzit asa o ineptie, mi s-au bulbucat ochii de nervi. Adica cum ce are?!!? WTF?! (Cazul s-a solutionat cu o discutie cu un sef de pe acolo, in urma careia am primit ce am vrut). Alta era ideea. Frustrata sexual (deci, Nf sau Prea-F, una din 2) ma intreba senina ce are un pachet de mezeluri vidat, pe care ea l-a scapat pe jos/ deschis ulterior. Nimic, ce rahat sa aiba?
Poate am eu o problema. Zic doar poate.
Revin.
Ma duc frumos sa cumpar pentru acasa unele, altele, sa fie acolo la pastrare. Deci, zic, sa iau niste viduri, paine, suc. Ajunge. Buuun, ma duc la casa. Vuitta de la casa, ma intreaba: „Punguta doriti?”. Eu incerc sa fac o gluma catre frustrata sexual „ Daca nu-i cu doi bani, nu vreau” (semn ca ma enerveaza termenul „punguta”,”pungulita”,”pungita” si alte diminutive tampite pentru o punga pseudo-bio). Vuitta beleste ochii la mine mirata si in timp ce imi scaneaza pretiosul muschi de porc la vid, paaaac il scapa pe jos. Se scuza femeia intr-un mod foarte pudic si ii zic ca nu-i nimic, sa trimita pe cineva sa imi ia alt pachetel. „Adica cum, alt pachetel?”. Zic „Doar nu l-oi lua p-asta pe care l-ai scapat mataluta pe jos”. Se apuca vuitta sa imi stearga frumos pachetul si reuseste cumva sa il si deschida.(drept vorbind, eu nici cand vreau nu reusesc sa deschid vidurile si trebuie sa apelez mereu la tovarasa mea foarfeca, deci un punct pentru Nf). In spatele meu, coada ca la nebuni. Zic frumos „ Tanti, da-mi naiba alt pachet si gata”. „Nu, nu. Luati-l pe asta. Ce are?” Bineinteles ca atunci cand am auzit asa o ineptie, mi s-au bulbucat ochii de nervi. Adica cum ce are?!!? WTF?! (Cazul s-a solutionat cu o discutie cu un sef de pe acolo, in urma careia am primit ce am vrut). Alta era ideea. Frustrata sexual (deci, Nf sau Prea-F, una din 2) ma intreba senina ce are un pachet de mezeluri vidat, pe care ea l-a scapat pe jos/ deschis ulterior. Nimic, ce rahat sa aiba?
Poate am eu o problema. Zic doar poate.
Revin.
Uichend! Puhoiul sa iasa!
Vineri: Pai hai sa mergem in centrul vechi. Greseala! Nimerim in *Vintage*, cel mai prost pub care exista, plin de hipsteri cu moţ si cardigan sau fufe cu esarfe trendi. In acest local, bineinteles ca nu se serveste cafea vineri seara. Ba chiar barmanul m- a intrebat cu un aer fiţos daca e prima data cand vin acolo. Da, si chiar ultima. Ca nu serviti freshuri si cafele seara! Al doilea esec: am intrat intr-un alt bar-pub-club, Bordelo (sau era cu doi de l?). Acolo, nişte tătăici imi zambeau languros. Mai erau niste femei care isi pierdusera tineretea pe acolo, hipsteri, dansatoare date cu auriu pe buci, cocktailu’ de 20 lei, asadar, in 10 minute eram in fata localului, pregatite pentru alte aventuri nefericite. Am ajuns pana la urma in Silver Church, unde era puhoi de lume (deh, era intrarea gratis) si unde m-am simtit ca in jungla, incercand sa imi apar perimetrul de 50 de cm pe care il castigasem atat de greu! Ca trebuia sa ma gandesc cu 20 de minute inainte sa ma duc la toaleta, asta nu trebuie sa mai mentionez, dar macar Malibu Cola (noua mea pasiune) era la un pret decent si servita asa cum trebuie. A si m-am intalnit si cu Iubi si Beibi si s-a incins super party!
Sambata: Din pacate, am ajuns iar in centrul vechi (pe care il detest la modul cel mai sincer pentru ca puhoiul de oameni este omniprezent si nu ai unde sa parchezi civilizat), intr-un bar pe nume Scarlet . Aerisirea inexistenta si un aer conditionat setat pe 17 grade mi-au oferit minunatele senzatii ale unui brain freeze de toata frumusetea. Acel mix extraordinar de fum de tigara combinat cu aer conditionat in ceafa m-au facut sa uit cu desavarsire ca mai voiam sa ies intr-un club dupa si m-a facut sa ma indrept spre casa robotic.
Duminica: Am facut eroarea de a merge la film la Plaza. La ‘Limitless’, un film un pic ciudat, un pic interesant, un pic exagerat pe alocuri, per total, O.K. Din nou, pipitele de mall si cocalarii m-au gonit repede repede din mall.
Revin.
*
Se trezise cu gura uscata. Incercase amuzata sa refaca piesa cu piesa tot ceea ce se intamplase cu o seara inainte. Se intoarse si il vazu dormind adanc cu o perna in brate si cu urme sterse de ruj rosu pe umar. Zambi si se duse spre baie. Se uita in oglinda la machiajul uscat care ii mai ramasese pe fata. Ce bine arata aseara! Se demachia si inca derula in gand firul povestii. Se duse in bucatarie sa bea apa si o cuprinse ingrijorarea. Daca afla? Isi auzi telefonul sunand din dormitor. Se grabi sa raspunda. Era B., iubitul ei, o invita diseara la cafea. Accepta, putin incurcata. M. se trezise si ii observase grimasele.
- Ma duc sa fac un dus, ii spuse.
Ca si cum nu auzise nimic, Elena incuviinta cu un gest scurt. Il urmari cum se duce spre dus, cu mersul lui de dimineata, tarsait, atat de familiar. Astepta 2 minute si intra peste el in baie. M. nu schitase nimic. Stia, o astepta. Elena il urmari cum intra in dus si ii examina asa cum facea demult, semnul de pe spate. Il privea muta, asa cum cineva priveste un film vechi vazut si revazut. Se urca pe masina de spalat si se examina iar in oglinda. Trecusera 5 ani de cand nu mai fusese in postura asta si se revazu in ultimul an de liceu, cu parul zburlit, cu sanii mici si rotunzi, cu acea dezinvoltura comportamentala pe care doar atunci o poti avea. Nu se schimbase chiar asa mult. Ce-i drept, parul acum ii sta intr-o ordine si formele corpului i se definitivasera. Numai el ramasese la fel. Se intoarse spre el, curioasa. Chiar nu se schimbase deloc? Revazu rujul rosu de pe umar si isi aduse aminte de noaptea trecuta. Zambi din nou, melancolica. Cine ar fi crezut? Isi aprinse o tigara din pachetul lui si se uita la el jucausa. Nu ii parea rau, dar se hotarase.
- Parca te lasasei de fumat, observa M.
- M-am lasat.
- Ma duc sa fac un dus, ii spuse.
Ca si cum nu auzise nimic, Elena incuviinta cu un gest scurt. Il urmari cum se duce spre dus, cu mersul lui de dimineata, tarsait, atat de familiar. Astepta 2 minute si intra peste el in baie. M. nu schitase nimic. Stia, o astepta. Elena il urmari cum intra in dus si ii examina asa cum facea demult, semnul de pe spate. Il privea muta, asa cum cineva priveste un film vechi vazut si revazut. Se urca pe masina de spalat si se examina iar in oglinda. Trecusera 5 ani de cand nu mai fusese in postura asta si se revazu in ultimul an de liceu, cu parul zburlit, cu sanii mici si rotunzi, cu acea dezinvoltura comportamentala pe care doar atunci o poti avea. Nu se schimbase chiar asa mult. Ce-i drept, parul acum ii sta intr-o ordine si formele corpului i se definitivasera. Numai el ramasese la fel. Se intoarse spre el, curioasa. Chiar nu se schimbase deloc? Revazu rujul rosu de pe umar si isi aduse aminte de noaptea trecuta. Zambi din nou, melancolica. Cine ar fi crezut? Isi aprinse o tigara din pachetul lui si se uita la el jucausa. Nu ii parea rau, dar se hotarase.
- Parca te lasasei de fumat, observa M.
- M-am lasat.
Tiiit Tiiit!!!!!
Urasc jepcarii din trafic. Scenariile pot avea diferite forme:
1. Individul iese de pe o strada laturalnica cu jumate de “gipan” in mijlocul strazii, ostentativ, si te injura de te face albie de porci ca nu il lasi si pe el sa se “bage”
2. Vii tu frumos pe o strada principala, muzica buna, pasarelele canta, totul e minunat, si il vezi pe el, pe porc. Sta la panda de pe o strada laturalnica, vrea si el sa se bage. Aveti eye contact si va urmariti miscarile. Tu in gandul tau :”n-o avea asa tupeu sa se bage la japca”, el in gandul lui “aaaa, e fata, deci e varza la volan.. ia sa ma bag eu mwahahahaha (Mojo Jojo laugh)”. La 2 metri in fata ta, tzushhht se baga bou`(pardon, porcu’). Tu… frana, astea, claxoane, injuraturi etc. El.. “e, da ce-am facut?”
3. Te duci spre casa intr-un mod civilizat dupa o zi fucked-up de munca. De pe stradute sau de prin curti de corporatii mai sunt si altii care se duc acasa. La aceeasi ora. Bineinteles, nu se asigura. Cursa cu obstacole. Why bother?
4. Magari d-astia de iti iau fata sa ajunga ei primii la semafor. Da-te tu, ca sa trec eu. Ce semnal? Scump domne! Ce, nu stiati ca semnalizatul este optional cand schimbati benzile? Aflati acum!
5. Tzoparlanii cu Mertz sau BMW care te claxoneaza ca mergi prea incet (pe banda de VITEZA din oras!!) si te depasesc pe linie continua (sau si mai bine, pe dubla continua) si nu ii prinde niciodata politia.
6. Cretinii care te claxoneaza cand opresti la trecerile de pietoni. Hai baaaaa ce proasta esti! De ce ai oprit sa treaca tot poporu? Tiit Tiiit!!!
Or fi si femeile praf in trafic (nu zic nu) dar nici cu unii barbati nu mi-e rusine. Spre exemplu, cum sunt unii cimpanzei TIR-isti care se opresc la 2 mm de masina ta, sa mori si nu alta de atac de cord. Saaaau, cum sunt unele amibe care conduc maxi-taxi si care si-au gresit meseria ( trebuia sa se faca piloti de curse nu soferi de transport public). In aceeasi categorie, includ si loganistii taranoi si injectati cu nush ce boostere de “mujchi” (pe principiul “mujchii mei minte nu are”) care conduc de parca si-ar fi cumparat strada si care, daca fac plici tot din vina lor, scot bata (sau clasicul lant) de la purtator. Bineinteles, nu pot sa ii omit pe provincialii de weekend cu masini “tunate” care trimit bezele pe la semafoare, in drum spre “Bambu” pe sistemul “Pepuse, te duci la Bambu? Ne vedem acolo”. Mhm. Not.
Revin.
1. Individul iese de pe o strada laturalnica cu jumate de “gipan” in mijlocul strazii, ostentativ, si te injura de te face albie de porci ca nu il lasi si pe el sa se “bage”
2. Vii tu frumos pe o strada principala, muzica buna, pasarelele canta, totul e minunat, si il vezi pe el, pe porc. Sta la panda de pe o strada laturalnica, vrea si el sa se bage. Aveti eye contact si va urmariti miscarile. Tu in gandul tau :”n-o avea asa tupeu sa se bage la japca”, el in gandul lui “aaaa, e fata, deci e varza la volan.. ia sa ma bag eu mwahahahaha (Mojo Jojo laugh)”. La 2 metri in fata ta, tzushhht se baga bou`(pardon, porcu’). Tu… frana, astea, claxoane, injuraturi etc. El.. “e, da ce-am facut?”
3. Te duci spre casa intr-un mod civilizat dupa o zi fucked-up de munca. De pe stradute sau de prin curti de corporatii mai sunt si altii care se duc acasa. La aceeasi ora. Bineinteles, nu se asigura. Cursa cu obstacole. Why bother?
4. Magari d-astia de iti iau fata sa ajunga ei primii la semafor. Da-te tu, ca sa trec eu. Ce semnal? Scump domne! Ce, nu stiati ca semnalizatul este optional cand schimbati benzile? Aflati acum!
5. Tzoparlanii cu Mertz sau BMW care te claxoneaza ca mergi prea incet (pe banda de VITEZA din oras!!) si te depasesc pe linie continua (sau si mai bine, pe dubla continua) si nu ii prinde niciodata politia.
6. Cretinii care te claxoneaza cand opresti la trecerile de pietoni. Hai baaaaa ce proasta esti! De ce ai oprit sa treaca tot poporu? Tiit Tiiit!!!
Or fi si femeile praf in trafic (nu zic nu) dar nici cu unii barbati nu mi-e rusine. Spre exemplu, cum sunt unii cimpanzei TIR-isti care se opresc la 2 mm de masina ta, sa mori si nu alta de atac de cord. Saaaau, cum sunt unele amibe care conduc maxi-taxi si care si-au gresit meseria ( trebuia sa se faca piloti de curse nu soferi de transport public). In aceeasi categorie, includ si loganistii taranoi si injectati cu nush ce boostere de “mujchi” (pe principiul “mujchii mei minte nu are”) care conduc de parca si-ar fi cumparat strada si care, daca fac plici tot din vina lor, scot bata (sau clasicul lant) de la purtator. Bineinteles, nu pot sa ii omit pe provincialii de weekend cu masini “tunate” care trimit bezele pe la semafoare, in drum spre “Bambu” pe sistemul “Pepuse, te duci la Bambu? Ne vedem acolo”. Mhm. Not.
Revin.
Stanton
A, si am uitat sa va spun ca azi ..se intampla asta si cica m-as duce.Dar eu nu recunosc nimic.
Revin
Later update : Da, am fost la acest "eveniment". Nu mai fusesem in Atelierul de Productie pana acum, locul in sine a fost O.K., putin cam creepy pentru gusturile mele dar aerisit. Despre lumea care a fost, ce sa zic... ciudati si bineinteles, drug addicts la tot pasul. Anumite "manifestari" mi s-au parut extrem de ingrijoratoare si am zis ca nu mai calc la "evenimente" la care participa o asa fauna E V E R. Despre muzica..ce sa zic, am simtit ca a fost aceeasi melodie timp de 4 ore (mentionez ca m-am informat de pe Youtube despre genul de muzica a participantilor si parea extrem de promitator). Intr-un cuvant, a fost Bleh!
Cred ca nu-mi mai doresc sa vina DJ-ii mei mult iubiti in Romania, pentru ca fauna locala mi-ar strica dispozitia. Si acum ma bucur ca nu a mai fost organizat White Sensation in Romania. O sa ma duc eu la ei.
Girl stuff
Pe lumea asta, doua persoane sunt EXTREM de importante pentru mine (bine, in afara de parinti care sunt pe primul loc, prieteni, prieten etc), si anume coafeza si cosmeticiana (pensatoarea, cum ii zic eu). In general nu imi place sa le schimb, le sunt client fidel si ajungem la un moment dat sa ne stim vietile si sa devenim ff apropiate.
In materie de coafeze, am avut-o ani de zile (mai exact de la 14 ani, acum avand 23), pe Laura. Am o istorie intreaga cu ea, a venit de la mare doar ca sa ma coafeze pe mine pentru balul de a XII-a, etc. Numai la ea ma tundeam, coafam. Nimeni altcineva nu punea mana (a se citi foarfeca) pe parul meu perfect. Asta pana acum vreo 2 ani, cand Laura si-a descoperit mari probleme de sanatate, in urma carora si-a revenit, dar nu prea mai profeseaza. Nici macar pentru mine. Si da-i nene si cauta-ti coafeza. Pe toate le comparam cu Laura mea, toate m-au tuns dupa cum le-a dus capul, niciuna cum am vrut eu. Ba m-am dus chiar si la hair schimbist ca sa isi bata joc de parul meu intr-un mod crunt si scump al naibii. Saptamanile trecute am zis ca nu se mai poate, trebuie sa ma tund. Neaparat. Am riscat si mi-am luat un voucher care includea si tuns. M-am distrat fff tare imaginandu-mi cum va trebui sa port caciula 3 saptamani. Coaforul, putin cam obscur. Insa tipa! M-a tuns exact cum am vrut eu, nimic in plus, nu a incercat sa isi dea aere de mare stilist. M-a ascultat si m-a aranjat exact exact cum am vrut eu. A fost click spontan. Cristina o cheama si ma mai duc si a doua oara. Sigur.
In materie de cosmeticiene, Amalia m-a pensat tot asa ani buni, de pe la 17 ani pana pe la 21, cand a plecat in Dubai sa penseze acolo. Dupa nenumarate incercari, am gasit o cosmeticiana de care sunt multumita, dar parca tot Amalia ma pensa mai bine. Nici la Anastasia spanac-in-prastie nu am avut marea revelatie. Cosmeticiana care ma penseaza acum, penseaza ok, dar nu are o personalitate prea friendly (poate si orele tarzii la care imi fac programarile o scarbesc). Nu stiu, sa zicem ca inca imi caut cosmeticiana.
Azi m-am rasfatat si, cu ajutorul Cristinei, m-am relaxat total.
Deci sunt zen.
Revin.
In materie de coafeze, am avut-o ani de zile (mai exact de la 14 ani, acum avand 23), pe Laura. Am o istorie intreaga cu ea, a venit de la mare doar ca sa ma coafeze pe mine pentru balul de a XII-a, etc. Numai la ea ma tundeam, coafam. Nimeni altcineva nu punea mana (a se citi foarfeca) pe parul meu perfect. Asta pana acum vreo 2 ani, cand Laura si-a descoperit mari probleme de sanatate, in urma carora si-a revenit, dar nu prea mai profeseaza. Nici macar pentru mine. Si da-i nene si cauta-ti coafeza. Pe toate le comparam cu Laura mea, toate m-au tuns dupa cum le-a dus capul, niciuna cum am vrut eu. Ba m-am dus chiar si la hair schimbist ca sa isi bata joc de parul meu intr-un mod crunt si scump al naibii. Saptamanile trecute am zis ca nu se mai poate, trebuie sa ma tund. Neaparat. Am riscat si mi-am luat un voucher care includea si tuns. M-am distrat fff tare imaginandu-mi cum va trebui sa port caciula 3 saptamani. Coaforul, putin cam obscur. Insa tipa! M-a tuns exact cum am vrut eu, nimic in plus, nu a incercat sa isi dea aere de mare stilist. M-a ascultat si m-a aranjat exact exact cum am vrut eu. A fost click spontan. Cristina o cheama si ma mai duc si a doua oara. Sigur.
In materie de cosmeticiene, Amalia m-a pensat tot asa ani buni, de pe la 17 ani pana pe la 21, cand a plecat in Dubai sa penseze acolo. Dupa nenumarate incercari, am gasit o cosmeticiana de care sunt multumita, dar parca tot Amalia ma pensa mai bine. Nici la Anastasia spanac-in-prastie nu am avut marea revelatie. Cosmeticiana care ma penseaza acum, penseaza ok, dar nu are o personalitate prea friendly (poate si orele tarzii la care imi fac programarile o scarbesc). Nu stiu, sa zicem ca inca imi caut cosmeticiana.
Azi m-am rasfatat si, cu ajutorul Cristinei, m-am relaxat total.
Deci sunt zen.
Revin.
Today`s list
Astept/ vreau :
- ziua in care sa vad ca vin in Romania : Dada Life, Axwell, Vato Gonzalez, Afrojack, Laidback Luke, Steve Angello, Tocadisco, Bodyrox, Diplo, Major Mazer (and the list goes on and on), macar unul din cei mentionati
- ziua in care sa nu vad vreun mos scarpinandu-se-n cur sau mai rau, aranjandu-si the balls inainte sa se aseze ( no offense dudes )
- sa nu mai aud vreodata melodia aia cu Ne place, pentru ca mie nu imi place
- sa treaca macar o saptamana in care sa nu calc in ceva scarbos, namely Cah
- sa vina momentele in care sa ma trezesc dimineata cu placere (not gonna happen soon)
- sa ajunga sa imi placa stafidele ( really hate those)
- sa primesc o marire de salariu
- sa nu se mai scumpeasca benzina, ba chiar sa o ieftineasca (substantial)
- sa mananc ciocolata in fiecare zi si sa nu ma ingras si peste 10 ani
- sa nu mai injur atat de mult la volan (si in general)
- sa nu mai vad botino-sandalele si anul acesta
(To be continued at some point)
Revin.
- ziua in care sa vad ca vin in Romania : Dada Life, Axwell, Vato Gonzalez, Afrojack, Laidback Luke, Steve Angello, Tocadisco, Bodyrox, Diplo, Major Mazer (and the list goes on and on), macar unul din cei mentionati
- ziua in care sa nu vad vreun mos scarpinandu-se-n cur sau mai rau, aranjandu-si the balls inainte sa se aseze ( no offense dudes )
- sa nu mai aud vreodata melodia aia cu Ne place, pentru ca mie nu imi place
- sa treaca macar o saptamana in care sa nu calc in ceva scarbos, namely Cah
- sa vina momentele in care sa ma trezesc dimineata cu placere (not gonna happen soon)
- sa ajunga sa imi placa stafidele ( really hate those)
- sa primesc o marire de salariu
- sa nu se mai scumpeasca benzina, ba chiar sa o ieftineasca (substantial)
- sa mananc ciocolata in fiecare zi si sa nu ma ingras si peste 10 ani
- sa nu mai injur atat de mult la volan (si in general)
- sa nu mai vad botino-sandalele si anul acesta
(To be continued at some point)
Revin.
O zi buna in continuare (my ass)!!
Am fost azi la Mega sa cumpar ghidurele. La casa, am platit, mi-am luat sacosica si dupa aceea casiera mi-a urat “o zi buna in continuare!”. Pai sa vedem: ca sa fie in continuare, inseamna ca am avut o zi buna pana acum. Ceea ce e neadevarat. De ce? Pai, sa vedem:
1. E luni!( That says it all)
2. M-am trezit la 7:00 a.m ( din cauza punctului 1, of course, clasa muncitoare..)
3. Mi-am bagat tusul in ochi (screw you, morning!)
4. Cand am iesit din bloc am calcat fix intrun CAH de catel (asta e probabil din cauza punctului 2, pentru ca aveam privirea prea intetosata de somn dar si a punctului 3, ochiul drept fiind putin dezorientat)
5. M-am urcat in masina fara sa-mi dau seama ca nu m-am sters pe pantofi de CAH (dau vina tot pe punctul 2, pentru ca mi-a intetosat si mintile)
6. Am bagat benzina cu 5,21/ l (Scump ca toti dracii, o sa dau faliment. Deci, am injurat si m-am uitat cu scarba la toti angajatii Petrom si nici nu i-am dat bacsis tipului care mi-a pus benzina si mi-a spalat si geamurile. In semn de protest, fireste.)
7. La munca, am dat cafeaua (mai bine spus 3in1) pe mine. Nu stiu cum, e inca blurry, tot vina punctului 2. Bine ca port totusi o camasa crem, am stiut eu ceva de dimineata.
A nu se intelege ca m-am dus la Mega la 14:00, ci exact la 10 dimineata. Adica dupa 3 ore de chin, am toate motivele sa sper sa nu am o ASA zi buna in continuare!
Totusi, numar zilele pana vineri, cand chiar o sa am o zi buna, chiar de-ar fi sa calc in toti cacatii din Bucuresti, sa ninga, sa ploua, sa faca astia benzina 6 lei si sa fac baie in cafea imbracata cu hainele de munca.
Revin.
1. E luni!( That says it all)
2. M-am trezit la 7:00 a.m ( din cauza punctului 1, of course, clasa muncitoare..)
3. Mi-am bagat tusul in ochi (screw you, morning!)
4. Cand am iesit din bloc am calcat fix intrun CAH de catel (asta e probabil din cauza punctului 2, pentru ca aveam privirea prea intetosata de somn dar si a punctului 3, ochiul drept fiind putin dezorientat)
5. M-am urcat in masina fara sa-mi dau seama ca nu m-am sters pe pantofi de CAH (dau vina tot pe punctul 2, pentru ca mi-a intetosat si mintile)
6. Am bagat benzina cu 5,21/ l (Scump ca toti dracii, o sa dau faliment. Deci, am injurat si m-am uitat cu scarba la toti angajatii Petrom si nici nu i-am dat bacsis tipului care mi-a pus benzina si mi-a spalat si geamurile. In semn de protest, fireste.)
7. La munca, am dat cafeaua (mai bine spus 3in1) pe mine. Nu stiu cum, e inca blurry, tot vina punctului 2. Bine ca port totusi o camasa crem, am stiut eu ceva de dimineata.
A nu se intelege ca m-am dus la Mega la 14:00, ci exact la 10 dimineata. Adica dupa 3 ore de chin, am toate motivele sa sper sa nu am o ASA zi buna in continuare!
Totusi, numar zilele pana vineri, cand chiar o sa am o zi buna, chiar de-ar fi sa calc in toti cacatii din Bucuresti, sa ninga, sa ploua, sa faca astia benzina 6 lei si sa fac baie in cafea imbracata cu hainele de munca.
Revin.
Detest..
...cele 2 cosuri care s-au amplasat strategic pe fata mea : unul in stanga coltului gurii, celalalt simetric, in dreapta. Sunt flancate de alte 2 mici puncte rosiatice(despre care n-as vrea sa cred ca sunt cosuri). De fiecare data cand ma uit in oglinda parca imi fac in ciuda si nu ma determina decat sa le doresc moartea!
DIEEEE!!!
Revin.
UPDATE: Mi s-a spus ca arat ca Joker (ha-ha, so funny!)
LATER UPDATE: Am facut o vraja voo-doo (a se citi exces de tratamente faciale) si au disparut!
DIEEEE!!!
Revin.
UPDATE: Mi s-a spus ca arat ca Joker (ha-ha, so funny!)
LATER UPDATE: Am facut o vraja voo-doo (a se citi exces de tratamente faciale) si au disparut!
Men
Nici n-a venit bine primavara, ca au inceput dramele.
Subiectul discutiei de azi este un prieten bun de-al meu pe care-l stiu din liceu. Omul, perfect boyfriend, some might say: isi iubeste cu pasiune fiecare prietena, se indragosteste cu adevarat cu fiecare celula a corpului sau, este dedicat, moale, atent si sensibil. Stie subtilitatile femeilor, le intelege perfect (I helped there) si stie cum sa se comporte in orice situatie. Are o singura problema : traieste in permanenta o drama. Pentru ca femeile, scorpiile, nu stiu sa ii aprecieze finetea si subtilitatea, dragostea sincera si naivitatea (da, este naiv irecuperabil). Ele ii terfelesc orgoliul si spala cu el pe jos, il umilesc cum nu credeam ca este cu putinta si el tot indragostit iremediabil este, de fiecare data spune ca traieste iadul si se intreaba cand va gasi o tipa care sa il aprecieze. V-ati gandi ca o suferinta, doua i-ar putea fi lectie pentru ca a treia oara “sa nu mai faca”. De unde? V-ati putea gandi de asemenea, ca trezirea la realitate din partea uneia ca mine poate l-ar mai aduce cu picioarele pe pamant. Aiurea! Nu, el sufera la fel, de fiecare data, cu aceeasi atitudine sensibila “De ce nu ma mai iubeste, daca acum x saptamani mi-a soptit la ureche chestia asta?”. Am incercat desigur sa gasim sursa acestei probleme si am ajuns la concluzia ca el e de vina pentru ceea ce alege. Pai daca lui ii plac astea infipte, cu spirit liber si tupeiste, sigur ca si-o ia. El spune ca il atrag acele tipe pentru ca sunt exact cum nu este el. Si da, nu pot ca femeie sa nu ma intreb ce as face eu daca ar fi sa ma combin cu un astfel de tip? Eu care sunt genul dominant din fire, un Hitler al relatiilor dar in acelasi timp si un Dante care isi cauta jumatatea prin Infern. Probabil ca, din pacate, as matura si eu cu el pe jos. Intr-un fel il invidiez, pentru ca el traieste cu adevarat fiecare strop de iubire, se citeste pe toata fata lui suferinta, dar la un moment dat, reuseste sa se adune bucatica cu bucatica pentru ca mai apoi sa fie spart din nou.
Da, astazi el sufera teribil. Din cauza unei scorpii.
Revin.
(Cica) A venit primavara...
... chiar daca doar calendaristic. Si mai exact de ieri.
In perioada asta de inceput de martie imi place cel mai mult sa ma uit la oameni. Desi nu imi plac florile in general, imi place tare mult sa vad tinerii (si nu numai) cu floricele de primavara in mana, asteptandu-si zgribuliti si emotionati iubitele. Imi place sa ii vad cum aleg cu mare atentie martisoarele si cum nu se pot hotari care este The One. De asemenea, imi place sa ii vad plimbandu-se de mana pe strada si sa observ in ochii fetelor acea privire inconfundabila de indragosteala. Parca in aceasta perioada fetele incruntate sunt mai putine. Sau poate doar mi se pare mie.
Sunt constienta ca la noi orice sarbatoare e prilej de facut bani pentru tarabagii, dar uite ca nici macar asta nu ma deranjeaza. Sa zicem ca sunt egoista ca femeie si ca apreciez ca suntem sarbatorite cu atat fast!
Revin.
In perioada asta de inceput de martie imi place cel mai mult sa ma uit la oameni. Desi nu imi plac florile in general, imi place tare mult sa vad tinerii (si nu numai) cu floricele de primavara in mana, asteptandu-si zgribuliti si emotionati iubitele. Imi place sa ii vad cum aleg cu mare atentie martisoarele si cum nu se pot hotari care este The One. De asemenea, imi place sa ii vad plimbandu-se de mana pe strada si sa observ in ochii fetelor acea privire inconfundabila de indragosteala. Parca in aceasta perioada fetele incruntate sunt mai putine. Sau poate doar mi se pare mie.
Sunt constienta ca la noi orice sarbatoare e prilej de facut bani pentru tarabagii, dar uite ca nici macar asta nu ma deranjeaza. Sa zicem ca sunt egoista ca femeie si ca apreciez ca suntem sarbatorite cu atat fast!
Revin.
Anastasia Beverly Hills
Vineri am fost la Anastasia Beverly Hills, salonul gurului sprancenelor. Recunosc ca m-am dus din curiozitate si pentru ca este extrem de important pentru mine sa am sprancenele gigea.
Experienta in sine, este destul de interesanta. Mi s-au oferit cafele , zambete si voci pitigaiate. Mie personal mi s-a parut cam ingramadit salonul..adica ma asteptam la ceva mai spatios doar de-aia platesti 150 lei, nu ca sa-ti tii paltonul in brate. Cosmeticienele intr-adevar dragute. Tipa care m-a pensat pe mine era o idée mai prietenoasa decat cealalta ( sunt 2 cosmeticiene si o tipa la casa) si mi-a explicat frumos proportiile ideale pentru sprancenele mele (ceea ce a prins bine). Apoi, mi-a pus sablonul ala si a inceput sa il coloreze cu maro ca sa vad cum ar arata sprancenele mele in mod ideal. Parerea mea, chestia aia arata grotesc. Inaintea mea fusese o tipa care avea fata patrata si mare si tot chestia aia a pus-o si pe sprancenele ei, dar eu avand fata mica, nu cred ca e ideal sa arat precum Kramer. Apoi, m-a epilat cu ceara si desi inainte eram sceptica la aceasta idée, acum ma pot pronunta pentru! Mi-a ramas pielea mega fina si zona arata mult mai deschisa. Dupa aceea m-a mai dat cu niste crème, a mai bibilit pe acolo, mi-a pieptanat sprancenele, le-a tuns, le-a dat cu un gel special, le-a intrebat de sanatate si gata.
Inca nu m-am hotarat daca m-as mai duce si a doua tura. Adica, nu pot sa ma plang, sprancenele aratau bine dupa tot acest tratament dar nu pot sa zic ca este o mare diferenta de aspect intre ceea ce face cosmeticiana mea si ce a facut tipa cealalta. Ma rog, cred ca daca te-ai pensa acasa toata viata si apoi ai merge la salonul acela, ai avea parte de revelatia vietii.
De retinut insa ca: prima data costa 150 lei un pensat, pret care include si epilatul mustatii. Daca te duci in urmatoarele 21 de zile te costa 90 de lei. Daca te-ai dus cumva dupa o luna, te costa din nou 150 lei pt ca se considera ca trebuie sa iti dea iar forma.
Revin.
Experienta in sine, este destul de interesanta. Mi s-au oferit cafele , zambete si voci pitigaiate. Mie personal mi s-a parut cam ingramadit salonul..adica ma asteptam la ceva mai spatios doar de-aia platesti 150 lei, nu ca sa-ti tii paltonul in brate. Cosmeticienele intr-adevar dragute. Tipa care m-a pensat pe mine era o idée mai prietenoasa decat cealalta ( sunt 2 cosmeticiene si o tipa la casa) si mi-a explicat frumos proportiile ideale pentru sprancenele mele (ceea ce a prins bine). Apoi, mi-a pus sablonul ala si a inceput sa il coloreze cu maro ca sa vad cum ar arata sprancenele mele in mod ideal. Parerea mea, chestia aia arata grotesc. Inaintea mea fusese o tipa care avea fata patrata si mare si tot chestia aia a pus-o si pe sprancenele ei, dar eu avand fata mica, nu cred ca e ideal sa arat precum Kramer. Apoi, m-a epilat cu ceara si desi inainte eram sceptica la aceasta idée, acum ma pot pronunta pentru! Mi-a ramas pielea mega fina si zona arata mult mai deschisa. Dupa aceea m-a mai dat cu niste crème, a mai bibilit pe acolo, mi-a pieptanat sprancenele, le-a tuns, le-a dat cu un gel special, le-a intrebat de sanatate si gata.
Inca nu m-am hotarat daca m-as mai duce si a doua tura. Adica, nu pot sa ma plang, sprancenele aratau bine dupa tot acest tratament dar nu pot sa zic ca este o mare diferenta de aspect intre ceea ce face cosmeticiana mea si ce a facut tipa cealalta. Ma rog, cred ca daca te-ai pensa acasa toata viata si apoi ai merge la salonul acela, ai avea parte de revelatia vietii.
De retinut insa ca: prima data costa 150 lei un pensat, pret care include si epilatul mustatii. Daca te duci in urmatoarele 21 de zile te costa 90 de lei. Daca te-ai dus cumva dupa o luna, te costa din nou 150 lei pt ca se considera ca trebuie sa iti dea iar forma.
Revin.
Rahatul de master la care sunt inscrisa.
Sa urmam firul sistematic.
Am terminat Sociologia, despre care am crezut ca e basically no good. Ca acum sa imi dau seama, ca nu. Am ajuns sa imi para rau dupa profesorii pe care ii aveam..
De ce? Pentru ca m-a mancat sa ma inscriu la master la Cantemir, la Marketing si negocieri in afaceri. Un rahat de master, de unde nu am invatat nimic! Ca exemplu, la materia pompos denumita Cercetare si modelare de marketing am avut examen grila si la una din intrebari, profu' nu a fost in stare sa scrie numele Dl. Prof. Marginean corect (a scris, bineinteles, Margineanu). Am avut si "nerusinarea" sa ii atrag atentia ca Margineanu e un cantaret pe cand Dl. Marginean, mi-a fost profesor. Reactia? "A...cu totii mai gresim". Pai da, cu totii mai gresim, dar nu atunci cand esti un hatai prof universitar care pana la urma esti acolo ca te-am platit din banii mamei.
Grupul de Yahoo? Sa razi...sa plangi.. Greseli gramaticale la tot pasul. Azi mi-a ajuns si am zis sa fac ceva. N-oi scrie eu cu diacritice, dar macar stiu ca nostri se scrie cu un i.
Sa luam exemplul:
Eu le-am pus exact cum erau ele corectate de 2 dintre colegii nostrii.
* Nostri
Laura G.
Esti formidabil de desteapta !!! Imi cer scuze de greseala mea gramaticala care se foloseste permananet ! Cred ca ai cautat mult sa vezi care e varianta corecta.
Iti multumesc incaodata...
* inca o data.
Si multumesc pentru compliment!
Bafta la examen :)
Laura G.
Ha:) ! De acum o sa postez numai gresit. Sa vedem ce e mai important, sa fiu corectat sau mesajul care il transmit. Dar mersi oricum. Daca mai a-m vr-eo greseala s-ami spu-i . Mersii
Treaba asta a generat un milion de discutii cum ca tot eu nu as avea ce face cu timpul meu, in niciun caz ca ala este un agramat care din pacate frecventeaza acelasi master ca si mine. Sa rad? Sa plang?
Oricum, masterul asta este un mare cacat! (pardon de expresie) Si spun asta numai dupa un semestru...
Revin.
Am terminat Sociologia, despre care am crezut ca e basically no good. Ca acum sa imi dau seama, ca nu. Am ajuns sa imi para rau dupa profesorii pe care ii aveam..
De ce? Pentru ca m-a mancat sa ma inscriu la master la Cantemir, la Marketing si negocieri in afaceri. Un rahat de master, de unde nu am invatat nimic! Ca exemplu, la materia pompos denumita Cercetare si modelare de marketing am avut examen grila si la una din intrebari, profu' nu a fost in stare sa scrie numele Dl. Prof. Marginean corect (a scris, bineinteles, Margineanu). Am avut si "nerusinarea" sa ii atrag atentia ca Margineanu e un cantaret pe cand Dl. Marginean, mi-a fost profesor. Reactia? "A...cu totii mai gresim". Pai da, cu totii mai gresim, dar nu atunci cand esti un hatai prof universitar care pana la urma esti acolo ca te-am platit din banii mamei.
Grupul de Yahoo? Sa razi...sa plangi.. Greseli gramaticale la tot pasul. Azi mi-a ajuns si am zis sa fac ceva. N-oi scrie eu cu diacritice, dar macar stiu ca nostri se scrie cu un i.
Sa luam exemplul:
Eu le-am pus exact cum erau ele corectate de 2 dintre colegii nostrii.
* Nostri
Laura G.
Esti formidabil de desteapta !!! Imi cer scuze de greseala mea gramaticala care se foloseste permananet ! Cred ca ai cautat mult sa vezi care e varianta corecta.
Iti multumesc incaodata...
* inca o data.
Si multumesc pentru compliment!
Bafta la examen :)
Laura G.
Ha:) ! De acum o sa postez numai gresit. Sa vedem ce e mai important, sa fiu corectat sau mesajul care il transmit. Dar mersi oricum. Daca mai a-m vr-eo greseala s-ami spu-i . Mersii
Treaba asta a generat un milion de discutii cum ca tot eu nu as avea ce face cu timpul meu, in niciun caz ca ala este un agramat care din pacate frecventeaza acelasi master ca si mine. Sa rad? Sa plang?
Oricum, masterul asta este un mare cacat! (pardon de expresie) Si spun asta numai dupa un semestru...
Revin.
Azi, pentru ele.
Articolul acesta este pentru ele. Pentru cele care m-au suportat atâţia ani. Şi da, pentru tine scriu cu diacritice.
Mă gândeam zilele trecute că prietenii mei s-au împuţinat pe măsură ce au trecut anii. Dacă în generală aveam 5-6 prietene, în liceu faceam parte dintr-un grup de puşti puşi numai pe „party”, skating/role cu probleme pseudo-existentiale, iar în facultate mi-am făcut 2 (apoi 3) prietene. Bineînţeles că selecţia naturală şi-a spus cuvântul, pentru că am pierdut legătura cu majoritatea ecşilor mei prieteni.
Aproape 23 de ani am eu, iar Tzutzy mă suportă de 15. În primii ani era extra-tăcută, in banca ei, cu parul lung şi bogat, prins mereu cu un pampon, foarte conştiincioasă dar cu un timbru vocal aproape imperceptibil. După aia, nu o suportam pentru că ea lua mereu note mari la mate în teze iar eu nu eram în stare să iau măcar nota de trecere (cum sună 1,75 în teză la mate pentru clasa a VI-a? extraverale pentru mama, vă spun eu). În clasa a VII-a m-a mutat diriga în a III-a bancă, cu o ciudată notorie. În spatele meu, stătea liniştită Tzutzy. M-am împrietenit cu ea şi mi-am dat seama că nu era chiar aşa cum credeam eu, ba mai mult, era chiar amuzantă! Şi uite aşa, ne-am dus la acelaşi liceu, am împărtăşit şi bune şi rele, le-am trecut pe toate cu bine şi vom avea încă mult timp să ne suportăm. Ea mi-a suportat crizele de personalitate şi nesfârşitele drame amoroase (bine, la partea asta şi eu ei). Ea este persoana la care mă duc dacă am nevoie de sfaturi realiste, ea este cea care mă cunoaşte cel mai bine şi pentru care aş face absolut orice. Consider că este mai presus de cea mai bună prietenă a mea. Şi cu asta am spus tot.
Pe Iuby am cunoscut-o în facultate. Tocmai ieşisem dintr-o relaţie monstru şi eram în perioada „mă fac bună şi-mi iau fiţe să îţi fac în ciudă, ecsule!”. Prima zi de facultate. Auzisem că cică era o festivitate la unşpe. Mă îmbrac, îmi iau atitudinea de miserupistă şi hai la facultate. Ajung la 10 juma, nimeni în jur. Aflu că festivitatea începuse de la ora 10. Reacţia? Hahaha, tipic mie, frumos mod de a începe facultatea! Mă rog, ajung în faţa uşii, bat, mă scuz şi intru. Întrerupsesem discursul unui ilustru profesor al cărui nume l-am uitat. M-am apucat să sprijin un perete, pentru că în bănci nu mai era loc. Priveam mulţimea şi mă durea în miserupismul meu. În zilele următoare după primul curs, ies la ţigară ca tot studentul, pe acoperiş (deh, pe vremea aia era voie). Acolo, o discuţie aprinsă între nişte fete. Una dintre ele, debita 100 de cuvinte pe minut iar lângă ea, o alta, privea gânditoare peste acoperişuri. La un moment dat, vorbăreaţa mi se adresează : „ Tu de la ce liceu vii?” . „Caragiale”, zic eu în doi peri. Mi-a mai adresat câteva întrebări din CV după care îşi aminteşte să mă întrebe cum mă numesc. Ii zic, o întreb şi eu la rândul meu şi îmi zice: „Alina, dar prefer Duzz „. Această Alina care preferă Duzz mi-a devenit la rându-i dragă prietenă. Revin totuşi la Iuby. Iuby, care se întâlnea cu această Alina care preferă Duzz după cursuri. Iuby, pe care chiar nu o înţelegeam la început. Iuby, care crede în onestitatea oamenilor, care iubeşte să se complice, care roşeşte atunci când copiază, care citeşte sociologie din pasiune, care era mereu cu morcovul ( şi iepuraş (să ne înţelegem, nu acela Playboy)) înainte de ORICE examen, care plânge la filme siropoase, care se zbantuie nopti intregi in A, care se consumă total atunci când o prietenă are necazuri, care este o romantica optimistă convinsă şi alături de care am petrecut atâtea momente minunate. Tot ea, Iuby, e cea care a propus „ The Greece Project” şi cu care am avut câteva dispute dure, care bineînţeles au trecut. Cam mulţi de care, dar Iuby mea e o persoană cu adevărat specială.
De încheiere aşa, asta.
Revin.
Mă gândeam zilele trecute că prietenii mei s-au împuţinat pe măsură ce au trecut anii. Dacă în generală aveam 5-6 prietene, în liceu faceam parte dintr-un grup de puşti puşi numai pe „party”, skating/role cu probleme pseudo-existentiale, iar în facultate mi-am făcut 2 (apoi 3) prietene. Bineînţeles că selecţia naturală şi-a spus cuvântul, pentru că am pierdut legătura cu majoritatea ecşilor mei prieteni.
Aproape 23 de ani am eu, iar Tzutzy mă suportă de 15. În primii ani era extra-tăcută, in banca ei, cu parul lung şi bogat, prins mereu cu un pampon, foarte conştiincioasă dar cu un timbru vocal aproape imperceptibil. După aia, nu o suportam pentru că ea lua mereu note mari la mate în teze iar eu nu eram în stare să iau măcar nota de trecere (cum sună 1,75 în teză la mate pentru clasa a VI-a? extraverale pentru mama, vă spun eu). În clasa a VII-a m-a mutat diriga în a III-a bancă, cu o ciudată notorie. În spatele meu, stătea liniştită Tzutzy. M-am împrietenit cu ea şi mi-am dat seama că nu era chiar aşa cum credeam eu, ba mai mult, era chiar amuzantă! Şi uite aşa, ne-am dus la acelaşi liceu, am împărtăşit şi bune şi rele, le-am trecut pe toate cu bine şi vom avea încă mult timp să ne suportăm. Ea mi-a suportat crizele de personalitate şi nesfârşitele drame amoroase (bine, la partea asta şi eu ei). Ea este persoana la care mă duc dacă am nevoie de sfaturi realiste, ea este cea care mă cunoaşte cel mai bine şi pentru care aş face absolut orice. Consider că este mai presus de cea mai bună prietenă a mea. Şi cu asta am spus tot.
Pe Iuby am cunoscut-o în facultate. Tocmai ieşisem dintr-o relaţie monstru şi eram în perioada „mă fac bună şi-mi iau fiţe să îţi fac în ciudă, ecsule!”. Prima zi de facultate. Auzisem că cică era o festivitate la unşpe. Mă îmbrac, îmi iau atitudinea de miserupistă şi hai la facultate. Ajung la 10 juma, nimeni în jur. Aflu că festivitatea începuse de la ora 10. Reacţia? Hahaha, tipic mie, frumos mod de a începe facultatea! Mă rog, ajung în faţa uşii, bat, mă scuz şi intru. Întrerupsesem discursul unui ilustru profesor al cărui nume l-am uitat. M-am apucat să sprijin un perete, pentru că în bănci nu mai era loc. Priveam mulţimea şi mă durea în miserupismul meu. În zilele următoare după primul curs, ies la ţigară ca tot studentul, pe acoperiş (deh, pe vremea aia era voie). Acolo, o discuţie aprinsă între nişte fete. Una dintre ele, debita 100 de cuvinte pe minut iar lângă ea, o alta, privea gânditoare peste acoperişuri. La un moment dat, vorbăreaţa mi se adresează : „ Tu de la ce liceu vii?” . „Caragiale”, zic eu în doi peri. Mi-a mai adresat câteva întrebări din CV după care îşi aminteşte să mă întrebe cum mă numesc. Ii zic, o întreb şi eu la rândul meu şi îmi zice: „Alina, dar prefer Duzz „. Această Alina care preferă Duzz mi-a devenit la rându-i dragă prietenă. Revin totuşi la Iuby. Iuby, care se întâlnea cu această Alina care preferă Duzz după cursuri. Iuby, pe care chiar nu o înţelegeam la început. Iuby, care crede în onestitatea oamenilor, care iubeşte să se complice, care roşeşte atunci când copiază, care citeşte sociologie din pasiune, care era mereu cu morcovul ( şi iepuraş (să ne înţelegem, nu acela Playboy)) înainte de ORICE examen, care plânge la filme siropoase, care se zbantuie nopti intregi in A, care se consumă total atunci când o prietenă are necazuri, care este o romantica optimistă convinsă şi alături de care am petrecut atâtea momente minunate. Tot ea, Iuby, e cea care a propus „ The Greece Project” şi cu care am avut câteva dispute dure, care bineînţeles au trecut. Cam mulţi de care, dar Iuby mea e o persoană cu adevărat specială.
De încheiere aşa, asta.
Revin.
Gen(ii)?
GÉNIU, genii, s. n. I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. II. (Mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău). III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etc. – Din lat. genius, fr. génie.
O sa incep cu asta : mi se pare ca acest cuvant, “geniu”, este folosit mult prea des in contexte absolut tampite .Este atribuit unor persoane despre care numai genii nu as spune ca sunt. Sa analizam definitia: “cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului” de unde deduc eu caracterul exclusivist al acestei calitati deosebite. Prin urmare, trebuie sa ne obisnuim cu gandul ca nu toti putem fi geniali, nu toti putem avea “o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate”. Dar ce, ne intereseaza? Dupa unii, am fi o societate de genii sau ceva, ca altfel nu imi explic frecventa folosirii acestui cuvant sau, pur si simplu acei oameni nu pot face diferenta intre oameni cu abilitati speciale si genii in adevaratul sens al cuvantului. Exemplul, la un simplu search pe prietenul Google, am gasit acest articol. (Comentariile ulterioare ar fi de prisos, desi nu contest talentul sau pregatirea fizica a lui Federer. ) Totusi, mi-a ramas in minte un titlu de ziar de scandal, cum ca Bote’ ar fi un geniu al modei. Ce?! In momentul acela, mi-am dat seama : ne ducem la vale grav. Ma intreb totusi, cum de are timp Bote’ sa fie un geniu al modei, printre partidele de sex nebun cu Bianca sau Violeta ( una lunea, miercurea si vinerea, cealalta in restul zilelor), printre managementul Bamboo-lui sau printre aparitiile aproape zilnice la TV ? Este de bonton sa fii monden, dar in sinea lui, Bote’ este un geniu neinteles, rarisim, extrem de sensibil. (?!?) Da, Bote’ este o figura mediatizata in Romania, dar clasarea lui in sfera geniilor este ca acordarea titlului de membru onorific al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania presedintelui Basescu. Aberanta! Ce “activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate” o fi avut Bote’? Sau poate nu stim noi de ea inca...
Super tare, hai sa citim in continuare some crap despre : Bote’ si Bianca lui, sora lui Moni, Inna, Simona Senzual, Laurette si alte valori si genii ale Romaniei. Pe unde mai e sistemul de valori…ramane un mister..probabil la gunoi undeva..
Revin.
O sa incep cu asta : mi se pare ca acest cuvant, “geniu”, este folosit mult prea des in contexte absolut tampite .Este atribuit unor persoane despre care numai genii nu as spune ca sunt. Sa analizam definitia: “cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului” de unde deduc eu caracterul exclusivist al acestei calitati deosebite. Prin urmare, trebuie sa ne obisnuim cu gandul ca nu toti putem fi geniali, nu toti putem avea “o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate”. Dar ce, ne intereseaza? Dupa unii, am fi o societate de genii sau ceva, ca altfel nu imi explic frecventa folosirii acestui cuvant sau, pur si simplu acei oameni nu pot face diferenta intre oameni cu abilitati speciale si genii in adevaratul sens al cuvantului. Exemplul, la un simplu search pe prietenul Google, am gasit acest articol. (Comentariile ulterioare ar fi de prisos, desi nu contest talentul sau pregatirea fizica a lui Federer. ) Totusi, mi-a ramas in minte un titlu de ziar de scandal, cum ca Bote’ ar fi un geniu al modei. Ce?! In momentul acela, mi-am dat seama : ne ducem la vale grav. Ma intreb totusi, cum de are timp Bote’ sa fie un geniu al modei, printre partidele de sex nebun cu Bianca sau Violeta ( una lunea, miercurea si vinerea, cealalta in restul zilelor), printre managementul Bamboo-lui sau printre aparitiile aproape zilnice la TV ? Este de bonton sa fii monden, dar in sinea lui, Bote’ este un geniu neinteles, rarisim, extrem de sensibil. (?!?) Da, Bote’ este o figura mediatizata in Romania, dar clasarea lui in sfera geniilor este ca acordarea titlului de membru onorific al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania presedintelui Basescu. Aberanta! Ce “activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate” o fi avut Bote’? Sau poate nu stim noi de ea inca...
Super tare, hai sa citim in continuare some crap despre : Bote’ si Bianca lui, sora lui Moni, Inna, Simona Senzual, Laurette si alte valori si genii ale Romaniei. Pe unde mai e sistemul de valori…ramane un mister..probabil la gunoi undeva..
Revin.
Fobii
Cautam ceva astazi pe internet si din intamplare am gasit un articol despre fobii ciudate. Mergand mai departe in cautarea mea, am gasit niste ciudatenii de fobii de care m-am amuzat teribil dar i-am si compatimit pe cei care le au. Delectati-va :
-ALEKTOROPHOBIA - teama de pui - sa fim seriosi, cum sa-ti fie frica de niste pui? De puii aia galbeni si pufosi si draguti si fragili?
-AULOPHOBIA - teama de fluieraturi - asta e tare, imi si imaginez o femeie bine fluierata de niste huligani de pe niste schele, sa o vezi cum o apuca greata, ameteala si transpiratiile :))
-CATHISOPHOBIA - teama de a sta jos- ok, ma intreb ce joburi au oamenii care sufera de fobia asta? cum mananca? cum se duc la film? ba mai mult, how do they shit? ma depaseste
-DOMATOPHOBIA -teama de propria casa- asta e o scuza buna pentru barbatii care isi inseala partenerele si sunt gasiti vis-a-vis sau in cine stie ce alta casa
-ELEUTHROPHOBIA-teama de libertate - oamenii care au fobia asta umbla cumva cu lese de gat si merg cu stapanii la plimbare? :/
-NEBULAPHOBIA-teama de nori + SIDEROPHOBIA-teama de stele :)) No Comment
-PARTHENOPHOBIA-teama de femei virgine- what? I`d like to see that :)
- PLUTOFOBIA - Teama de bogăţie - paaaaai as vrea sa sufere juma de planeta de fobia asta :)) I`m just saying :)), din aceeasi categorie mentionez si AUROPHOBIA teama de aur
-Hipopotomonstrosecvipedaliofobia = frică de cuvinte lungi - HOW IRONIC :))
-APEIROPHOBIA- teama de infinit
-EUFOBIA - teama de a auzi veşti bune
-ARACHIBUTYROPHOBIA -teama de untul de arahide lipit de cerul gurii- asta este foarte tare, ma mir ca nu au denumit inca teama de ficateii lipiti de cerul gurii, sau poate o exista eu nu am gasit
-BASIPHOBIA- teama de plimbare- seriously now...
-DEIPNOPHOBIA- teama de conversatia din timpul cinei
-ZELOPHOBIA- teama de gelozie
-CHIONOFOBIA- Teama de zapada
Ar fi mai multe, dar astea cred eu ca sunt in top.
Revin.
-ALEKTOROPHOBIA - teama de pui - sa fim seriosi, cum sa-ti fie frica de niste pui? De puii aia galbeni si pufosi si draguti si fragili?
-AULOPHOBIA - teama de fluieraturi - asta e tare, imi si imaginez o femeie bine fluierata de niste huligani de pe niste schele, sa o vezi cum o apuca greata, ameteala si transpiratiile :))
-CATHISOPHOBIA - teama de a sta jos- ok, ma intreb ce joburi au oamenii care sufera de fobia asta? cum mananca? cum se duc la film? ba mai mult, how do they shit? ma depaseste
-DOMATOPHOBIA -teama de propria casa- asta e o scuza buna pentru barbatii care isi inseala partenerele si sunt gasiti vis-a-vis sau in cine stie ce alta casa
-ELEUTHROPHOBIA-teama de libertate - oamenii care au fobia asta umbla cumva cu lese de gat si merg cu stapanii la plimbare? :/
-NEBULAPHOBIA-teama de nori + SIDEROPHOBIA-teama de stele :)) No Comment
-PARTHENOPHOBIA-teama de femei virgine- what? I`d like to see that :)
- PLUTOFOBIA - Teama de bogăţie - paaaaai as vrea sa sufere juma de planeta de fobia asta :)) I`m just saying :)), din aceeasi categorie mentionez si AUROPHOBIA teama de aur
-Hipopotomonstrosecvipedaliofobia = frică de cuvinte lungi - HOW IRONIC :))
-APEIROPHOBIA- teama de infinit
-EUFOBIA - teama de a auzi veşti bune
-ARACHIBUTYROPHOBIA -teama de untul de arahide lipit de cerul gurii- asta este foarte tare, ma mir ca nu au denumit inca teama de ficateii lipiti de cerul gurii, sau poate o exista eu nu am gasit
-BASIPHOBIA- teama de plimbare- seriously now...
-DEIPNOPHOBIA- teama de conversatia din timpul cinei
-ZELOPHOBIA- teama de gelozie
-CHIONOFOBIA- Teama de zapada
Ar fi mai multe, dar astea cred eu ca sunt in top.
Revin.
Ummm...
Pentru ca tot se apropie ziua fatidica in care imi voi recupera nepretuitul permis, ma gandeam azi ca o sa ma intorc la traficul scarbos de zi cu zi. Ce-i drept, urasc RATB-ul mai mult decat orice pe lumea asta, si nu neaparat RATB-ul ci mai degraba populatia care il utilizeaza. In trafic insa, exista altceva care ma scarbeste extrem : oamenii care se zgarma in nas la volan. Nu este zi in care sa nu vad un barbat (mai rar femeie) care sa nu isi bage mana pana la cot in nas dupa care o scoate si face tacticos bilute pe care le lipeste pe scaun, pe haine, sau le arunca pe geam. Jur ca ma scoate din sarite meticulozitatea si atentia pe care o acorda bilutei din nas, o analizeaza, o miroase, o cantareste si e mandru de creatia lui. Mai nou, cand cunosc o persoana de sex masculin, nu pot sa nu ma intreb daca face parte din categoria excavatorilor sau nu. Care este faza cu placerea asta a barbatilor de a mirosi productiile propriului corp? A si momentul culminant este acela in care respectivul observa ca cineva il monitorizeaza, se intoarce si imi vede fata de ?!?!WTF%*&!?. In aceasta situatie exista 3 cazuri:
-se face ca nu m-a vazut, intoarce capul si continua mineritul (poate gaseste vreo comoara)
-se sterge repede pe pantaloni (or anything else), zambeste sau se face ca fredoneaza o melodie
-se uita la mine scobindu-se in continuare si imi face un mic demo.
Bine, e adevarat ca nu e treaba mea dar…oameni buni ! Este scarbos!
Eh, pana ma intorc eu la minerii mei raman la specimenele din RATB, si pe cuvant ca nici cu alea nu mi-e rusine !
Revin
Nou si vechi
Luna decembrie a fost una interesanta pentru mine si nu neaparat pt ca a fost Craciunul sau juma' de Rev. Pe langa faptul ca am devenit pieton pana pe 24 ian din cauza unui mincinos, am ajuns sa vad si cum a fost aranjata Sala Palatului in prag de sarbatoare si anume in cadrul concertului de Craciun oferit de catre Original Wiener Opernball Orchester. Cum pot sa descriu? ...Bazar bizar. Simplu. La intrare erau amplasate siruri de standuri ca la Romexpo, unde se vindeau cizme, haine de blana, chiar "opere de arta", mancare si alte prostioare. Spre rusinea mea, trebuie sa recunosc ca nu am mai fost de mult pe la Sala Palatului, insa frecventam destul de des in copilarie. In ce hal a ajuns! Mergand mai departe, sala in sine este neintretinuta in mod evident iar despre scena ce sa zic...o tineam minte ca fiind mai mare. Este o rusine ca o asemenea cladire sa fie batjocorita in asa maniera. Spectacolul in sine ...numai de Craciun nu prea a fost, pentru ca era evident ca orchestra se pregatea pentru un show mai mare, din moment ce pe partiturile lor scria JAPAN 2011. Mi s-a parut ca am platit ca sa asist la o repetitie si nu repetitia oricui, ci a orchestrei Operei din Viena. Au fost si 2 perechi de dansatori, ei se voiau balerini dar eu o sa-i numesc dansatori pt ca mai au de exersat pana la statutul de balerini. Nu pot sa spun ca per ansamblu a fost o porcarie, dar nici extraordinar nu a fost. Nu a fost extraordinar mai ales la iesire, cand trebuia sa te lasi purtat de "val" ca sa ai sanse sa supravietuiesti, printre obstacolele cu blanuri, cizme si acadele.
Insa ceea ce mi-a placut foarte mult a fost faptul ca am vazut foarte multe cupluri de batrani, imbracati in hainele lor cele mai bune, mirosind fin a naftalina. Respectul lor pentru astfel de spectacole este evident si nu pot decat sa sper sa influenteze pozitiv si generatiile mai noi, pentru ca as fi vrut sa nu vad niciun Nike, Puna sau Adibas, niciun blug desirat sau tricou. Nu pot decat sa le admir pe acele doamne in varsta imbracate finut cu un deux -piece, o pereche de cercei cu perle, parul coafat si tenul fardat cu pudra din aceea veche, rozalie. Aceasta dovada de respect si interes nu poate decat sa imi fie un bun exemplu.
Cam asta va doresc eu pentru 2011: respect, implicare si dragoste, pentru ca noi toti sa progresam cu adevarat.
Revin
Insa ceea ce mi-a placut foarte mult a fost faptul ca am vazut foarte multe cupluri de batrani, imbracati in hainele lor cele mai bune, mirosind fin a naftalina. Respectul lor pentru astfel de spectacole este evident si nu pot decat sa sper sa influenteze pozitiv si generatiile mai noi, pentru ca as fi vrut sa nu vad niciun Nike, Puna sau Adibas, niciun blug desirat sau tricou. Nu pot decat sa le admir pe acele doamne in varsta imbracate finut cu un deux -piece, o pereche de cercei cu perle, parul coafat si tenul fardat cu pudra din aceea veche, rozalie. Aceasta dovada de respect si interes nu poate decat sa imi fie un bun exemplu.
Cam asta va doresc eu pentru 2011: respect, implicare si dragoste, pentru ca noi toti sa progresam cu adevarat.
Revin
Abonați-vă la:
Postări (Atom)